Marele Tur al familiei

Publicat în Dilema Veche nr. 631 din 24-30 martie 2016
Marele Tur al familiei jpeg

David Nicholls, Noi, traducere de Mirella Acsente, Editura Litera, 2016.

Toate cele patru romane ale britanicului David Nicholls (n. 1966) au fost traduse în limba română exact în ordinea în care au și apărut: Cine știe cîștigă și Dublura la Humanitas, O zi și Noi la Litera. Cu toate astea, nu mi se pare că este un autor suficient cunoscut la noi, deși poate că succesul ultimelor sale romane (O zi a fost ecranizat la Hollywood, iar Noi a fost pe lista Premiului Man Booker acum doi ani) va schimba asta în curînd. David Nicholls este un autor relativ atipic: studii de teatru serioase (în UK, dar și la American Musical and Dramatic Academy din New York), dar și de fizică și biologie, pentru a se lansa însă ca scenarist de seriale de televiziune (Cold Feet) și adaptări clasice pentru BBC (Mult zgomot pentru nimic, Tess d’Urberville, ­Great Expectations).

Romanul începe cu o scenă mai degrabă comică: trezit în toiul nopții de soția sa, bărbatul umblă buimac prin casă în căutarea presupuşilor hoți, pentru ca, ușurat, să se întoarcă în patul conjugal unde află că, de fapt, soția îl trezise să i spună că vrea să-l părăsească. Împreună cu fiul lor de șaptesprezece ani, pe care doar vacanța de vară îl mai desparte de plecarea la colegiu, cei trei plănuiseră un mare tur al Europei, în care urma să viziteze toate marile muzee într-un rit de trecere în maturitatea educațională a băiatului. Vacanța nu e abandonată, dar ceea ce ar fi trebuit să fie un fel de ultimă vacanță împreună se transformă într-o ultimă vacanță împreună ca familie.

Povestea călătoriei (Paris, Amsterdam, München, Veneția, Barcelona) este spusă, cu toată autoironia posibilă, de Douglas, soțul care încearcă deopotrivă să-și salveze căsnicia cu Connie și relația cu fiul Albie, aflat la vîrsta dificilă și rebelă a adolescenței („Pe scurt, fiul meu mă face să mă simt ca un tată vitreg“). Romanul lui David Nicholls este construit – foarte inspirat, și din motive de suspans, și de ritm narativ – din scurte capitole alternative (fiecare cu un titlu, ca o suită de episoade/proze scurte): pe măsură ce Douglas ne relatează călătoria plină de certuri și peripeții a familiei Petersen, aflăm și trecutul acesteia prin flashback-uri. Astfel, în timp ce prezentul conflictual al celor trei ne distrează, ne întristează sau ne indignează, istoria lor relevată treptat complică și mai mult situația. Este aici surprinsă dimensiunea uzurpatoare a timpului care a slăbit legăturile de altădată, fiecare episod avînd unul analog în oglinda timpului („Am nevoie de un nou început, de o schimbare de decor. Mă îngrozește faptul că o să stăm băgați unul în sufletul celuilalt pentru totdeauna. E ca… o piesă de Beckett“, îi spune Connie lui Douglas, care gîndește: „Cunoaștem răspunsurile pentru că am fost acolo și, astfel, curiozitatea este înlocuită cu nostalgia.“) La un moment dat, Connie citește romanul A sport and a pastime al lui James Salter, care este un road novel erotic al unui tînăr american împreună cu o franțuzoaică inocentă – o referință livrescă subtilă, ca o imagine răsturnată a ceea ce noi tocmai citim.

Ca și în prima scenă a cărții, comicul pune în evidență dramaticul și viceversa pînă la ultima pagină. Această permanentă ambiguitate a stării lecturii face savoarea romanului lui Nicholls care vorbește, de fapt, nu de fericirea sau de nefericirea familiilor, ci de complexa, fatala lor condiție care presupune și una, și alta. Sau, cum spune Douglas despre mutarea din prima lor casă: „Fuseserăm extraordinar de fericiți în acel apartament și, în același timp, mai triști decît crezuserăm că se poate. Indiferent ce ne aștepta în viitor, nu avea cum să fie pe măsura acestor extreme.“ Opoziția este principiul narativ al lui Nicholls. Dacă Douglas este biochimist, om de știință curios care jură pe rațiune, exactitate și experiment (personajul este minunat construit, datorită formării științifice a lui Nicholls însuși), Connie este pictoriță, tipă cultă, plină de imaginație, atrasă înspre arte, spiritualitate și explorare. Doar că ambii și-au trădat visele de tinerețe: Douglas a abandonat laboratorul de cercetare pentru departamentul unei corporații, iar Connie a renunțat la pictură pentru a dezvolta politici culturale educative. Albie vrea să devină fotograf, spre disperarea tatălui, dar cu încuviințarea mamei – de unde și conflictul permanent dintre tată și fiu și, parţial, între cei doi soți.

Nicholls dozează într-un mod aproape pervers cele două dimensiuni temporale ale poveștii, ajutat, firește, și de caracterul de road novel cu inserturi artsy. Călătoria familiei Petersen, care pare că se destramă cu fiecare oraș și muzeu vizitat, în care operele de artă devin un fel de contrapunct ironic (marea artă nu are nici o putere în fața micilor necazuri), își deapănă propria istorie în ritmul unui ghid cultural, cu atît mai mult cu cît traseul lor ajunge, uneori, în locurile vizitate în tinerețe. Altădată, curiozitatea, cunoașterea și plăcerea se răsfrîngeau asupra lor (călătoreau pentru a fi împreună); de data asta, asupra culturii (călătoresc pentru a fi singuri). Funcționează din plin principiul conform căruia călătoria relevă adevărata natură interioară a călătorilor. Dar marea găselniță a lui Nicholls constă în felul în care, pe de o parte, pune existența unei familii contemporane pe ruta istorică a artei, iar de altă parte, plasează familia cu probleme pe traseele hedoniste (sau, după caz, artificiale) ale turismului. Printre vorbe și gesturi încărcate de reproșuri și frustrare se insinuează permanent muțenia și statuarul pline de simboluri și subînțelesuri ale operelor de artă. Efectele sînt, de fiecare dată, devastatoare.

Radiografie a cuplului în timp, odisee culturală a familiei aflate în criză, elegie a diferențelor dintre copii și părinți, romanul lui David Nicholls (tradus foarte bine, apropo) pendulează între dramă și comedie cu o ușurătate care nu poate fi decît încurajatoare.

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

Citiţi aici un interviu cu autorul.

*****

David NICHOLLS

Noi (fragment)

Mergeam la culcare și ne trezeam împreună, stăteam unul lîngă altul la chiuvetă și ne spălam pe dinți, modelîndu-ne obiceiurile și ticurile, gesturile și dansurile unei vieți împreună, începînd procesul prin care lucruri inițial incitante și noi devin familiare, erodate și iubite.

Connie întotdeauna mai moțăie cînd se oprește alarma, în vreme ce eu mă trezesc imediat. Connie își pune sutienul înaintea celorlalte haine. Eu încep cu partea inferioară, apoi înaintez în sus. Connie vorbește la telefon cu orele, eu sînt scurt și la obiect… Lui Connie îi plac dramele deprimante care au cîștigat premii, musicalurile vechi și condamnarea politicienilor la emisiunile de știri. Mie îmi plac documentarele despre condiții meteo extreme. Ei nu-i lac lalelele, conopida și velurul, și mănîncă roșiile ca pe mere, șter­gîn­du și zeama de pe bărbie cu degetul mare. Lasă o cantitate uimitoare de păr în scurgerea de la baie, pe care nu o ia niciodată de acolo; lasă un anume miros pe pernă, preferă vinul roșu celui alb, consideră că ciocolata e supraevaluată și are o capacitate infinită de a dormi, chiar și în picioare dacă vrea.

Am descoperit amîndoi toate aceste lucruri zi de zi, apoi am stat și ne am dezbrăcat pe cele două laturi ale patului în care făceam dragoste în nouăzeci, apoi optzeci, apoi șaptezeci la sută din nopțile noastre împreună. Am fost martori la toate bolile noastre mărunte, deranjamentele stomacale și infecțiile respiratorii, unghiile strîmbe de la picioare, firele de păr care creșteau pe sub piele, coșurile și furunculele care îndepărtau lustrul de pe personajul cu care ne-am prezentat la început…

Au mai fost și alte schimbări. Connie era îngrozitor de dezordonată, dar acum nu mai e așa și bănuiesc că ăsta e unul dintre felurile în care am reușit să o schimb. Nu e ceva neobișnuit pentru ea să bage mîna într-un buzunar adînc, după chei, și să scoată o cheie fixă mică, o scrumieră furată, un cotor uscat de măr sau un sîmbure de mango. Îi plăcea să „lase vasele la înmu at“, un act de autoamăgire pe care l-am urît dintotdeauna.

Dar de cele mai multe ori nu-mi păsa. Lumina călătorește altfel într-o cameră unde există încă o persoană, ea reflectă și refractă, astfel încît, chiar și cînd Connie tăcea sau dormea, eu știam că era acolo. Îmi plăcea dovada prezenței ei tăcute și promisiunea întoarcerii, felul în care schimba mirosul acelui apartament mic și mohorît. Fusesem nefericit acolo, dar asta se în­tîm­plase în trecut.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Mii de tineri ruși mor în războiul din Ucraina. Familia unui soldat de 18 ani ucis pe front: „Abia aștepta să se înroleze”
Moscova cheltuiește milioane de euro pentru a încerca să modeleze o nouă generație dispusă să își dea viața în serviciul militar.
image
Pericolul din prăjituri. Substanța cu aromă de unt care ne poate afecta ADN-ul
Un nou studiu a descoperit că substanțele chimice dăunătoare pentru ADN ar putea să se ascundă în dulciurile preferate.
image
Un bărbat de origine romă care a violat o fată de 12 ani scapă de pedeapsă. Instanța a decis că „face parte din cultura sa”
Un tribunal spaniol a achitat un bărbat care a violat o fetiță de 12 ani, după ce a stabilit că relația lor face parte din cultura romă, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.