O epocă – în multe feluri de lectură

Publicat în Dilema Veche nr. 889 din 22 - 28 aprilie 2021
O epocă – în multe feluri de lectură jpeg

● Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, ediția a doua, Editura Universalia, 2003.

E, pînă la urmă, ceea ce se întîmplă cu toate sintezele susceptibile de exactitate: se impun apăsat, înfundat, în sol moale, cu o anumită discreție care, ferindu-le de scandaluri, le și diminuează aura. Toți am învățat, într-un fel sau altul, din panorama lui Crohmălniceanu, fie în școală, fie consultînd-o de plăcere. Nu știu cîți, însă, ar invoca-o rapid între istoriile literaturii noastre în rînd cu (sau măcar într-o „ligă” apropiată de) acelea semnate de Lovinescu, Călinescu sau, mai de curînd, Manolescu ori Zamfir. De ce? Cum de o resimțim altfel?

O explicație (vor fi cu siguranță și altele) vine din faptul că, în chip evident, aici obiectul e prioritar. Adică literatura română, așa cum a fost ea între cele două războaie mondiale. Nu așa cum ține s-o vadă sau așa cum vrea s-o redefinească criticul. Intenția e limpede încă din titlu, care evită deliberat tocmai cuvîntul-cheie: istorie. Nu una care să intrige sau să provoace. De altfel, își amintește Geo Șerban în prefața ediției a doua, ea s-a ivit dintr-o necesitate didactică. Altfel spus, nu dintr-un orgoliu canonizator. Ovid S. Crohmălniceanu nu „trage linie”, nu „își încununează cariera”, ci mai degrabă deschide, altruist și informat, o perspectivă. În 1972, cînd apărea primul dintre cele trei volume, situația interbelicului nostru era cît se poate de tulbure. Trecuseră abia cîțiva ani de cînd o faimoasă antologie de poezie fusese retrasă din librării și dată la topit din rațiuni ideologice. În plus, destui dintre autorii de primă (sau primă și jumătate) mînă incluși aici fuseseră, pînă spre mijlocul anilor ’60, interziși. A discuta despre ei echivala cu un gest de curaj. Că, spre deosebire de alții, mai tineri și mai slab protejați politic, Crohmălniceanu și-l permitea, e altă discuție.

N-aș redeschide-o. După cum n-aș îmbrățișa observația lui Nicolae Manolescu, conform căruia (în 2008), capitolul introductiv, generic, investigînd principalele direcții, ar fi viciat de prea marea atenție acordată revistelor socialiste. Ceea ce, continuă criticul, ar conduce la impresia că epoca ar fi fost un teatru de luptă între comuniști și fasciști. Bine zis, „impresie”. În realitate, secțiunea conține, în ordine, medalioane despre: Sburătorul lovinescian (18 pagini), Contimporanul, Integral, Unu (15 pagini), Gândirea (17 pagini), Cuvântul literar și artistic, Criterion, Axa, Iconar (6 pagini), Viața Românească de după război (18 pagini), Cultura proletară, Bluze albastre, Era nouă, Reporter, Cuvântul liber (15 pagini) și, în sfîrșit, fugitiv, alte publicații literare amprentate de cîte o personalitate, cum sînt Cetatea literară (Camil Petrescu), Bilete de papagal (Arghezi), Capricorn (Călinescu) și altele. Distribuție, zic eu, rezonabilă. Pe care tocmai democrația de fond a perioadei a permis-o.

Să ignorăm, însă, numeroasele devieri extreme ale scriitorilor din epocă și să ne imaginăm, în numele unui purism estetic idealizant, că spiritul echilibrat al lui Lovinescu a avut exclusivitate mi se pare neserios. Cel puțin din partea cuiva care, altminteri, are bune păreri despre eseistica neconcesivă și decopertantă a Martei Petreu. Vor fi fost Eliade, Cioran, Horia Stamatu, Aron Cotruș, Brătescu-Voinești niște lovinescieni? Să fi împărtășit tînărul Jebeleanu convingerile liberale ale sburătoriștilor? Ar fi prea simplu. Inocentînd perioada, riscăm să explicăm păcatele anilor ’50 printr-o serie de etichete tabloidale, punînd, de pildă, ultimii ani ai lui Sadoveanu sub semnul oportunismului etanș și uitînd că, totuși, scriitorul a avut întotdeauna simpatii stîngiste (explicabile, cum s-a mai spus, psihanalitic, prin afinitatea față de familia modestă a mamei). Sau că, lucru și mai grav, numele lui s-a aflat pe listele negre ale legionarilor, care nu s-au sfiit să facă odioase gesturi de veritabil linșaj în efigie, tăindu-i un roman cu toporul și obligîndu-l să-și secretizeze aparițiile publice.

Mai mult decît atît, dacă Literatura română între cele două războaie mondiale ar fi o carte tendențioasă „mai peste marginile iertate” (în cuvintele altui critic), atunci ne-am putea întreba cum de autorul ei i-a rezervat totuși trei pagini generoase unui poet ca Radu Gyr (politicește compromis pînă peste cap) în care vorbește inclusiv despre „aplecarea către fantezia feerică de inspirație gracilă” și în care singura sancțiune ideologică se produce printr-un innuendo memorabil: „din atîta tăvălire prin ierburi, poezia lui Radu Gyr a devenit efectiv «verde», coborîndu-se pînă la marșuri legionare”.

Undercover & credibilă

Să revenim la cele strict literare. Spuneam că această istorie undercover e una dintre cele mai solide și mai credibile din întreaga literatură română. Crohmălniceanu, se vede, știe carte, citește, se documentează, investighează (să nu uităm: Cinci prozatori în cinci feluri de lectură încîntă tocmai prin subtilitățile interpretative de o redutabilă originalitate) și scrie, pe deasupra, foarte bine. Reluînd-o acum, m-au surprins mai puțin demarcațiile temperamentale pe care le trasează (volumul dedicat prozei are ceva de caleidoscop, superior fiind, prin aceasta, tradiționalelor repartiții bi- sau tripartite), sensibila telescopare cronologică ori gestul, profund, urban, de a-și cita înaintașii sau partenerii de dialog critic (Manolescu și Simion, în primul rînd).

Mi-a atras în schimb atenția excepționalul dozaj al formulărilor. Cine nu-și amintește oare un titlu ca „Miracolul arghezian”, urmat de această primă frază, definitorie: „Nu atît apariția lui Tudor Arghezi este miraculoasă, coincizînd cu înnoirile aduse de mișcarea simbolistă, cît treansformarea fundamentală pe care a suferit-o prin el poezia românească”. Sau, la autorul Fraților Jderi, acest debut care sună convingător, așa debatable cum e: „În Mihail Sadoveanu literatura română și-a găsit mai degrabă marele ei rapsod decît un prozator propriu-zis”. Nu e numai cazul celor mari. Tuturor, mai proeminenți sau mai eterați, Ovid S. Crohmălniceanu le rezervă una sau două astfel de tușe din care profilul se încheagă de la sine. Înzestrat cu instinctul anecdoticului, criticul face și oficiu de biograf miniaturist. La G. Ciprian, de exemplu, după ce inventariază succesul inclusiv internațional al Omului cu mîrțoaga (Berlin, Praga, Berna, Paris, toate în numai trei ani de la premiera locală), el ține să adauge, en passant: „venise pe lume cu picioarele strîmbe. Era să fie mîncat de o scroafă furioasă, realizînd astfel primul său «rol mut», care izbuti să provoace groaza spectatorilor”. Despre alt dramaturg (și, desigur, prozator), G.M. Zamfirescu, aflăm că era „născut într-o mahala bucureșteană a cartierului Basarab” și că, elev, „compunea piese istorice și polițiste, Peneș Curcanul, Stejarul din Borzești, Meșterul Manole, Mimodrama, Regele apașilor, Trandafirul roșu, Celula nr. 13, Tîndală criminal”. Cum să-i scape devoratorului de polare și marelui poseur à la Sherlock Holmes care era Crohmălniceanu astfel de detalii?

Mai departe: din aceea că G. Călinescu (căruia, totuși, îi greșește anul nașterii!) a copilărit în Botoșani, deci a înțeles pe dinăuntru „sufletul moldovean”, criticul trage explicația reușitelor monografice în cazurile Eminescu și Creangă. Destinul tragic al lui Fundoianu se va distila și el dintr-un amănunt de post-adolescență: vizitîndu-l pe Arghezi la Văcărești, tînărul poet își va afla admirația recompensată, în Poarta neagră, cu un creion al cărui grafit e îmbibat de acizi: „Și miercuri, o vizită cumplită. Un tînăr cu pleoapele înnodate de o ușoară conjunctivită, care-i pune în jurul ochilor două cercuri de jumări. Fața leproasă, păr mare, unsuros, de culoare dubioasă, dat pe ceafă. Din cînd în cînd, floaca frontală se lasă pe ochi ca o perdea”. Altundeva, toate complicațiile înrudirii dintre Anton Holban și E. Lovinescu (de neuitat palinodia rostită de acesta la mormîntul nepotului) sînt contrase în numai cîteva rînduri: „aceasta l-a împiedicat să-și publice un volum de versuri compromițătoare; actul s-a petrecut spre sfîrșitul războiului, cînd criticul, mobilizat, făcea controlul tipăriturilor și, în această calitate, i-a refuzat viza cenzurii militare”. În sfîrșit, altcuiva, unui poet cu irizări levantine, Crohmălniceanu îi face onoarea de a admite că, în cele mai faste momente ale sale, acesta îl anunță pe Dimov.

Apogeul acestor „flotări” bio-bibliografice e atins cu Ibrăileanu. Aici, autorul Literaturii renunță la mica focalizare de tip CV, preferînd să-și încheie intervenția cu un paragraf mai curînd liric: „Adela e romanul vieților neîmplinite dintr-o eroare grosolană și a neputințelor omenești de a o descoperi. Aceasta îi împrumută muzica stinsă și deprimantă cu care continuă să te urmărească după ce l-ai citit”. Curioasă opțiune și, în context, contrastantă. De fapt, Crohmălniceanu rămîne fidel metodei. Sugestia trimite și ea la un episod, ultimul, din viața criticului ieșean: cel în urma căruia, la insistențele lui, acesta va fi incinerat pe muzica andantelui din Simfonia a șasea de Beethoven, derulată repetitiv în martie ’36 în fața unei asistențe din rîndurile căreia n-au lipsit nici Ralea, nici Rosetti, nici Philippide, nici Sevastos, nici Al. O. Teodoreanu. Sînt, așadar, insinuate delicat secvențe de „mică istorie” pe care, aici, criticul și le „deghizează” așa cum, peste ani, după Revoluție, își va „deghiza” amintirile într-o carte binecunoscută.

Vocația de portretist o animă pe aceea, presupus uscată, de specialist. Căci dacă însușirea de a cunoaște exemplar o epocă e, ca să spun așa, elementară pentru istoricul literar, aceea de a-i surprinde „chipul” în întreaga lui expresivitate nu e rezervată chiar orișicui. De la gros-plan la pliuri și de la osatură la firul de păr din sprînceană, imaginea e plauzibil balansată. Că unora li se arată larghețe, iar alții sînt sever înghesuiți într-un alineat ține de natura oricărui desen retrospectiv. Dar totdeauna, în Literatura română între cele două războaie mondiale, Bacovia va fi Bacovia, Rebreanu va fi Rebreanu, H. Papadat-Bengescu va fi H. Papadat-Bengescu. Niciodată asimilabili, aceștia, cu Ștefan Nenițescu, Mihail Celarianu, George Lesnea, Mircea Gesticone, V. Monda, B. Jordan, Aureliu Cornea și ceilalți.

Cosmin Ciotloş este critic literar și lector la Facultatea de Litere din București. Cea mai recentă carte publicată: Elementar, dragul meu Rache. Detalii mateine sub lupă, Editura Humanitas, 2017.

956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.
Cover 1624 x 924 jpg
Filme ucrainene pentru publicul tînăr, la Cinema Muzeul Țăranului
În fiecare joi din luna iulie, de la ora 18:30, în cadrul proiectului „Open Museums Open Hearts”, publicul tînăr este așteptat să descopere două filme în limba ucraineană (cu traducere în limba română) la Cinema Muzeul Țăranului. Intrarea este gratuită.
952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.