O recuperare necesară

Publicat în Dilema Veche nr. 787 din 21-28 martie 2019
O recuperare necesară jpeg

● Sorana Gurian, Povestea unei lupte, traducere de Sorin Gherguţ, Institutul Cultural Român, 2017. 

Scriitoarea cu cea mai aventuroasă şi totodată cea mai automistificată biografie din întreaga noastră literatură, Sorana Gurian (1913?-1956) este, astăzi, cunoscută doar de o mînă de literaţi.

Sara Gurfinckel, pe numele ei adevărat, născută în judeţul basarabean Tighina într-o familie înstărită de evrei, a urmat studii (neterminate) de filozofie şi filologie la Cernăuţi şi la Iaşi şi s-a bucurat de admiraţia unor Camil Petrescu, datorită căruia a publicat la Revista Fundaţiilor Regale, şi mai ales a lui Eugen Lovinescu („unul din cele mai remarcabile talente literare ce am avut ocazia să cunosc în ultimii ani“), în cenaclul căruia a citit. A debutat însă tîrziu şi într-un moment nefavorabil: în 1945, cu romanul Zilele nu se întorc niciodată (reeditat după Revoluţie, dar de negăsit), urmat imediat de un volum de povestiri, Întîmplări dintre amurg şi noapte (1946, niciodată reeditat). Bănuită că ar fi avut legături cu Gestapo-ul, dar şi cu serviciile secrete franceze şi britanice, „demascată“ în presa comunistă că ar fi dus în perioada războiului o politică duplicitară, etichetată drept autoare de literatură erotică de consum („scrie pentru un public needucat artisticeşte“, scria în epocă Ovid S. Crohmălniceanu), o vreme a trăit în semiclandestinitate, pentru ca în 1948 să plece din ţară, stabilindu-se la Paris, unde a continuat să scrie în franceză, publicînd încă trei cărţi. „O figură extravagantă şi controversată este Sorana Gurian, în jurul căreia s-a urzit, după 1948, un complot al tăcerii“, scrie Bianca Burța-Cernat în volumul Fotografie de grup cu scriitoare. Proza feminină interbelică (Cartea Românească, 2011) într-un amplu şi mai documentat capitol dedicat scriitoarei, de unde am preluat toată informaţia bio-bibliografică expusă aici.

Din aceeaşi familie literară cu autenticiştii şi introspectivii Anton Holban şi M. Blecher, aparent fără a se situa valoric sub aceştia, inteligenta şi culta Sorana Gurian a împărţit cu ei destinul vitreg al bolii şi morţii premature. Orfană de mică de mamă, iar în adolescenţă şi de tată, şchioapă (purta o gheată ortopedică), scundă şi neatrăgătoare fizic (avea un defect la un ochi), a suferit de tuberculoză osoasă tratîndu-se, pe urmele lui Blecher, în sanatoriul de la Berck, pentru ca la Paris să înfrunte un cancer extins, suportînd succesiv o mastectomie dublă şi o histerectomie ce i-au adus moartea la 43 de ani. Constrînsă financiar şi de împrejurările politice, a dus o viaţă deopotrivă extravagantă (se îmbrăca strident, a avut mai multe animale de companie, pisici, cîini lup, ogari, apoi, nemaiavînd voie să lucreze în presă, a deschis un bar boem pe plajă la Mangalia) şi misterioasă pînă la clandestinitate (rămîne ca cineva să documenteze serios presupusele ei colaborări cu serviciile secrete). Comportamentul ei provocator şi predispoziţia de a-şi mistifica biografia la graniţa dintre mitomanie şi minciună (şi-a inventat studii, un mariaj, a trăit sub identităţi false, a făcut declaraţii contradictorii) sînt puse, în mod plauzibil, de Bianca Burța-Cernat pe seama unor complexe ale infirmităţii şi femeii singure.

În cei cîţiva ani trăiţi la Paris, unde i-a cunoscut pe Malraux, Mauriac şi Gabriel Marcel, a reuşit să publice jurnalul Les Mailles du filet (1950, tradus în anul 2000 şi în română), romanul Les Amours impitoyables (1953, remarcat de Albert Camus) şi acest Récit d’un combat (1956), jurnal de boală publicat cu cîteva luni înaintea morţii. Pe repede-înainte spus, Povestea unei lupte (tradusă foarte bine de Sorin Gherguţ) nu este atît „jurnal de front“ sau roman, cît mărturia unei femei exilate şi grav bolnave, trăindu-şi ultima parte a vieţii între intervenţii chirurgicale, care îi mutilează corpul, şi prieteni, care o înconjoară cu dragoste. Notaţiile evoluţiei bolii şi introspecţiile cvasi-filozofice pe marginea condiţiei umane dau măsura, într-un mod dramatic, a feminităţii şi maternităţii compromise şi a tentaţiei sinuciderii (vezi şi fragmentul de mai jos).

Analitică şi autentică în chip tragic, scrisă febril şi sub semnul urgenţei pe patul de spital, cu un corp ce-şi pierde treptat forma şi atribuţiile, cu lirism, dar şi cu umor (cu destule ecouri din Blecher: „să fi existat, oare, cu adevărat altceva în spatele realităţii imediate?“), îmbrăţişînd în contrast maladivul şi vitalitatea, disperarea şi revelaţia, căutînd să înţeleagă şi să confere un sens suferinţei, ultima carte a Soranei Gurian surprinde deopotrivă manifestările bolii, transformările corpului şi dinamica mediului de spital (cu tipologia bolnavilor şi a medicilor), inclusiv fenomenul medicinei alternative, situat la mijloc între experiment şi impostură. Pe măsură ce cartea avansează braţ la braţ cu boala („moartea îşi desăvîrşeşte opera cu mici salve de celule, de celule micuţe, puncte, pictînd poantilist cu tuşele unui penel invizibil“) structura ei e tot mai puţin narativă şi tot mai fragmentară, descriptiv-analitică. Intensitatea acumulată conduce la o formă de convertire, cartea terminîndu-se într-o cheie optimistă şi cu un omagiu adus prieteniei.

Institutul Cultural Român are acum datoria să reediteze şi să traducă şi celelalte cărţi ale Soranei Gurian, o scriitoare care trebuie neapărat recuperată. 

***

Sorana GURIAN
Povestea unei lupte (fragment) 

Privind frunzele lucioase ale unui paltin, după o răpăială de vară, Ana Karenina a ştiut că soţul şi fiul ei vor fi nemiloşi cu ea. Întinsă pe spate, într-una dintre acele nopţi interminabile de spital, privind tenebrele străpunse din loc în loc de lămpi violet, am ştiut că totul s-a sfîrşit. Spoliată, deposedată de tot ce alcătuise graţia, interesul, bucuria, vieţii mele, nu mai exista nimic care să-mi justifice dorinţa de-a trăi, nimic în afară, poate, de încrederea mişcătoare pe care animalele i o arată omului. Dar n-aveam nici măcar o pisică. Mutilată, cu corpul – sau ce-mi mai rămînea din el – devastat de suferinţă, întrebîndu-mă dacă n-o să rămîn paralizată pentru totdeauna, lipsită şi de cea mai mică raţiune de a trăi, şi fără scuza fricii de moarte! Conştientă şi de năpăstuirea mea extremă, şi de absurditatea atroce a existenţei, refuzam moartea, dorindu-mi-o în acelaşi timp cu ardoare. Aspră bucurie, amar orgoliu să-ţi asumi, în răspăr cu bunul-simţ, servitutea insuportabilă a condiţiei umane: trăitul. Mă încăpăţînam să trăiesc. Redusă la o schiţă a ei, e viaţa altceva decît somn, mese, căldură îndeajuns, odihnă? Nu dormeam, nu puteam mînca, mistuită de febră, visam zăpezi nesfîrşite, banchize. Supusă la cazne, căutam în zadar odihna. Şi trăiam. Eram acolo, lucidă, avidă, fericită de cea mai măruntă chemare din afară, de cea mai mică rază de soare. Cu un trandafir apăsat pe buze, savuram vara. O gură de aer proaspătă şi eram la izvoare, o rafală de aer străbătînd terenul viral, gol şi sordid, îmi aducea vîntul din larg, plajele, marea.

Cuprinsă-n frumuseţea lumii, ce mai contau cuşca mea de sticlă, zidurile înalte de cărămidă, mirosul de spital, închisoarea de foc a febrei şi a durerilor! Legată cu o mulţime de legături fine de ceea ce se cheamă nevoie de a trăi, mă războiam cu mine însămi. Moartea, ce eliberare! Voiam şi nu voiam să fiu eliberată. Fără să-ncerc să estompez, să reduc întinderea dezastrului, îmi priveam fără complezenţă viaţa. Ştiam că n-am nimic de regretat, nimic de salvat, nimic de apărat. Nu erau decît ruine, morminte profanate, buruieni. Un oraş ras de… ştiu eu ce? O invazie de termite, o hoardă mongolă, un nor de lăcuste. Nimic care să fi rămas întreg, nimic care să poată fi reconstruit. Nici un adăpost. Nici măcar pustiul, cu suprafaţa lui netedă, cu orizonturile lui. Doar o zonă acoperită de moloz, de bălţi, de zoaie. Trecutul… Şi unde erau acum ţărmurile Babilonului cu sălciile lor, cu apa ca oglinda? Cum să cînt amintindu-mi de Sion?… Să trăieşti – asta înseamnă să trăieşti? Ca o ciupercă-n umezeala unei pivniţe, pe un strat purulent de disperare?

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivele cel mai des întâlnite pentru care se ajunge la divorț. Soluția oferită de un psiholog
Un studiu a dezvăluit motivele pentru care se ajunge cel mai des la divorț. Lipsa banilor este pe primul loc, dar și altele la care ne-am fi așteptat. Psihologul Maria Teherciu vine cu explicații
image
Cum salvezi situația dacă explodează un cauciuc al mașinii în mers. Sfaturi esențiale de la un fost polițist VIDEO
Explozia cauciucului, în timpul mersului, poate fi o experiență foarte periculoasă. Multe accidente grave s-au produs în urma acestei situații. Iar frânarea bruscă te-ar putea costa viața.
image
Orașul important din România unde nu există ambuteiaje în trafic. Cum explică situația celebrul pilot Titi Aur
Dacă la Brașov traficul era infernal încă din 2000, acum acesta este orașul din România în care se circulă cel mai bine la orele de vârf, în special în zonele centrale. Titi Aur a explicat de ce

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.