Nodul din gît

Publicat în Dilema Veche nr. 440 din 19-25 iulie 2012
Nodul din gît jpeg

Am încetat, acum cîţiva ani, să scriu cronică literară. Mi s-a părut însă fastidios şi oarecum redundant să anunţ acest lucru explicit. La urma urmelor, orice om care citeşte literatură şi, măcar din motive practice, vreo recenzie, ştie că cronica literară are reguli stricte (descrierea cărţii, decupaj semnificativ, verdict clar) şi ea nu trebuie confundată nici cu articolele de opinie, nici cu editorialele şi nici cu aceste (lipsite de pretenţii) „biograffiti“ săptămînale. Au încăput aşadar, în această rubrică, diverse consideraţii personale, cele mai multe, fatalmente, însemnări de lectură, articole de actualitate culturală, rare „portrete tombale“. De cîte ori am scris despre un volum de literatură română contemporană (asta-i a patra regulă a cronicii literare la zi, nu scrii despre carte străină decît dacă eşti specialist în literatura cu pricina!) am avut grijă ca aceasta să fie memorialistică, jurnal sau – cum se zice, cu un cuvînt-umbrelă – autoficţiune. Cum ar veni, acea literatură care nu refuză (dimpotrivă) pactul autobiografic şi care mizează în primul rînd pe regăsirea unei intimităţi pierdute în fumigenele şi disimulările ficţiunii.

Schiţele şi nuvelele lui Petre Barbu din Pînă la capătul liniei sînt texte exemplare pentru acest tip de lectură personal şi implicat. Nu înţelegi nimic dacă le citeşti altfel. Mai mult ca în oricare dintre cărţile sale de pînă acum (cele mai cunoscute fiind volumul de povestiri Tricoul portocaliu fără număr de concurs, 1993, şi romanele Dumnezeu binecuvîntează America, 1995, şi Blazare, 2005), în acest volum Petre Barbu este un autoficţionar. Unul foarte special, care convieţuieşte cu propriile personaje – cum mărturisea într-o convorbire recentă cu Doina Ioanid – şi care nu se fereşte, în ciuda primejdiilor de tot felul, de patetism, de acea formă liminală de suspendare a cuvintelor, de „nodul în gît“ – limită şi a scrisului, nu doar a trăitului. Nodul în gît din povestirea care deschide volumul („Am fost odată la Roma“) este acelaşi blocaj intim din povestirile care schiţează familia pierdută (mama, tatăl, apoi sora, „sufletul pereche“), în fond o întreagă viaţă scufundată, recuperată în scris, pe bucăţi.

Nouăzecist crescut la şcoala (de presă, dar şi de literatură) de la Amfiteatru, Petre Barbu cultivă de mult timp un soi de hiperrealism imaginativ în tuşe fine, o privire de foarte aproape care dă, de partea cealaltă, cea a cititorului, un dublu efect: hiperreal şi exotic, ca atunci cînd priveşti de foarte aproape un obiect binecunoscut şi îl vezi deodată în amănuntele lui selenare. Intimitatea şi mutilarea sînt cei doi versanţi ai recuperării de sine: intimitatea pierdută cu oamenii dragi, dar şi cea recîştigată şi reconstruită după vechiul model cu noua familie („Gerul iubirii“, „Rolul vieţii mele“), iar pe de altă parte, mutilarea menghinelor succesive (cîndva comunismul decerebrat, acum imbecilitatea cazonă a noilor medii, din „Şefu“ sau „Vrei un job? Taie-ţi aripile!“).

Există, astfel, două lumi în insolita carte a lui Petre Barbu, fiecare dintre ele cu două planuri: lumea cealaltă – în cîteva povestiri, comunismul pierdut în dosul unei Alimentare de cartier din Galaţi („Un Pepsi pentru unchiul Lică“, „Mărul“, povestire porte-bonheur, reluată aici), dar şi lumea de apoi, cea de după viaţă, ori Moartea de-a dreptul („Mi-e dor de Moş Crăciun“, „La o crîşmă, în Fundeni“, „Pînă la capătul liniei“ „Nostalgia CFR“, „Vai, sărmanul tată!“); cel de-al doilea plan este însă cel al lumii de acum, şi ea cu doi versanţi – cel tandru (al unei intimităţi familiale refăcute după dezastru) şi cel straniu, metalic al noii societăţi, al unui prezent acum-şi-aici (cu Boc şi Băsescu) de care naratorul (numit, desigur, Petre Barbu) se îndepărtează, găsindu-şi refugiul exact acolo unde ne imaginam că-l vom găsi: în Livada cu vişini a lui Cehov sau în casa familiei Epancin, martor la întîlnirea dintre Prinţul Mîşkin şi Nastasia Filippovna din Idiotul („Pauză de Dostoievski“).

Dintre cele cîteva povestiri care m-au atins direct (pentru că trebuie să fi trăit acele vremuri care ne-au malformat percepţia cel puţin pentru o viaţă, dar şi timpurile dezarmante de azi), „Raport confidenţial despre scufundarea piramidelor“ mi s-a părut magistrală. O dare de seamă jurnalistică despre o sinucidere improbabilă, dar şi despre fatalul malaxor al înlocuirii generaţiilor, în finalul căreia personajul principal, Adrian Angheluţă, un năuc caragialian, se întreabă unde a greşit şi îşi revede, ispăşitor, întreaga viaţă, care „se scufundă prematur“ odată cu blocul său de pe vremea lui Ceauşescu. Răspunsul nu e însă unul personal – şi asta pare să fie „rezolvarea“ mai multor proze din acest volum –, el ţine de ruptura între lumea veche (în care generaţia lui Petre Barbu, care este şi a mea, ne-am format şi ne-am găsit reperele) şi cea nouă (cu prieteşugul sprinţar de pe Facebook, cu ferocitatea agramată a noilor „coledzi“, cu rezerva confundată cu slăbiciunea). Cartea lui Petre Barbu este însă una dintre rarele răscumpărări ale ultimei generaţii „din lumea cealaltă“, prin ironie şi sarcasm uneori, prin patos utopic alteori. Şi printr-o curajoasă asumare de sine, mereu. 

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

Nicolae Balcescu jpg
Satira de excepție a lui Nicolae Bălcescu despre corupția din România. „Neam de curci” VIDEO
De Ziua Națională a României, Antena 1 a difuzat emisiunea „România, Râzi cu RoaST!”, în cadrul căreia un actor cunoscut l-a interpretat pe marele istoric Nicolae Bălcescu.
Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.