Politica din cărțile de vacanță
Vă mai amintiţi de ultima carte citită de preşedintele României? De două ori i-a fost adresată aceeaşi întrebare, iar el a dat, senin, acelaşi răspuns: Mircea Cărtărescu – De ce iubim femeile. E drept, a nimerit-o, pentru că toată lumea îl iubeşte pe Mircea Cărtărescu, aşa că i s-a iertat faptul că, şi după un an, tot asta citea...
Oricum, se pare că opţiunile bibliografice sînt determinate adesea de conjuncturi politice. Nu numai în România, ci şi în Germania. Ce citesc oamenii politici în vacanţă? Die Zeit a făcut un scurt (şi grăitor) sondaj de opinie printre funcţionari şi politicieni, pentru a afla cum se îmbogăţesc din lecturile de peste vară. Prima concluzie: ahtiaţi după simpatie electorală, oamenii politici nu reuşesc să se debaraseze de reflexele de comunicatori, nici măcar în vacanţă; ei nu (spun că) citesc cărţile care le plac, ci cărţile care plac în general electoratului lor. Sau, pur şi simplu, se dau deştepţi. Modelul imbatabil al acestui tip de comportament ar fi ministrul Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg (CSU), care spunea, anul trecut, că citeşte „de plăcere şi pentru relaxare“ Politeia lui Platon. Doar „ca un amănunt“ a ţinut să precizeze că citeşte în original. (Ce original!) Un „record“ pe care, eventual, nu l-ar putea depăşi decît eventual preşedintele Consiliului de miniştri din landul Bavaria, Horst Seehofer (CSU), care a spus că o să-şi ia cu el în vacanţă o lectură „cu totul specială“: bugetul.
Nu e singurul care îşi arată public preocuparea pentru criză trecînd pe lista de lecturi de vacanţă cărţi de economie. Preşedintele Consiliului de miniştri din Rheinland, Kurt Beck (SPD), şi ministrul de Justiţie din aceeaşi regiune, Sabine Leuthesser-Schnarrenberger (FDP), citesc amîndoi Markt ohne Moral – Das Versagen der internationalen Finanzelite („Piaţă fără morală – trădarea elitelor financiare internaţionale“) de Susanne Schmidt. O altă carte luată de politicieni în vacanţă este Noua criză a economiei mondiale a lui Paul Krugman. Autorul distins cu Premiul Nobel e o referinţă utilă, dar şi mai util ar fi dacă oamenii politici din Germania ar studia criza la faţa locului – adică în Grecia.
Poziţionare strategică în ceea ce priveşte lecturile de vacanţă: Hannelore Kraft (SPD), premierul landului Nordrhein-Westfalen. Titlul cărţii pe care o citeşte în această vacanţă acoperă ideologia social-democratică. Afirmînd că citeşte best-seller-ul lui Tommy Jaud Hummeldumm, dovedeşte că ţine pasul cu vremea, că are umor (e, într-adevăr, o poveste hazoasă), că e sensibilă (la dramoletele povestite în roman), că ştie cum le merge oamenilor mărunţi (în roman e vorba de o lungă excursie cu autocarul – o vacanţă proletară). Dacă bibliografia de vacanţă e statement politic, destinaţia e un îndemn la simpatie electorală: ministreasa o să plece împreună cu familia la un club sportiv din Sauerland. Liderul SPD din landul Hessen, Thorsten Schäfer-Gümbel, pleacă în vacanţă cu un geamantan plin de cărţi. Reporterilor de la Die Zeit le-a comunicat doar autorii, nu şi titlurile: Siegfried Lenz, Nils Minkmar, Daniel Kehlmann şi Randy Pausch. Clasici-contemporani. Adică: valori sigure. Iar vicepreşedintele Bundestag-ului, Wolfgang Thierse, recunoaşte, deschis, că încearcă să citească (măcar) în această vară Der Turm („Turnul“), cartea multipremiată a lui Uwe Tellkamp. Ce credeţi că citeşte Angela Merkel? Cancelara născută în fosta RDG, sub papucul sovieticilor, îşi ia în vacanţă o carte grea şi la propriu, şi la figurat. Stalin. Am Hof des roten Zaren („Stalin. La curtea ţarului roşu“) de Simon Sebag Montefiore. Obişnuită să citească rapoarte scurte pregătite de subalterni, sigur o să se relaxeze cu această monografie de 900 de pagini.
Poate că articolul din Die Zeit e un pic prea ironic, poate că nu toţi cei intervievaţi merită băşcălia. Mai ales că toţi cei întrebaţi dau răspunsuri spontane şi aparent sincere: toţi oamenii politici intervievaţi par să aibă obiceiul lecturii. Aştept o anchetă, la toamnă, despre ce s-a prins de ei din cărţile citite. Vacanţă plăcută tuturor!
