Paradisul uitat

Publicat în Dilema Veche nr. 1020 din 26 octombrie – 2 noiembrie 2023
image

 Hanya Yanagihara, Spre Paradis, traducere de Adriana Bădescu, Editura Litera, 2023. 

Există o legătură puternică între acest monumental Spre Paradis, romanul din 2022 al scriitoarei Hanya Yanagihara, și primul ei roman, Oamenii din copaci, legătură ce pare să sară chiar peste marea lovitură numită O viață măruntă, care i-a adus celebritatea și de a cărei lectură aș vrea să uit cît mai repede.

Din fericire, scriitoarea americană pare să fi abandonat pornografia durerii și să se fi întors la literatura adevărată. Și în ce fel o face! Legătura despre care vorbesc e asigurată de motivul omului de știință și al presiunilor morale cărora trebuie să le facă față într-un secol al pandemiilor: în fond, amîndouă romanele sînt despre putere și despre tentația de a abuza de aceasta. Dacă în primul ei roman era vorba despre jurnalul apocrif al unui om de știință condamnat pentru pedofilie, în ultima parte a acestui nou roman avem de-a face cu scrisorile autobiografice ale unui epidemiolog, un om de laborator, utilizat de Guvern pentru a impune măsuri din ce în ce mai coercitive unei populații măcinate de valuri succesive de pandemii.

O structură tripartită

Nu e deloc ușor de rezumat acest roman poliedric, ale cărui fațete ascunse se dezvăluie pe neașteptate chiar atunci cînd lectura pare să se îndrepte spre un previzibil calm. În primul rînd, romanul e compus din trei părți majore, primele două oarecum simetrice, și o a treia mult mai amplă. Tematic, romanul este la fel de compozit: ar putea fi citit ca roman despre colonialism și rasism, ca literatură speculativă despre un viitor în care libertatea căsătoriilor între persoane de același sex ar fi una absolută, după care ar fi pierdută, poate fi un roman distopic despre un viitor al pandemiilor ce vor duce la absolutism, ar putea fi chiar și un roman-elegie pentru regatul uitat Hawaii. 

Așa cum am spus, Spre Paradis are o structură tripartită: cele trei părți sînt discret interrelaționate, atît de discret încît ar putea fi foarte bine citite separat. Prima parte, „Washington Square“, se desfășoară într-un New York ficționalizat al anilor 1890. Istoria contrafactuală a făcut astfel încît lucrurile să stea astfel: în urma războiului civil, statele din nord-est s-au separat de restul Americii, obținîndu-și independența în urma unor grele sacrificii financiare. Iar motivul acestei secesiuni este tocmai dorința statelor respective de a oficializa căsătoriile gay. Odată îndepărtat stigmatul de sexualitate, mai bine de jumătate din populația Statelor Libere a ales parteneriatul cu o persoană de același sex. 

Această primă parte ar fi, de fapt, o poveste de dragoste și, în ciuda aspectului „contrafactual”, un roman istoric scris în stilul Edith Wharton / Henry James. Eroul acestei părți este „mototolul” David Bingham, care locuiește într-o casă impunătoare din Washington Square împreună cu bunicul său, Nathaniel, capul unui imperiu bancar și urmașul unei linii impunătoare de eroi ai istoriei Statelor Libere. David este sfîșiat între datorie și pasiune: fie alege să-și continue viața în California (un Paradis) alături de mai tînărul Edward (pe care investigația bunicului îl pune într-o lumină proastă), cu riscul de a înfrunta prejudecățile celor de acolo, fie se supune căsătoriei aranjate de bunic și-și continuă viața în New York, în deplină legitimitate și ca moștenitor favorizat al bătrînului. 

Cea de-a doua parte a romanului, „Lipo-Wao-Nahele“, este la rîndul ei divizată în secțiuni. Prima dintre ele îl are în centru pe tînărul asistent juridic David Bingham, implicat într-o aventură amoroasă cu bogatul lui șef, Charles Griffiths. Anii sînt 1980, omenirea se află în inima unei pandemii nenumite (probabil SIDA). Castelul opulent al lui Griffiths din Washington Square pare asediat, e peste tot în lume sentimentul unui pericol iminent, spre deosebire de atmosfera mai curînd luminoasă și vetustă din prima parte. Așa cum amenințarea se strecoară prin crăpăturile lăsate de autoare în materialul prozei (prima parte a celei de-a doua părți este una a materiei, a luxului), tot așa ceea ce părea simplu în prima parte se ramifică și se complică. David Bingham nu e doar un tînăr asistent juridic lipsit de ambiție, ci e și ultimul moștenitor al liniei regale din Hawaii: aceasta este calea de acces în cea de-a doua parte a celei de-a doua părți. O istorie întunecată a anexării regatului Hawaii de către SUA și povestea nivelării culturii bogate a acestui regat de către capitalismul american. Este un discurs narativizat despre colonialism, iar cei doi exponenți ai culturii „băștinașe”, doi regi căzuți în mizerie, David și tatăl lui bolnav și muribund, Wika, sînt magistral realizați.

Cea de-a treia parte și cea mai consistentă, „Zona Opt“, este și ea împărțită în două, numai că aici cele două fire narative sînt întrețesute și se reflectă unul pe celălalt. Unul dintre fire se desfășoară în 2090, la două secole după prima parte, iar naratoarea este Charlie, supraviețuitoarea unei sinistre pandemii zoonotice a secolului XXI. Narațiunea ei stranie, lipsită de inflexiuni, robotică și lipsită de emoție se datorează pandemiei din 2072, care a îmbolnăvit-o și de care a scăpat cu ajutorul unui medicament experimental. Charlie trăiește, evident, în Washington Square (așa cum toată lumea și-a dat deja seama, casa din Washington Square este o constantă care străbate secolele și romanul-fluviu al Hanyei Yanagihara), dar centrul lumii s-a mutat la Beijing, de unde se trasează toate directivele tipice unei distopii: interzicerea Internetului, închiderea presei, interzicerea cărților, interzicerea afișării emoțiilor „negative” etc. 

Firul acesta este alternat de scrisorile trimise de un alt Charles Griffiths, bunicul lui Charlie, și adresate lui Peter, prieten și de asemenea om de știință, din „Noua Britanie”. Scrisorile sînt datate începînd cu 2043 și descriu evul întunecat al celei de-a doua jumătăți a secolului XXI. Sînt decenii peste care vine cîte un val pandemic de care guvernele se folosesc pentru a mai restrînge din drepturile cetățenilor. Romanul acesta epistolar are și o latură umană, intim-dureroasă, cea în care descrie pierderea iubirii propriului fiu de către Charles, a cărui poziție de specialist guvernamental îl transformă, fără premeditare, într-o unealtă a dictaturii incipiente. 

Negarea radicală a „binarității”

Puse cap la cap, cele trei mari părți alcătuiesc o stranie poveste despre o lume distopică ce pare să gliseze între secole și peste ținuturi și care ezită între un realism minuțios și tendința de a exhiba cusăturile construcției. Dacă se poate discerne o supratemă care să planeze peste toate aceste personaje, ea ar fi negarea radicală a „binarității”: sexuale, rasiale, a alternanței sănătate-boală. 

Este totodată un roman despre paternitate și maternitate, despre identitate, istorie, moștenire (în mod miraculos, numele străbat secolele, asemeni casei din Washington Square, deși purtătorii lor nu sînt înrudiți), despre democrație și dictatură, dar și despre modul facil în care putem face trecerea de la una la cealaltă, partea „non-binară” fiind cea tranzitivă, liminală. 

Joaca lui Yanagihara cu tabuurile, cu permisiunile și interdicțiile dă naștere unor paradoxuri strălucite și unor ironii neașteptate: aș da ca exemplu doar Statele Libere din prima parte, unde libertatea sexuală nu elimină celelalte prejudecăți și rasismul. La fel, în partea a treia, omul de știință prins între necesitatea de a găsi cea mai bună soluție de carantină și pericolul inevitabil de a omorî membrii familiilor celor infectați va fi părăsit de propriul partener de viață și de propriul fiu, beneficiari ai situației lui financiare, pentru ca în cele din urmă să fie executat chiar de guvernul pe care-l slujise. Iar în post-final este reabilitat... Și tot așa, acest viitor va retrage și libertățile sexuale acordate odinioară, pentru că e nevoie de copii, populația trebuie refăcută.

Deși rămîn în continuare atașat de Oamenii din copaci, acest Spre Paradis mi se pare o realizare superbă, un roman complex, sensibil și nemilos, al cărui caracter miraculos e sporit de faptul că pune în lumina viitorului evenimentele foarte recente din care se hrănește. În ciuda aspectelor distopice și a celor speculative, Spre Paradis e un roman istoric, căutare a unor paradisuri uitate în zgomotul politicii, al ideologiei, istoriei și marilor mișcări sociale.

 Bogdan-Alexandru Stănescu este scriitor, traducător și editor. Ultima carte publicată: romanul Abraxas, Editura Polirom, 2022.

image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg
image png
Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii
Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii este un road-movie în care Angela (Ilinca Manolache) traversează un București aglomerat și ostil.
1019 16 coperta muscatura de mar jpg
p 17 2 jpg
Spiritism viral
Talk to Me e un horror concis și combativ, care lucrează cu filonul cel mai fertil al genului: o exorcizare a demonilor și spaimelor din mentalul colectiv al actualității.

Adevarul.ro

image
Messi, acuzat că a înșelat-o pe Antonela Roccuzzo: „Sunt în pragul divorțului”
Familia fotbalistului argentinian nu a oferit nicio reacție.
image
image
EXCLUSIV Elizabeth Debicki, Prințesa Diana în „The Crown“: „Nu cunosc niciun cuplu care ar putea îndura atenția întregii lumi“
Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“, actrița povestește despre legătura pe care Diana a făcut-o între lumi, între culturi, între oameni, și ne lasă să privim în culisele realizării uneia dintre cele mai de succes producții ale secolului.

HIstoria.ro

image
Prizonierii americani în „colivia de aur” de la Timișu de Jos
La 1 august 1943, după atacul executat la joasă înălţime de aviaţia americană asupra Ploieștiului, în România au căzut prizonieri primii aviatori americani.
image
Bărbierii, felcerii și „doftorii” din Bucureștiul de odinioară
Pe vremea aceea, medicii erau rari, boierii preferând să-și vadă odraslele negustori ori funcționari la Stambul, nu murind de lepră la capul bolnavilor.
image
Istoria bojdeucii lui Ion Creangă. Căsuța cumpărată pe 50 de galbeni austrieci
S-au împlinit, la 15 aprilie 2018, o sută de ani de la restaurarea căsuţei în care şi-a trăit Ion Creangă ultimii 18 ani din viaţă şi de la transformarea ei în muzeu. Bojdeuca e astăzi cel mai vizitat obiectiv al Muzeului Național al Literaturii Române. Istoria bojdeucii se confundă cu însăşi istoria scriitorului.