Revista de proză scurtă

Publicat în Dilema Veche nr. 641 din 2-8 iunie 2016
Revista de proză scurtă jpeg

 iocan, nr. 1/2016.

Scriam săptămîna trecută despre cum arată în acest moment peisajul prozei scurte la americani. Cu ocazia apariției primului număr din iocan, revista de proză scurtă, și dat fiind că m-am ocupat cu predilecție de acest gen în ultimul deceniu, o să scriu în cele ce urmează cîte ceva despre starea actuală a povestirii la noi.

Realitatea este aceasta: dedicat genului scurt, momentan, nu există nici un premiu literar (Frumoasele străine de Mircea Cărtărescu și Medgidia, orașul de apoi de Cristian Teodorescu – care ar putea fi considerată însă și roman – fiind singurele cărți de povestiri premiate la noi în ultimul deceniu), nici un festival literar, nici un colocviu critic, dezbatere sau proiect publicistic, nici măcar un site acolo... S-a vorbit dintotdeauna despre poezie ca fiind cel mai nepopular și special gen literar, în timp ce povestirea a fost mai tot timpul la marginea neantului editorial/publicistic. Căci dacă există cîteva edituri care publică, unele aproape exclusiv, altele oricum foarte multă poezie (Brumar, Cartea Românească, Charmides, Casa de pariuri literare, Casa de editură „Max Blecher“, Tracus Arte, Vinea ș.a.), dacă există premii, gale, colocvii și festivaluri literare dedicate poeziei (la București, Sibiu, Bistrița, Cluj, Alba-Iulia, Iași, Timișoara) sau reviste (excelentele Poesis Internațional, Zona Nouă), proza scurtă n-a avut și n-are nimic din toate acestea. Cel puțin pînă acum, n-a avut o revistă cu un concept bine gîndit, consistent valoric, care să se ia în serios pentru a putea spera că va crea un fenomen literar, o revistă care să publice exclusiv proză scurtă (şi nu refer aici la revistele de gen, precum cele de SF& fantasy), proză scurtă semnată de autori clasici sau debutanți, cunoscuți sau uitați, români sau străini, povestiri selectate și editate atent, cu scopul de a întreține/stîrni interesul și, mai ales, de a forma gustul pentru acest gen.

Proza scurtă a avut însă parte de cîteva lucruri bune în ultimii ani: edituri care au mai publicat, din cînd în cînd, și cărți de povestiri; volume tematice colective; cîteva cursuri de creative writing; cîteva antologii internaționale (trei, mai exact: două Granta și o McSweeney’s), mai multe antologii de gen (fantasy/SF/horror la Nemira), o antologie autohtonă de generație (Best of. Proza scurtă a anilor 2000, Polirom, 2012) și un top anual al cărților de proză scurtă alese de cititorii site-ului bookaholic.ro, care, deși nu se poate lăuda cu o selecție curată (practic, orice nu e roman apare ca proză ­scurtă), are meritul de a face bilanțul "non-romanelor" de la noi. Cu toate astea, e o imagine tristă.

Săptămîna trecută îi citam pe Laurie Hertzel și pe Lincoln Michel, care, pe de o parte, menționau volumele de proză ­scurtă premiate în ultimii ani în State ca pe un semn de revigorare a genului, iar pe de altă parte, se întrebau de ce nu există secțiuni speciale în cadrul marilor premii şi pentru proza scurtă, pusă întotdeauna să concureze, de ochii lumii, fără șanse reale, cu romanele. Dacă lumea literară dă premii poeziei întrucît consideră că e important să fie recunoscută și promovată, de ce nu se întîmplă același lucru și cu proza scurtă? – se întrebau cei doi, nu înainte însă de a menționa importanța celor cîteva mari premii și antologii dedicate exclusiv genului scurt: The Story Prize, O. Henry Prize, The Pushcart și, firește, The Best American Short Stories, plus nenumăratele reviste (cîteva sute, de altfel) care publică povestiri, începînd cu celebrele The New Yorker, Granta, Tin Housse, Esquire, Harper’s ș.cl. (Edițiile românești, apropo, ale acestor ultime două reviste au renunțat la secțiunea de ficțiune.)

Întrebarea privind inexistența unui premiu pentru proza scurtă ar merita pusă și la noi, doar că, în lipsa (revigorării) genului, nu știm cît de legitimă ar fi. Și astfel se întrezărește forma cercului vicios: nu există proză scurtă pentru că nu sînt reviste și premii care s-o stimuleze, sau nu există reviste și premii pentru că oricum nu se scrie proză ­scurtă? Putem avea însă un posibil răspuns dacă privim în ograda poeziei. De undeva trebuie început. O spunea și Florin Iaru undeva: „Dintre toate subspeciile prozei (roman, eseu, memorialistică), proza scurtă e regina armelor și, în același timp, cea mai urgisită Cenușăreasă. Să fim exacți: numai în România. Pretutindeni altundeva, povestirile cunosc un succes constant. În SUA sînt peste 200 de reviste de profil. Mda, iar ne comparăm cu America… OK, atunci, alt exemplu: în Ungaria, Raymond Carver a vîndut 50.000 de exemplare. În România, 1000. În România nu se citește. Dar de ce nu se citește? Fără să părem mai deștepți decît restul lumii, am ajuns la concluzia că e un cerc vicios. Scriitorii nu se îndeamnă la acest gen, cititorii n-au ce citi și și-au pierdut obișnuința, iar editurile strîmbă din nas văzînd statisticile. De aceea, ne propunem să promovăm proza scurtă bine scrisă, cea care îl ia pe cititor pe sus și nu-l lasă din mînă pînă la încheierea tramei.“

Cine sînt autorii acestor proze ­scurte bine scrise? Scriitori din orice generaţie, cunoscuţi (Florin Lăzărescu sau Lavinia Branişte, în acest prim număr), dar mai ales debutanţi, aspiranţi, încă necunoscuţi – oricine scrie sau ar fi vrut să scrie proză scurtă, dar pînă acum nu avea cine să le citească textele și nici nu aveau unde să le publice. Selecția editorilor (Florin Iaru, Cristian Teodorescu și subsemnatul) face ca prozele publicate să aibă deja un gir profesionist. Revista va publica și povestiri în avanpremieră (în general, din autori străini - Capote, Yeats, Rhodes, în acest prim număr - dar și din români, cînd va fi cazul), plus o proză scurtă a unui maestru român uitat, mai puțin cunoscut, de redescoperit (Ştefan Bănulescu, de data aceasta). Căci trebuie recuperată tradiția, atît cît e!

iocan nr. 1 înseamnă, așadar, 21 de proze scurte de tot atîția autori, însumînd 160 de pagini, într-un număr ilustrat cu fotografii de Claudiu Popescu și editat de Vellant. Încercați proza scurtă – e ceea ce lipsea, dar, mai ales, ar putea fi ceea ce căutați!

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

Diana BĂDICA

Florinel (fragment)

Fratele meu a murit cînd eu aveam 5 ani. Părinții mă duseseră la bunici, pentru că Florinel era internat de cîteva luni și nu existau semne de ameliorare a bolii. Doctorii credeau, de altfel, că are șanse minime să trăiască și sugeraseră internarea lui într-un centru de îngrijire a persoanelor cu handicap. Părinții erau convinși că la Slatina nu era aparatură cu care să se vadă exact ce se-ntîmplă în creierul lui și că neurologii îi puseseră diagnosticul greșit – hidroencefalie.

Înainte de ’90, nu puteai să trimiți un bolnav în ce spital voia familia lui și sub nici o formă să declari că spitalul din orașul în care profesai nu avea aparatură de specialitate, iar tata știa asta și a dus neurologului folie de aluminiu de la lucru, ouă, păsări și o jumătate de porc de la țară, numai să obțină un bilet de trimitere pe sub mînă. Neurologul, pînă la urmă, a semnat documentul, doar că la spitalul Bagdasar a fost confirmat diagnosticul și o doctoriță miloasă le-a explicat, fără să folosească termeni medicali, ce înseamnă hidroencefalie. Deși mama avusese o sarcină fără probleme, creierul lui Florinel nu se dezvoltase, era minuscul, așezat într-o parte a cutiei craniene inundată de lichid cefalorahidian. Ce știau medicii era că, atunci cînd avea convulsii, în creierul lui se scurtcircuitau elemente din tratatele de biofizică, în timp ce noi știam cum i se zvîrcolea corpul ca cel al păsării care se zbate să trăiască după ce i s-a tăiat gîtul. Doctora spunea că voma era o reacție normală, dată fiind furtuna care i se producea în creier, dar noi vedeam cum voma tîșnea ca apa dintr-o conductă spartă, iar mirosul ei de medicamente descompuse în mîncare intrase în pereții apartamentului de la etajul 1 în care locuiam.

Părinții au înțeles atunci că nu aveau cum să se lupte cu boala și, la întoarcerea acasă, l-au internat într-un centru de îngrijire din județ. Mergeau să-l viziteze la trei-patru zile, așa că mă lăsaseră la bunici pentru o perioadă pe care nimeni nu putea să o estimeze. Era începutul lui iunie. Îmi aminteam de Florinel doar înainte de culcare, atunci cînd bunica mă punea să repet după ea: „Ajută-l, Doamne, pe frățiorul meu Florinel să se facă bine...“

Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.