Onoare

Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
Ángeles, triunfo y elegía jpeg

Nu ştiu dacă, acum cîţiva ani, cînd s-a încins prin revistele noastre literare o discuţie despre „marile teme“, onoarea (cu aerul ei vetust şi emfatic) a fost, în vreun fel, băgată în seamă. Căci – chiar dacă nu subiectul face cartea – eşecul, falsitatea, construcţia greşită a unui roman pot ţine şi de hazardata evaluare a forţelor proprii în abordarea unei teme. Aşa cum există subiecte de tinereţe sau subiecte de maturitate, tot aşa există subiecte riscante, alunecoase în funcţie de cuprinderea perspectivei alese. Îmi amintesc că s-a vorbit, cu acea ocazie, despre Istorie (cu majusculă), despre romanul (încă aşteptat) al Revoluţiei – în general, despre tot ce se putea opune autoficţiunii, egoprozaismului, minimalismului sociologizant. Poate şi de asta m-aş fi aşteptat să se pomenească, măcar în treacăt, această temă uşor de majusculizat – onoarea.  

La urma urmelor, cîte romane despre onoare avem? Pe cine a interesat în ultima sută de ani subiectul acesta mereu inactual, greu de cuantificat şi care adesea, în literatura zilelor noastre, capătă „accente sarcastice şi ironice contaminate de tonuri convenţional-mafiote“, cum zicea cititorul model Alberto Manguel? În literatura noastră recentă am putea găsi cîteva exemple, mai ales nonficţionale – de la Paul Goma şi Ion Vianu la Aniţa Nandriş-Culda; sînt mai degrabă cărţi ale demnităţii personale şi abia apoi ale onoarei – chestiune mai abstractă, mai generică, asumînd o opţiune într-o situaţie dată. Onoarea ar fi, în această perspectivă, o valoare de coeziune, de stratificare în timp a demnităţii asumate de generaţii, dar, în acelaşi timp, o alegere instantanee ce sfidează biologicul, gregarul, supravieţuirea. „Conduita onorabilă“ pe care o cerea Seneca ţine şi de rădăcini (plantate uneori în soluri străine), dar şi de ţîşnirea solitară a convingerii că există destule lucruri mai importante decît viaţa.  

Acesta este complicatul subiect al romanului lui Javier Cercas, Anatomia unei clipe (ce stă să apară, în excelenta traducere a Corneliei Rădulescu), carte pe care Cercas a scris-o de cîteva ori, abandonînd la un moment dat, fără mari drame, 400 de pagini dintr-o variantă mult prea literară. Abia scriind nonfiction-ul final din Anatomia unei clipe, acest veritabil profesionist al scrisului (pe care cititorii români îl ştiu din Soldaţii de la Salamina sau din Viteza luminii) a înţeles că realitatea faptelor cerea o altă cale, nu cea ficţională. Faptic, era vorba despre lovitura de stat eşuată din 23 februarie 1981 (orele 18,23!), cînd mai mulţi complotişti au pătruns în sala Congresului Deputaţilor din Spania, încercînd o restaurare a franchismului fără Franco. Ce s-a întîmplat cu adevărat atunci, ce a dus la lovitura militară care-ar fi putut schimba pentru mult timp istoria Spaniei şi, mai ales, care a fost semnificaţia unui gest de onoare ce nu a schimbat nimic, dar care a dat o altă greutate momentului? – iată întrebările lui Cercas după ce a înţeles că „evenimentele de la 23 februarie conţineau în sine toată forţa dramatică şi tot potenţialul simbolic pe care-l cerem literaturii“. 

Adevărul e că forţa literaturii ţine şi de asemenea eclipse ale omenescului (cu laşităţi, turpitudini, instincte de supravieţuire), ea poate veni din forţa unui gest, din fatalitatea unei neînţelegeri, din obstinaţia (caraghioasă pînă la sublim) a cîte unui sentiment unilateral. Gestul fondator al minunatei cărţi scrise de Javier Cercas cu armele prozatorului, jurnalistului, martorului necreditabil (al cărei prolog îl puteţi citi în numărul de primăvară al revistei Lettre Internationale) este conduita onorabilă a prim-ministrului de atunci, Adolfo Suárez, care a rămas pe scaunul său sub ploaia de gloanţe şi în timp ce majoritatea colegilor săi se aruncaseră la pămînt. Împreună cu adjunctul lui, generalul Gutiérrez Mellado, rămas în picioare, şi cu comunistul Santiago Carillo care şi-a aprins, sfidător, o ţigară, cei trei au făcut un gest de onoare pe care se poate întemeia, simbolic, saga Spaniei moderne. Acest gest, mai important ca orice reconciliere tîrzie, a fost înregistrat de camerele televiziunii care filmau învestitura unui nou prim-ministru în locul celui ce avea să fie eroul serii. Javier Cercas crede că e prima transmisiune în direct a unui eveniment politic de asemenea anvergură, deşi se pare că şi acest direct e doar o iluzie post factum, căci înregistrările au putut fi văzute doar după ce lovitura a eşuat definitiv. Nu vă aminteşte asta de patetica noastră revoluţie în priză directă? 

Gestul celor trei – şi, mai ales, cel al lui Suárez, pe care scriitorul nu-l simpatiza în mod deosebit (probabil şi din pricina unei asimilări fantasmatice cu propriul tată) – l-a determinat pe Javier Cercas, după vizionarea nesfîrşită a întregistrării norocoase din acel februarie belicos, să scrie mai degrabă un documentar unde să-i dea realităţii haotice şi vagi drepturile ei şi unde să disece infinitezimal „anatomia clipei“ în care Adolfo Suárez „a înţeles cine este“. Avem de-a face, cred, cu un gest de onoare şi din partea lui Javier Cercas: acela de a renunţa, cu oricîte regrete, la o carte interesantă, care ar fi plăcut multora (mai ales celor aplecaţi spre teoriile conspiraţiilor), în favoarea unei cărţi cu adevărat „onorabile“. Doar aşa Cercas a reuşit să facă şi din noi „martorii unui magnific act de rezistenţă faţă de repetata infamie a istoriei“, cum scria tot Alberto Manguel, lectorul lui Borges şi un subtil exeget al virtuţilor pierdute. Este, fără îndoială, o cale regală de a scrie despre demenţele istoriei care, oricît ne-ar plăcea nouă s-o scriem cu I mare, tot prin istoria noastră mică şi tot prin gesturile – onorabile sau dezarmante – ale celor din jurul nostru trebuie mai întîi să treacă.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
image
Dependența de ecrane a copiilor, vindecată în doar două săptămâni. Ce ar trebui să facă părinții. Soluția specialiștilor danezi
3 ore pe săptămână în fața ecranelor și nu mai mult! De atât au nevoie copiii pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și emoțional. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de specialiștii unei universități de prestigiu din Danemarca.
image
Care sunt cele mai bune companii aeriene din lume în 2024. Care au cele mai puține anulări și întârzieri
Blocajul informatic de vineri ne-a determinat să căutăm care sunt cele mai sigure companii aeriene din lume, premiate pentru cele mai puține anulări și întârzieri.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.