Monștri fabuloși Dracula, Alice, Superman și alți prieteni literari

Alberto MANGUEL
Publicat în Dilema Veche nr. 1016 din 28 septembrie – 4 octombrie 2023
image

Ghidurile turistice ne propun excursii pe rutele dificile ale lui Ulise și Don Quijote. Despre clădiri în ruină se pre­tinde că adăpostesc iatacul Desdemonei și balconul Julietei. Un sat columbian ne asigură că este chiar Macondo al lui Aureliano Buendía, iar insula Juan Fernandez se laudă că l-a găzduit, cu secole în urmă, pe straniul imperialist Robinson Crusoe. De mulți ani încoace, serviciul poștal britanic se ocupă de corespondența trimisă domnului Sherlock Holmes pe adresa Baker Street, nr. 221 B, după cum Charles Dickens primea o avalanșă furibundă de scrisori în care era învinovățit pentru moartea micuței Nell din Vechiul magazin de antichități.

Biologia afirmă că descindem din creaturi din carne și oase, dar, în adîncul nostru, știm că sîntem fiii și fiicele unor fantome din cerneală și hîrtie. Cu mult timp în urmă, Luis de Góngora le-a descris cu aceste cuvinte: „Căci visul, izvodind reprezentații / În al său teatru peste vîntu-n zare, / Îmbracă umbre în frumoase straie” (Luis de Góngora, Închipuiri, citat în Jorge Luis Borges, „Călăul milostiv“, traducere de Tudora Șandru Mehedinți, în Opere, vol. 3, Editura Univers, 2000).

Termenul fiction – „ficțiune“ – a pătruns în limba engleză la începutul secolului al XV-lea, avînd sensul de „ceva in­ventat sau imaginat“. Dicționarele etimologice ne spun că a derivat, prin intermediul limbii franceze, din participiul perfect al verbului latin fingere, care însemna la origine „a frămînta sau a modela lutul“. Așadar, ficțiunea este un fel de Adam verbal modelat din țărîna primordială după chipul Autorului și animat de acesta cu suflarea vieții. Poate că de aceea, contrar aparențelor, în cele mai bune momente ale lor, personajele literare par deseori mai vii decît priete­nii noștri în carne și oase. Nu se rezumă la poveștile lor, ci schimbă intriga la fiecare lectură, scoțînd la iveală anumite scene și ascunzîndu-le pe altele, adăugînd un episod intere­sant pe care îl uitaserăm în mod misterios sau un amănunt care pînă atunci rămăsese neobservat. Atenționarea lui Heraclit cu privire la timp este valabilă pentru orice cititor: nu pășim niciodată de două ori în aceeași carte.

Pentru cititori, descoperirea lumii are loc adesea în pa­ginile cărților. Cînd Alice, în Alice în Țara din Oglindă, îl întîlnește pe Humpty Dumpty cocoțat periculos pe un zid îngust, îl întreabă grijulie dacă nu crede că ar fi mai în sigu­ranță jos, pe pămînt. „Bineînțeles, nu cred!“, îi răspunde Humpty, mîrîind la ea. „Dacă ar fi să cad – ceea ce nu s-ar putea întîmpla, dar dacă aș cădea...“ Face o pauză solemnă. „Regele mi-a făgăduit... cu propria lui gură... să... să...“ „Să-și trimită toți caii și toți oamenii“, îl întrerupe Alice, cu nechibzuință. Humpty răbufnește furios: „Înseamnă că ai as­cultat la ușă... ai tras cu urechea pe după copaci... sau pe coșul casei... altfel n-aveai de unde să știi!“. „Nu-i adevărat“, răspunde Alice cu multă blîndețe. „Totul e scris într-o carte.“ Nici un cititor adevărat nu ar găsi surprinzătoare ex­plicația lui Alice.

Cititorii din întreaga lume își exprimă venerația față de autori ca Shakespeare și Cervantes, dar aceste ființe, imor­talizate în portrete optimiste sau pesimiste, sînt mai puțin tangibile decît creațiile lor nemuritoare. Regele Lear și Lady Macbeth, Don Quijote și Dulcineea sînt prezențe re­ale, chiar și pentru mulți dintre cei care nu au citit nicio­dată cărțile. Sîntem mult mai familiarizați cu pasiunile zbuciumate ale reginei Dido și ale lui Don Juan decît cu viețile intime ale lui Virgiliu și Molière, excepție făcînd acele aspecte dezvăluite în romanele lui Hermann Broch și Mihail Bulgakov. Cititorii au știut întotdeauna că reveriile ficțiunii dau naștere lumii pe care o numim „reală“.

Dante era perfect conștient de acest lucru. În Cîntul IV al Infernului, după trecerea prin înspăimîntătoarele porți care alungă orice speranță, Virgiliu îi arată lui Dante caste­lul nobil care adăpostește sufletele drepților născuți înainte de venirea lui Hristos. Printre bărbații și femeile cu ochi abătuți și îndurerați de acolo, Dante îl zărește pe Enea, eroul visat de Virgiliu, și îl pomenește cu doar două cu­vinte: „ed Enea“. Dante pare să înțeleagă că, dacă trebuie să-i acorde lui Virgiliu realitatea complexă necesară, avînd în vedere că este unul dintre cei trei protagoniști principali ai Divinei Comedii, atunci personajul imaginar (Enea) nu poate avea același statut ca personajul care l-a născocit (Virgiliu). Enea există în Divina Comedie, dar numai ca o umbră trecătoare, pentru ca Virgiliu să se înrădăcineze în mintea cititorului nu doar ca autor istoric al Eneidei, ci și ca memorabilul tovarăș de călătorie al lui Dante.

Empatia vindecă sinele

În adolescență, grație unui profesor de liceu excentric, am ajuns să citesc cîteva dintre lucrările lui Edmund Husserl despre fenomenologie, care păreau captivante pentru mințile noastre idealiste. Deși majoritatea adulților pă­reau să considere că numai lucrurile tangibile sînt demne de atenție, Husserl, spre încîntarea noastră, susținea că pu­tem stabili o legătură, chiar una profundă, cu lucruri soco­tite inexistente. Sirenele și unicornii, din cîte știm noi, nu au o existență tangibilă dovedită, chiar dacă din bestiarele medievale chinezești aflăm că motivul pentru care unicor­nii nu sînt văzuți prea des este timiditatea lor naturală exa­gerată. Și totuși, susținea Husserl, mintea umană poate fi îndreptată către aceste ființe imaginare și poate stabili în­tre noi și ele ceea ce el numește în mod nepoetic „o relație diadică normală“. De-a lungul vremii am stabilit relații de acest tip cu sute de astfel de creaturi.

Dar nu orice personaj literar este tovarășul preferat al oricărui cititor; doar cele pe care le îndrăgim cel mai mult ne însoțesc pe parcursul vieții. În ceea ce mă privește, nu simt ca fiind ale mele necazurile fără îndoială sfîșietoare cu care se confruntă Renzo și Lucia din Logodnicii, Mathilde de La Mole și Julien Sorel din Roșu și negru sau familia Bennet, atît de preocupată de statutul social, din Mîndrie și prejudecată. Mă simt mai apropiat de mînia răzbună­toare a Contelui de Monte Cristo, de neclintita încredere în sine a lui Jane Eyre, de melancolia rațională a lui Monsieur Teste al lui Valéry.

Tovarășii mei mai apropiați sînt mulți: Omul care era Joi al lui Chesterton mă ajută ca prin farmec să fac față absurdităților vieții de zi cu zi; Priam mă învață să deplîng moartea prietenilor mai tineri, iar Ahile, pe cea a bătrînilor mei îndrăgiți; Scufița Roșie și Dante pelerinul mă călăuzesc prin pădurile întunecate de pe drumul vieții; vecinul lui Sancho, Ricote cel exilat, mă ajută să înțeleg într-o oarecare măsură trista noțiune de prejudecată. Și sînt atît de multe alte personaje!

Poate că una dintre principalele calități ale acestor mon­ștri fabuloși este identitatea lor multiplă și schimbătoare. Înrădăcinate în propriile lor povești, personajele literare nu pot fi ținute captive între copertele cărților, oricît de mic sau de mare ar fi acest spațiu. Cu Hamlet facem cunoștință sub arcadele oarbe din Elsinore, cînd este deja ajuns la maturitate, și moare încă tînăr, un cadavru printre altele, într-o sală de ospețe a castelului, însă generații de cititori au recuperat din negura nescrisă atît copilăria sa freudiană, cît și cariera sa politică postumă – de exemplu, în cel de-Al Treilea Reich, unde a devenit cel mai jucat personaj de pe scena germană. Tom Degețel a crescut în dimensiuni, Elena a devenit o hoașcă, Rastignac al lui Balzac lu­crează pentru Fondul Monetar Internațional, Ulise a naufra­giat pe coasta Lampedusei, Kim a fost recrutat în Ministerul de Externe britanic, Pinocchio lîncezește într-un lagăr de concentrare pentru copii din Texas, Principesa de Clèves a fost obligată să-și caute un loc de muncă în cartierul Skid Row din Los Angeles.

Spre deosebire de cititorii lor, care îmbătrînesc fără a mai întineri vreodată, personajele lite­rare sînt, simultan, atît cele care au fost la momentul în care le-am citit pentru prima dată poveștile, cît și cele care au devenit în lecturile noastre succesive. Fiecare personaj literar este asemenea lui Proteu, zeul mării pe care Poseidon l-a înzestrat cu puterea de a lua orice formă din univers. „Știu eu prea bine cine sînt“, declară Don Quijote în una dintre primele sale aventuri, după ce un vecin încearcă să-l convingă că nu este vreun personaj imaginar din romanele cavalerești îndrăgite de el. „Și știu că pot fi nu numai ceea ce am spus, ci pot să fiu toți cei doisprezece pairi ai Franței laolaltă, și toți cei nouă cavaleri ai Faimei, pentru că toate isprăvile pe care le-au făcut ei, luați buluc și fiecare în parte, nu-s nimica pe lîngă ale mele!“ (Miguel de Cervantes Saavedra, Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, traducere de Ion Frunzetti și Edgar Papu, Editura Minerva, 1987). Don Quijote își asumă cu empatie miriadele de identități ale personajelor din cărțile citite de el.

Revenim la etimologii. Ca și „simpatia“, „empatia“ pro­vine din grecescul pathos, care înseamnă „a îndura“ sau „a suferi“. Cuvîntul empathes cu sensul de „foarte afectat de“ nu este prea des utilizat în textele grecești. Aristotel, de exemplu, folosește termenul o singură dată în Cartea a VI-a a tratatului său Despre vise, pentru a se referi la frica intensă pe care o trăiește un laș care visează că se apropie dușmanii săi. În limba engleză, „empatie“ este un termen introdus relativ recent. A fost inventat în 1909 de un psiholog de la Universitatea Cornell, Edward Bradford Titchner, care l-a propus ca echivalent pentru germanul Einfühlung. Potrivit lui Titchner, acest impuls emoțional de a „simți pentru“ ceva sau cineva este o strategie de care ne folosim cu scopul de a găsi în exemple exterioare (ca în visele lașului lui Aristotel) soluții pentru conflictele noastre interioare. Așadar empa­tia, după cum sugerează Titchner, vindecă sinele.

David Hume a ajuns la această concluzie chiar mai de­vreme. În 1738, în Tratat despre natura umană, el a obser­vat următoarele: „Este într-adevăr evident că, atunci cînd simpatizăm cu pasiunile și sentimentele altora, aceste emoții apar la început în mintea noastră ca simple idei și le percepem ca aparținînd altei persoane, așa cum perce­pem orice altă realitate. Este, de asemenea, evident că ideile despre afecțiunile altora sînt convertite în înseși impresiile pe care le reprezintă și că pasiunile apar în con­formitate cu imaginile pe care ni le formăm despre ele“. Husserl ar spune că acei „alții“ nu trebuie să fie neapărat în carne și oase.

Propria mea experiență a fost una husserliană. Omul își poate construi autobiografia în multe feluri: cu ajutorul lo­curilor în care a trăit, al viselor pe care le-a avut și pe care încă și le amintește, al întîlnirilor marcante cu bărbați și femei de neuitat sau prin simpla relatare cronologică. Întotdeauna m-am raportat la viața mea ca la întoarcerea paginilor unei cărți. Lecturile formează harta mea imaginară, îmi definesc aproape fiecare experiență intimă și, folosindu-mă de un anumit paragraf sau chiar de un sin­gur rînd, pot rezuma aproape tot ceea ce cred că știu despre lucrurile esențiale.

(fragment în avanpremieră din volumul Monștri fabuloși. Dracula, Alice, Superman și alți prieteni literari, aflat în curs de apariție, în traducerea Oanei Ionașcu, la Editura Orion)

Alberto Manguel (n. 1948) este critic literar, eseist și prozator argentinian. Din opera sau au apărut (selectiv): Istoria lecturii (Editura Orion, 2022), Sfîrșitul bibliotecii mele (Editura Nemira, 2019) și Biblioteca nopții (Editura Nemira, 2011).

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.