Panopticum

Publicat în Dilema Veche nr. 1009 din 10 august – 16 august 2023
image

 Paul Cernat, Bacovia și Noul Regim al literaturii, Eikon, 2022.

Foarte bine conturează titlul celei de-a doua cărți din cronica de azi calitățile celei dintîi: fiindcă Paul Cernat deschide simultan toate perspectivele disponibile, atacînd cît se poate de mult din problematicile care se pot imagina în marginea operei (extensie, insist s-o spun, a vieții) lui Bacovia. Cei care vor căuta, eventual, un fir director al demonstrației, în virtutea căruia imaginea autorului Scînteilor galbene să se instaleze într-un așa domol sau într-un altminteri confortabil,vor primi, derutați poate, semnificativ mai mult. În definitiv, mare poet fiind, Bacovia nu se lasă îngustat într-o singură etichetă, oricît de sagace ar fi ea. E ceea ce, intuind, Paul Cernat aplică expert, pînă într-acolo încît studiul lui lasă, nu o dată, senzația de enciclopedie vivantă. 

Îi spun așa ca s-o deosebesc de întreprinderile impersonale și docile: fiindcă, dacă a parcurs hectare de bibliografie secundară, criticul nu li se subordonează, totuși. Folosește, din ele, strictul necesar, luînd totodată cuvenitele distanțe. Primele capitole sînt, din acest punct de vedere, lămuritoare, Cernat trecînd cu escale necesare prin „vechiul” și, mai apoi, „noul regim” ale comentariilor, de la N. Davidescu și E. Lovinescu la N. Manolescu, I.B. Lefter, și ajungînd pînă în buza prezentului, la un număr tematic al revistei Ateneu. Unuia, însă, îi reproșează că n-are dreptate să judece cutare vers („O pictură parfumată cu vibrări de violet”) pentru mimetism, de vreme ce artificiul scontat de Bacovia e transparent; altuia că, în mod cu totul neîntemeiat, transferă paradisurile artificiale baudelairene, „cu opiu și hașiș”, în recuzita unui poet pentru care, totuși, vinul a fost „drogul” de căpătîi. Și așa mai departe. Aș completa lista acestor amicale „amenzi” profesionale cu una. Căci, după știința mea, o formulă ca aceea, recentă, a lui Bogdan Crețu („cel mai metalist poet român”) admite, cu toată indiscutabila ei spontaneitate, precedențe nu mai puțin spectaculoase. Cu ani în urmă, într-o anchetă a Dilematecii, cineva s-a referit la Bacovia ca la un nemaipomenit textier pentru o trupă rock. Plecînd de-aici, mă întreb dacă nu cumva însăși asocierea aceasta nu dă seama cam mult de o anumită sensibilitate, deja fanată, a generației noastre și dacă ea spune cu-adevărat mare lucru adolescenților de azi. Nu știu.

În fine. Mărunțișuri. Că au și ele rolul lor și că adeseori tocmai jocul detaliilor duce la fertilitate analitică, Cernat o știe bine și o speculează remarcabil. Chiar și cînd nu se adîncește în demonstrație, el deschide drumuri nebătătorite și schițează machete originale. Ipoteza unui Bacovia profund marcat de Lenau, de exemplu, e un cîștig exegetic cert. Dedus, dincolo de probele stilistice, din certificatul de absolvire a liceului, care ne arată că viitorul poet era de 7 la Germană și abia de 6 la Română și Franceză. Notă mare, fără doar și poate, dacă ținem cont că n-a fost depășită decît la materiile cu prag de severitate elastic, ca Igiena, Desenul, Muzica și Gimnastica (p. 94). Altundeva, lansează ipoteza că „amorul întors” din „Plumb” e mai puțin un simbol și mai mult o transcriere după natură, altfel spus, după „amorașii” care, în chip statuar sau de basorelief, populează cimitirele (p. 117). Lectura altui poem arhicunoscut, „Decembre”, ca unul dramatizat, pe voci, cu iubita rostind replici inaudibile, e, iarăși, înlesnită de plasarea lui în dialog cu o bucată a lui Geo Bogza, „Teofil” (p. 133). Să mai spun ce capitol pasionant rezultă din acele „Afinități la distanță” pe care Paul Cernat le trasează cu autori, nu doar poeți, cu care, la o primă vedere, numele lui Bacovia n-ar părea să consune. Caragiale, de exemplu, de la secvențe ca aceea din „O cronică de Crăciun” („Ș-afară-i grozav... și plouă și ninge și pică și-ngheață... o zloată cumplită...”) sau din altele pînă la coincidența biografică aiuritoare: dacă datele vor fi fiind adevărate (oricum, documentate sînt), Caragiale și socrul poetului s-ar fi întîlnit, des și cu folos, la Mizil, chiar sub ochii celebrului primar Leonida Condeescu. 

Față de aceste decopertări, cele care-l pun în rezonanță cu Arghezi, cu Blecher (proza celor doi fiind pusă față în față), cu așa-numita generație a războiului ș.a. pot părea mai puțin spectaculoase. În realitate, sînt, și acestea, cît se poate de cărnoase. Interesantă e și observația, nemaifăcută, deși atît de la îndemînă, că „sineala”, „aurul” și „sîngele” din havuzul bacovian restituie exact tricolorul (sau, oricum, aș tempera eu, culorile fundamentale). Despre bolile, mari și mici, ale omului și-ale poetului, iarăși sînt lucruri de citit, ca și despre ceea ce se cheamă mad poetry, în relație cu periodicele (1914, 1929, 1930) sale internări în perioadele de nevroză; unele, din rușini biologice, altele, din tracasări sociale. N-aș paria totuși, cum face Paul Cernat, că insistența unor comentatori politicește pudici asupra alienării lui Bacovia e menită să-i camufleze (și să-i justifice minimalizator) pornirile socialiste. N-aș paria, zic, pe acest argument colateral, dîndu-i în schimb dreptate exegetului atunci cînd, nuanțat, informat și dialectic, trasează profilul credibil al unui Bacovia „de stînga”. Sînt multe paginile și, în consecință, multe probele care descriu acest sentiment proletar. Nu le rezum și nici nu le „antologhez” aici. Mi-e de-ajuns să spun că ele sînt greu de întors și, oricum, că au prea mică legătură cu ceea ce va fi, la finele vieții poetului, suita de misreadings realist-socialiste și că datează, în clar, încă din anii ’30. 

De-aici, nu numai o necesară, astăzi, revalorificare a unei direcții îngropate pe tăcute din poezia noastră interbelică, dar și, prin derivare, alte și alte constatări de luat în seamă. De exemplu, că Bacovia inserează în poezia lui nu tropisme sentimentale depresive, ci mostre de realitate vulnerantă și uneori chiar secvențe de limbaj reçu, e un detaliu pe care, culmea, optzeciștii nu s-au învrednicit să-l observe și, prin urmare, nu l-au discutat prin apropriere: și Crăciun, și Iova, și alții trec pe lîngă livrescul, autoreferențialitatea și realismul autorului lui Cu voi... Cel care își justifica totuși poemele cam în felul în care peste mulți, foarte mulți ani, avea s-o mai îndrăznească Romulus Bucur, în Opus Caementicium: „Versul acela [«Mulțimea anonimă se va avea în vedere»] a fost scris în una din zilele cînd căutam și nu puteam obține o slujbă. Era prin 1916. Mi se scria pe petiții: «se va avea în vedere» și rămîneam cu atît. Cît despre versul «Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer» din aceeași poezie, asta însemna că puteam să cer, dar nu mi se da, sau, mai bine zis, la Sfîntul așteaptă”. 

Cu imediate delicii se citesc, spre capătul studiului, două capitole: „Un artist al punctuației” și „Epuizări și eșecuri”. Primul studiază statistic rolul virgulelor (adeseori plasate parcă la plesneală, cum se poate vedea și în exemplul de mai sus) și mai ales al punctelor de suspensie, în recursul la care poetul nostru deține un record greu de egalat în înstrăinarea limbajului poeziei de codurile epocii, de obicei calofile sau simplu grațioase sau, oricum, reglementate. Cel de-al doilea e o colecție de inabilități amețitoare, literare, ortografice, semantice... De toate, pentru toți. Însă Bacovia supra grammaticos, căci ce avem de fapt aici, conchide Cernat, e un „stil al stîngăciei”. Memorabilă formulă, într-o carte, Bacovia și Noul Regim al literaturii, de neocolit și, risc s-o spun de vreme ce o cred, foarte greu de surclasat. 

image

 Ion Caraion, Panopticum (poeme), ediție anastatică, Editura Muzeul Literaturii Române, 2023.

Un Panopticum, spuneam, dar explicit, publica și, în urmă cu opt decenii, Ion Caraion (întîmplător sau nu, exeget la rîndul lui al lui Bacovia, și anume dintre cei mai buni). Foarte tînăr pe-atunci, de abia douăzeci de ani, încă departe de groaznicele delațiuni la care se va preta peste ani, el se lovește, totuși, editorial, de un prim obstacol de ordin politic: acela al cenzurii antonesciene. E motivul pentru care, în loc să se cheme Circ domestic, cartea avea să poarte titlul știut, să rețină în sumar abia o treime din poemele depuse în manuscris la Editura Prometeu și, în fine, să aibă parte nu de o minimală expunere, ci de o cît se poate de cazonă confiscare de tiraj. 

Întregul dosar al încurcăturilor acestora (plus cîteva utile reflecții privitoare la data apariției, căci ipoteza lui 1943 e concurată de altele cîteva, ulterioare) e foarte prob reconstituit de Alexandru Dumitriu în cuvîntul-înainte al ediției anastatice nu demult apărute la Muzeul Literaturii Române. Cu-atît mai prețioasă, aceasta, cu cît, în princeps, se pare, volumul e de negăsit în vreuna din marile biblioteci publice bucureștene. Ce nu realizasem pînă acum, la relectură, e cît de aproape e în fond Caraion de Leonid Dimov în pofta de a versifica, de-a ivi rima rară („spart” / „Descartes”) și de-a defibrila energic ritmurile. Îi separă numai trei ani, îi apropie dereglarea suprarealistă a simțurilor și gîndul neabătut al morții, exhortat de unul, resorbit de celălalt: 

„Copacii pe trotuare mergeau de-o săptămînă / (mucegăise cerul la geamul 20) / da, ploile pe streșini absurde-au fost și reci / afișele din palmă... Cu muribunzi de mînă / am auzit cum pleacă tramvaiele-n sincopă. / („Purtai atuncea febră și mîini de antilopă)”. 

Cosmin Ciotloş este critic literar și lector la Facultatea de Litere din București. Cea mai recentă carte publicată: Cenaclul de Luni. Viața și opera, Pandora M., 2021.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.