Morţii vîrstnici să cedeze locul morţilor tineri

● Milan Kundera, Morţii vîrstnici să cedeze locul morţilor tineri, traducere din limba cehă de Jean Grosu, lectura: Irina Petrescu, Editura Humanitas (audiobook), 2010.

Proza aceasta din volumul Ridicole iubiri (în noua variantă: Iubiri caraghioase) are vreo 20 de pagini, dar consistenţa unui roman de talie XL. Kundera e un expert în meandrele, pliurile şi volutele naturii umane, aşa încît accidentala reîntîlnire a doi amanţi de o clipă – după 15 ani în care cei doi nu s-au mai văzut, fiecare îndeletnicindu-se, în stilul său, cu propria îmbătrînire – ia forma unei lungi negocieri între stări, dorinţe şi determinări de adîncimi nebănuite. El are acum 35 de ani şi un îngrijorător început de chelie; ea are 55 de ani şi acelaşi „farmec al bunului gust“ ca odinioară, în măsură să contrabalanseze amprentele evidente ale bătrîneţii. Viaţa lui e cam nemulţumitoare; în viaţa ei există amintirea unui soţ mort în urmă cu 10 ani şi presiunea surdă a unui fiu care preferă să-şi ştie mama „zăbrelită de bătrîneţe“. Reîntîlnirea celor doi e complicată, şovăie între milă, regret, furie, resemnare melancolică şi beţie euforică. 

Cînd citeşti textul, simţi în spatele cuvintelor o voce masculină – mai degrabă răutăcioasă cu partitura protagonistului şi tandru-înţelegătoare cu cea a protagonistei. În lectura Irinei Petrescu, accentele capătă o feminitate foarte interesantă, cu o tuşă unitară de uşoară maliţie, dar şi cu... maliţioase schimbări de ton, de la răspicarea specifică unui documentar de Teleenciclopedie despre comportamente ciudate, pînă la tresăriri mobilizînd fulgurante sugestii pasionale. E o lectură inteligent-ironică, în a cărei fluiditate se topesc pînă şi dificilele paranteze din textul lui Kundera. 

O povestire minunată, citită cu voce tare de o Doamnă T.