Procesorul Suprem

Publicat în Dilema Veche nr. 732 din 1-7 martie 2018
Procesorul Suprem jpeg

● Andrei Dósa, adevăratul băiat de aur, Casa de editură Max Blecher, 2017. 

Cartea lui Andrei Dósa, adevăratul băiat de aur, ar putea părea obositoare și chiar plictisitoare la o primă lectură. E genul de scriere ce restituie o lume compusă din flash-uri și din realități contrastive mixate. La acestea se mai adaugă și absența autorului din text, o detașare prea calculată de tot și de toate, dincolo de care doar observația rece și fugitivă oferă lucrurilor un oarecare conținut. Iar conținutul în sine e cam același la aproape toți poeții postdouămiiști. Îmi permit o paranteză. Dacă douămiiștii mizează în poeziile lor pe traumele personale convertite în narațiuni lirice fondatoare, postdouămiiștii încearcă să exploateze acel punct în care realitatea și utopia nu mai pot fi diferențiate. Universul IT nu e o fugă de real, ci e realul însuși sau cel puțin un aspect important al său. În spatele tuturor gesturilor există un program complex ce ordonează după o logică specială cam tot ce există.

În prima secțiune a cărții, „Chef ieftin“, observația rece despre care vorbeam impune și un anumit tip de frazare. E interesant de văzut cum se creează conexiuni între organizarea obiectelor în spațiu și felul mecanic, fulgurant și sacadat de a restitui lingvistic existența. Și lectura încetează să mai fie obositoare (în ciuda exceselor de englezisme, nu întotdeauna justificate) pentru că deja faci parte, tu, cititorule, din acel angrenaj sofisticat și aparent paradoxal care te controlează și te distribuie în diverse roluri. Dar cel mai important lucru din carte nu este acesta. Odată cu înaintarea în lectură, lipsa emoției se estompează într-o anumită măsură. Apare în carte un trădător, un individ care-și îngăduie din cînd în cînd, tot prin flash-uri expediate compulsiv, să fie uman, să fie oscilant și chiar nostalgic, autorul: „eforturile de a stărui în dragoste frățească / de a plusa la energie și verbiaj / în speranța că fiecare vorbă se dezvoltă-n emoție“. Cele mai multe exemple ar putea fi extrase însă din secțiunea a doua a cărții, „Unité d’habitation“. Acest „spațiu de locuit“ e o concesie făcută metaforei. Locuirea are loc într-o mască, într-un simulacru organizat. Titlul secțiunii e generic. Poemele livrează diferite variante ale ideii de ascundere și de conștientizare a farsei existențiale. Zilele sînt identice, au o structură bine stabilită și inflexibilă, numeroasele fraze care vin parcă din off sînt niște clișee pe care Andrei Dósa încearcă prin resurse puține să le ia în răspăr. Dar construcțiile astea lingvistice de sonorități diferite și arhicunoscute reprezintă și ele o formă de ascundere. Esențele par exprimate printr-o formă de teamă al cărei antidot ar putea fi excesul de energie, de cele mai multe ori indus. Acesta este principalul punct de contact între primele două secțiuni ale cărții. Aș remarca următoarele poeme: „zilele astea identice“, „cartierul măștilor sparte“, „structura zilei“, „degetul mijlociu, vedere caleidoscopică“ și „incoerențe/descendențe“.

Tripticul se încheie cu „Ultima speță“. Dacă Arthur Rimbaud ar fi fost român, cu siguranță că Andrei Dósa nu ar mai fi avut cu ce să-i completeze acestuia „Vocalele“. Dar a fost francez, așa că autorul adevăratului băiat de aur a putut valorifica vocalele Ă și Î. O face însă în stilul său, în maniera primei secțiuni. Această parte a cărții se distinge prin unele insolitări dublate de ironie: „Soțiile regizează pe balcon lentul război / dintre begonii și mușcate“. În același poem se făcuse anterior referire la un alt război, la cel al stelelor, utilizîndu-se binecunoscuta recuzită din care nu lipsesc Yoda și Forța. Ironia e o metodă de a te distanța. În acest caz, de propria sensibilitate, de teama de ratare și de autoiluzionare. Și aici există poeme remarcabile, doar că unele dintre ele continuă și după ce ar trebui să se termine. De exemplu, „orașul cîinilor“ ar fi putut fi mult mai bun în absența ultimelor două versuri. Mai sînt și alte texte în aceeași situație.

Trecînd peste unele minusuri, făcînd abstracție de niște încercări stilistice nereușite (textele rimate, de exemplu), adevăratul băiat de aur este o carte bună, care reușește să atingă maxima intensitate poetică tocmai atunci cînd autorul își trădează propriul proiect, cînd iese (involuntar sau nu) în afara universurilor mixate de Procesorul Suprem. 

Şerban Axinte este scriitor şi critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Cum citesc bărbații cărțile femeilor (coord. împreună cu Lia Faur), Polirom, 2017.

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.