Pop eclectic

10 mai 2020
Pop eclectic jpeg

● Ioan Es. Pop, Un somn pe scaunul electric, cu ilustrații de Eugen Vuțescu, coeditare Tracus Arte & Charmides, 2020.

Scaunul electric nu este decît o altă unealtă de dormit – cu acest posibil paravers aș putea rezuma noua carte de poezie a lui Ioan Es. Pop, carte care pare o vagă continuare a volumului Unelte de dormit (Cartea Românească, 2011), despre care scriam la vremea respectivă aceste fraze aproape integral aplicabile și acum: „Nu mai este o carte unitară, de aceea tensiunea care o străbate e una resemnată, tonul este mult mai soft, poetul e cumva concesiv & confesiv, mai narativ şi mai explicit, chit că temele (şi abordările) sînt aceleaşi: inadaptarea şi izolarea, damnarea şi nenorocul, răul visceral şi angoasa existenţială, captivitatea în prezent şi confuzia dintre mîine şi ieri, tentaţia autodistrugerii, vizionarismul întunecat şi revelaţiile alcoolului... Toate acestea subsumate, mai mult sau mai puţin, supratemei somnului din titlu ca alternativă a vieţii şi anticameră a morţii, ca spaţiu incert – de repaus, ascundere şi izolare – între cele două spaime, ca stare de letargie, absenţă şi uitare de sine în vertijul existenţei”.

Poemul de deschidere al acelei cărți, și piesa lui de rezistență, era o alegorie a recluziunii și dispariției în pămînt: „...mă visam în cuib, printre ei [cartofii – n.m.], / dormind cu dulceaţă-n întuneric, / întorcîndu-mă pe-o parte şi pe alta vara / iar apoi căzînd din nou în somn / […] / şi primăvara să fiu primul pe care / îl aruncă înapoi în cuib / şi tot aşa, să rămîn să dorm mereu, / din cuib în pivniţă şi din pivniţă în cuib, / ani mulţi, neîntors şi uitat“. Ei bine, poemul reluat pe coperta a patra a prezentei cărți pare împlinirea acelei viziuni a retragerii în dedesubt: „lumina s-a-mplîntat în sol pînă la douăzeci de / centimetri adîncime. / ca s-o îndepărteze de acolo, vor trebui să aducă plugurile. / vor nimeri și peste mușuroiul din care veghez / asupra unor lucruri mai adînci...”

Ca și celelalte cărți de poezie din ultimul deceniu, și Un somn pe scaunul electric se structurează după principiul „ceva vechi, ceva nou, ceva împrumutat, ceva albastru” – de la prima secțiune a cărții (cel mai recognoscibil și care descrie o stațiune balneară precum o Vale a plîngerii în care locurile rele sînt călcate premeditat: „fierbeam de setea de a străbate iar zona de maximă / singurătate”), pînă la ultima, o alegorie migraționistă narată la prezentul istoric. Alcoolul și somnul, boala și moartea, spaima și nimicul, apăsarea și delăsarea, scrisul, toate țin de instrumentarul vechiului Pop și sînt destule poeme și versuri-ecou: tema ratării şi ruşinii, a întoarcerii (în)frînte acasă însoţit de „carele-ncărcate cu nimic” este acum turnată în altă metaforă a carelor: „triumfase în eșecurile lui așa cum alții / triumfă în carele lor de război”; așa cum lipsei de perspectivă a viitorului din versul de altădată  „numai că mîine iar e azi – dezamăgire / mîine n-o să fie nicicînd mîine” îi corespunde acum imaginea bătrîneții cînd „nici ușorul nu mai e atît de ușor / ca ieri / și nici greul atît de greu ca mîine”. Drumul imposibil de străbătut sau călătoria niciodată dusă pînă la capăt, eterna aşteptare şi rătăcirea perpetuă, suită de motive explorată în mai multe poeme de-a lungul volumelor (de la clasicele „năneşti” și „luni de zile, auzind că circulă din nou”, pînă la mai noile „cînd am auzit că va trece pe şoseaua noastră” şi „dumnezeul tramvaiului 40”), apar și acum în poeme precum „știți vreo mașină care are drum prin lazaret?” (o călătorie, nici măcar ea realizată, spre orașul nefericiților) sau în poemul care începe astfel „viitorul se micșorează, dar cum am / putea vedea noi asta într-o stație / uitată de dumnezeu”.

Poemul titular, un poem(elnic) cu personaje și poeți morți, luminează în oglindă cu poemul „stăm acolo, la green hours”, un tablou bahic cu scriitori (încă) vii, ilustrînd această permanentă pendulare între trecut și prezent a întregii cărți, această dramatizare între vechi și nou, și prefigurînd viitorul post-uman cu anxietățile sale tehnologice al lui Porcec (vezi și poemul de mai jos).

Așa cum în Unelte de dormit exista o schimbare de registru majoră, ciclul „potriviri după alecsandri & co.”, un exerciţiu postmodern al (supra)punerii propriilor viziuni şi obsesii în structura clasică cu rimă și formă fixă a pastelului, de data aceasta ciclul „O scrisoare pierdută în anul 2012” oferă o duzină de arii ce dau voce personajelor din Scrisoarea pierdută, scrise pentru proiectul unui musical de Mircea Tiberian. Exercițiul de a-l turna pe Caragiale în versuri nu e nici el nou (Șerban Foarță a făcut asta în volumele Caragialeta și Caragialeta bis), nouă este însă abordarea, căci Ioan Es. Pop nu rearanjează textele dramaturgului, ci compune vorbe noi pentru personajele sale. Iată cum sună „Aria lui Tipătescu”, o scrisorică a dorului și geloziei pentru Zoe: „Să te împart cu altul mă disperă, / De dimineaţă a trecut o eră / Şi încă-s numai ceasurile cinci. / Acum, ce faci acasă: rîzi sau plîngi? / Ce mi-ai dat mie-i dăruieşti şi lui? / Sau ai ceva ce nu dai nimănui? / Dacă ai şti că perna mi-e de spini, / Ai sta măcar o clipă să suspini? / Umblu pe jar şi umbra mi-e năucă. / Sînt oare încă viu sau sînt pe ducă? / Atîta ştiu: că lumea-i efemeră / Şi să te-mpart cu altul mă disperă”.

Fără a fi o carte de referință în bibliografia lui Ioan Es. Pop, Un somn pe scaunul electric se citește cu aceeași plăcere și tulburare.

***

Un somn pe scaunul electric (fragment)

sîntem la capătul tuturor limbilor.

cei care vin nu le vor mai folosi

sau le vor folosi tot mai puțin.

nimeni, acum treizeci de ani,

n-ar fi crezut asta, dar pentru cei care vor să priceapă

este limpede: sîntem la capătul

ultimei limbi omenești.

de inventarea alteia se vor ocupa ei,

care vor abandona tot ce trebuie abandonat.

deja, acolo unde ieri era gol, azi e plin.

e uluitor cum au intrat acești noi barbari

în istorie, fără să captureze vreo iscoadă,

fără să facă vreo victimă.

ei citesc deja în alt alfabet

și vorbesc altă limbă,

deși limba asta a lor pare încă a noastră,

numai că noi n-o mai pricepem.

nu, nu ne vor urî, ci doar ne vor ignora,

iar telefoanele lor mobile nici măcar

nu ne vor înregistra dispariția.

Afis 14 dec Sala Radio jpg
Violonistul francez DAVID GRIMAL, invitat special la Sala Radio
Concertul va fi dedicat în exclusivitate muzicii unuia dintre mari compozitori germani: FELIX MENDELSSOHN, considerat un geniu al muzicii sec. XIX, așa cum fusese Mozart un secol mai devreme.
974 16 Iamandi coperta jpeg
Pledoarie pentru revalorizarea arhaicului
Sîntem destul de receptivi la astfel de influențe, de care uneori nici nu mai sîntem conștienți.
p 17 2 jpg
Puzzle
Pe urmele ei, Serre-moi fort se dovedește un veritabil film de laborator, de joacă cu posibilitățile mediului
974 17 Breazu jpeg
Anatolia neopsihedelică
Iar peste toate astea stă vocea lui Gaye Su Akyol, versatilă și stăpînă pe situație.
p 23 Omul ideal, 1943 jpg
Victor Brauner – Alfa și Omega. Pictura în ceară și „desenul cu lumînarea“
În creația brauneriană a anilor 1943-1945, desenul incizat în ceară devine o imagine magică adecvată timpurilor moderne.
Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?

Adevarul.ro

image
Dieta care o ajută pe Loredana Groza să fie wow. „E o muncă foarte grea să arăți bine!”
Loredana Groza, una dintre cele mai îndrăgite artiste, are un secret atunci când vine vorba despre talie trasă ca prin inel. Vedeta ține o dietă-minune de câte ori dorește să topească din kilogramele acumulate.
image
Supraviețuitoarea tragediei de pe DN1 a murit. Familia de spanioli se afla în vizită la fiica studentă în România
Patru membri ai unei familii din Spania au murit în urma unui accident produs pe o șosea din România. Șoferul a fost arestat preventiv, iar organele victimelor au fost donate cu acceptul rudelor.
image
Tempest, avionul de luptă care citește gândurile. Trei țări colaborează pentru dezvoltarea unei arme invincibile | FOTO VIDEO
Rishi Sunak a anunțat o colaborare între Marea Britanie, Italia și Japonia pentru dezvoltarea unui nou avion de luptă care utilizează inteligența artificială.

HIstoria.ro

image
Arestarea Mariei Tănase: Reținută și anchetată de germani
Arhiva M.A.I. ne spune că în 1940 Maria Tănase a fost reținută și anchetată de germani pentru că avea o relație „fierbinte” cu Maurice Nègre
image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.