O epocă – în multe feluri de lectură

Publicat în Dilema Veche nr. 889 din 22 - 28 aprilie 2021
O epocă – în multe feluri de lectură jpeg

● Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, ediția a doua, Editura Universalia, 2003.

E, pînă la urmă, ceea ce se întîmplă cu toate sintezele susceptibile de exactitate: se impun apăsat, înfundat, în sol moale, cu o anumită discreție care, ferindu-le de scandaluri, le și diminuează aura. Toți am învățat, într-un fel sau altul, din panorama lui Crohmălniceanu, fie în școală, fie consultînd-o de plăcere. Nu știu cîți, însă, ar invoca-o rapid între istoriile literaturii noastre în rînd cu (sau măcar într-o „ligă” apropiată de) acelea semnate de Lovinescu, Călinescu sau, mai de curînd, Manolescu ori Zamfir. De ce? Cum de o resimțim altfel?

O explicație (vor fi cu siguranță și altele) vine din faptul că, în chip evident, aici obiectul e prioritar. Adică literatura română, așa cum a fost ea între cele două războaie mondiale. Nu așa cum ține s-o vadă sau așa cum vrea s-o redefinească criticul. Intenția e limpede încă din titlu, care evită deliberat tocmai cuvîntul-cheie: istorie. Nu una care să intrige sau să provoace. De altfel, își amintește Geo Șerban în prefața ediției a doua, ea s-a ivit dintr-o necesitate didactică. Altfel spus, nu dintr-un orgoliu canonizator. Ovid S. Crohmălniceanu nu „trage linie”, nu „își încununează cariera”, ci mai degrabă deschide, altruist și informat, o perspectivă. În 1972, cînd apărea primul dintre cele trei volume, situația interbelicului nostru era cît se poate de tulbure. Trecuseră abia cîțiva ani de cînd o faimoasă antologie de poezie fusese retrasă din librării și dată la topit din rațiuni ideologice. În plus, destui dintre autorii de primă (sau primă și jumătate) mînă incluși aici fuseseră, pînă spre mijlocul anilor ’60, interziși. A discuta despre ei echivala cu un gest de curaj. Că, spre deosebire de alții, mai tineri și mai slab protejați politic, Crohmălniceanu și-l permitea, e altă discuție.

N-aș redeschide-o. După cum n-aș îmbrățișa observația lui Nicolae Manolescu, conform căruia (în 2008), capitolul introductiv, generic, investigînd principalele direcții, ar fi viciat de prea marea atenție acordată revistelor socialiste. Ceea ce, continuă criticul, ar conduce la impresia că epoca ar fi fost un teatru de luptă între comuniști și fasciști. Bine zis, „impresie”. În realitate, secțiunea conține, în ordine, medalioane despre: Sburătorul lovinescian (18 pagini), Contimporanul, Integral, Unu (15 pagini), Gândirea (17 pagini), Cuvântul literar și artistic, Criterion, Axa, Iconar (6 pagini), Viața Românească de după război (18 pagini), Cultura proletară, Bluze albastre, Era nouă, Reporter, Cuvântul liber (15 pagini) și, în sfîrșit, fugitiv, alte publicații literare amprentate de cîte o personalitate, cum sînt Cetatea literară (Camil Petrescu), Bilete de papagal (Arghezi), Capricorn (Călinescu) și altele. Distribuție, zic eu, rezonabilă. Pe care tocmai democrația de fond a perioadei a permis-o.

Să ignorăm, însă, numeroasele devieri extreme ale scriitorilor din epocă și să ne imaginăm, în numele unui purism estetic idealizant, că spiritul echilibrat al lui Lovinescu a avut exclusivitate mi se pare neserios. Cel puțin din partea cuiva care, altminteri, are bune păreri despre eseistica neconcesivă și decopertantă a Martei Petreu. Vor fi fost Eliade, Cioran, Horia Stamatu, Aron Cotruș, Brătescu-Voinești niște lovinescieni? Să fi împărtășit tînărul Jebeleanu convingerile liberale ale sburătoriștilor? Ar fi prea simplu. Inocentînd perioada, riscăm să explicăm păcatele anilor ’50 printr-o serie de etichete tabloidale, punînd, de pildă, ultimii ani ai lui Sadoveanu sub semnul oportunismului etanș și uitînd că, totuși, scriitorul a avut întotdeauna simpatii stîngiste (explicabile, cum s-a mai spus, psihanalitic, prin afinitatea față de familia modestă a mamei). Sau că, lucru și mai grav, numele lui s-a aflat pe listele negre ale legionarilor, care nu s-au sfiit să facă odioase gesturi de veritabil linșaj în efigie, tăindu-i un roman cu toporul și obligîndu-l să-și secretizeze aparițiile publice.

Mai mult decît atît, dacă Literatura română între cele două războaie mondiale ar fi o carte tendențioasă „mai peste marginile iertate” (în cuvintele altui critic), atunci ne-am putea întreba cum de autorul ei i-a rezervat totuși trei pagini generoase unui poet ca Radu Gyr (politicește compromis pînă peste cap) în care vorbește inclusiv despre „aplecarea către fantezia feerică de inspirație gracilă” și în care singura sancțiune ideologică se produce printr-un innuendo memorabil: „din atîta tăvălire prin ierburi, poezia lui Radu Gyr a devenit efectiv «verde», coborîndu-se pînă la marșuri legionare”.

Undercover & credibilă

Să revenim la cele strict literare. Spuneam că această istorie undercover e una dintre cele mai solide și mai credibile din întreaga literatură română. Crohmălniceanu, se vede, știe carte, citește, se documentează, investighează (să nu uităm: Cinci prozatori în cinci feluri de lectură încîntă tocmai prin subtilitățile interpretative de o redutabilă originalitate) și scrie, pe deasupra, foarte bine. Reluînd-o acum, m-au surprins mai puțin demarcațiile temperamentale pe care le trasează (volumul dedicat prozei are ceva de caleidoscop, superior fiind, prin aceasta, tradiționalelor repartiții bi- sau tripartite), sensibila telescopare cronologică ori gestul, profund, urban, de a-și cita înaintașii sau partenerii de dialog critic (Manolescu și Simion, în primul rînd).

Mi-a atras în schimb atenția excepționalul dozaj al formulărilor. Cine nu-și amintește oare un titlu ca „Miracolul arghezian”, urmat de această primă frază, definitorie: „Nu atît apariția lui Tudor Arghezi este miraculoasă, coincizînd cu înnoirile aduse de mișcarea simbolistă, cît treansformarea fundamentală pe care a suferit-o prin el poezia românească”. Sau, la autorul Fraților Jderi, acest debut care sună convingător, așa debatable cum e: „În Mihail Sadoveanu literatura română și-a găsit mai degrabă marele ei rapsod decît un prozator propriu-zis”. Nu e numai cazul celor mari. Tuturor, mai proeminenți sau mai eterați, Ovid S. Crohmălniceanu le rezervă una sau două astfel de tușe din care profilul se încheagă de la sine. Înzestrat cu instinctul anecdoticului, criticul face și oficiu de biograf miniaturist. La G. Ciprian, de exemplu, după ce inventariază succesul inclusiv internațional al Omului cu mîrțoaga (Berlin, Praga, Berna, Paris, toate în numai trei ani de la premiera locală), el ține să adauge, en passant: „venise pe lume cu picioarele strîmbe. Era să fie mîncat de o scroafă furioasă, realizînd astfel primul său «rol mut», care izbuti să provoace groaza spectatorilor”. Despre alt dramaturg (și, desigur, prozator), G.M. Zamfirescu, aflăm că era „născut într-o mahala bucureșteană a cartierului Basarab” și că, elev, „compunea piese istorice și polițiste, Peneș Curcanul, Stejarul din Borzești, Meșterul Manole, Mimodrama, Regele apașilor, Trandafirul roșu, Celula nr. 13, Tîndală criminal”. Cum să-i scape devoratorului de polare și marelui poseur à la Sherlock Holmes care era Crohmălniceanu astfel de detalii?

Mai departe: din aceea că G. Călinescu (căruia, totuși, îi greșește anul nașterii!) a copilărit în Botoșani, deci a înțeles pe dinăuntru „sufletul moldovean”, criticul trage explicația reușitelor monografice în cazurile Eminescu și Creangă. Destinul tragic al lui Fundoianu se va distila și el dintr-un amănunt de post-adolescență: vizitîndu-l pe Arghezi la Văcărești, tînărul poet își va afla admirația recompensată, în Poarta neagră, cu un creion al cărui grafit e îmbibat de acizi: „Și miercuri, o vizită cumplită. Un tînăr cu pleoapele înnodate de o ușoară conjunctivită, care-i pune în jurul ochilor două cercuri de jumări. Fața leproasă, păr mare, unsuros, de culoare dubioasă, dat pe ceafă. Din cînd în cînd, floaca frontală se lasă pe ochi ca o perdea”. Altundeva, toate complicațiile înrudirii dintre Anton Holban și E. Lovinescu (de neuitat palinodia rostită de acesta la mormîntul nepotului) sînt contrase în numai cîteva rînduri: „aceasta l-a împiedicat să-și publice un volum de versuri compromițătoare; actul s-a petrecut spre sfîrșitul războiului, cînd criticul, mobilizat, făcea controlul tipăriturilor și, în această calitate, i-a refuzat viza cenzurii militare”. În sfîrșit, altcuiva, unui poet cu irizări levantine, Crohmălniceanu îi face onoarea de a admite că, în cele mai faste momente ale sale, acesta îl anunță pe Dimov.

Apogeul acestor „flotări” bio-bibliografice e atins cu Ibrăileanu. Aici, autorul Literaturii renunță la mica focalizare de tip CV, preferînd să-și încheie intervenția cu un paragraf mai curînd liric: „Adela e romanul vieților neîmplinite dintr-o eroare grosolană și a neputințelor omenești de a o descoperi. Aceasta îi împrumută muzica stinsă și deprimantă cu care continuă să te urmărească după ce l-ai citit”. Curioasă opțiune și, în context, contrastantă. De fapt, Crohmălniceanu rămîne fidel metodei. Sugestia trimite și ea la un episod, ultimul, din viața criticului ieșean: cel în urma căruia, la insistențele lui, acesta va fi incinerat pe muzica andantelui din Simfonia a șasea de Beethoven, derulată repetitiv în martie ’36 în fața unei asistențe din rîndurile căreia n-au lipsit nici Ralea, nici Rosetti, nici Philippide, nici Sevastos, nici Al. O. Teodoreanu. Sînt, așadar, insinuate delicat secvențe de „mică istorie” pe care, aici, criticul și le „deghizează” așa cum, peste ani, după Revoluție, își va „deghiza” amintirile într-o carte binecunoscută.

Vocația de portretist o animă pe aceea, presupus uscată, de specialist. Căci dacă însușirea de a cunoaște exemplar o epocă e, ca să spun așa, elementară pentru istoricul literar, aceea de a-i surprinde „chipul” în întreaga lui expresivitate nu e rezervată chiar orișicui. De la gros-plan la pliuri și de la osatură la firul de păr din sprînceană, imaginea e plauzibil balansată. Că unora li se arată larghețe, iar alții sînt sever înghesuiți într-un alineat ține de natura oricărui desen retrospectiv. Dar totdeauna, în Literatura română între cele două războaie mondiale, Bacovia va fi Bacovia, Rebreanu va fi Rebreanu, H. Papadat-Bengescu va fi H. Papadat-Bengescu. Niciodată asimilabili, aceștia, cu Ștefan Nenițescu, Mihail Celarianu, George Lesnea, Mircea Gesticone, V. Monda, B. Jordan, Aureliu Cornea și ceilalți.

Cosmin Ciotloş este critic literar și lector la Facultatea de Litere din București. Cea mai recentă carte publicată: Elementar, dragul meu Rache. Detalii mateine sub lupă, Editura Humanitas, 2017.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.