Livius & Nora

Publicat în Dilema Veche nr. 617 din 10-16 decembrie 2015
Livius & Nora jpeg

Livius Ciocârlie, Mai degrabă îmi vine să rîd, dialoguri de Robert Şerban, Editura Brumar, 2015.

Angela Baciu, 4 zile cu Nora, Editura Charmides, 2015.

Mă dau în vînt după cărţile-interviu cu scriitori, mai ales cînd acestea au în spate o poveste. Am scris aici relativ recent despre cele apărute la Casa de Pariuri Literare cu Ioan Es. Pop şi Octavian Soviany, revin acum cu alte două ai căror protagonişti sînt doi dintre seniorii literaturii noastre, ambii ajunşi la vîrste rotunde. Livius Ciocârlie a împlinit în această toamnă 80 de ani, Nora Iuga va împlini în curînd 85 de ani.

>În 1997, tînărul scriitor, pe atunci, Robert Şerban îi lua un interviu pe reportofon („primul meu interviu serios“) lui Livius Ciocârlie, considerat a fi unul dintre marii profesori de la Filologia timişoreană. Aproape nouă ani mai tîrziu, acelaşi Robert Şerban, ajuns între timp jurnalist de televiziune, îl invita în studioul emisiunii sale A cincea roată pe acelaşi Li­vius Ciocârlie, pensionat între timp şi mutat definitiv la Bucureşti, căruia îi adresa aceleaşi întrebări, fără ca interlocutorul să realizeze că i se înscenase un mic experiment. Placheta de faţă reuneşte, aşadar, cele două dialoguri pe care le separă aproape un deceniu, dar pe care le uneşte setul de întrebări. Un alt aspect al experimentului ţine de lectura plachetei, căci curiozitatea te face să dai paginile înainte şi înapoi pentru a citi răspunsurile în paralel. Eu, cel puţin, aşa am citit volumaşul, încercînd să urmăresc coerenţa (dacă acesta e cuvîntul potrivit) unui diarist cunoscut mai ales prin faptul că şi-a construit un personaj contradictoriu căruia îi place să se laude cu precaritatea memoriei în timp ce se joacă de-a confesiunea, chestionîndu-şi propria sinceritate.

Ei bine, aceste două interviuri stîrnite de aceleaşi întrebări la distanţă mare de timp ni-l arată pe Livius Ciocârlie coerent fără a fi redundant. Întrebat dacă se simte un om liber, în 1997 răspunde: „Mă simt din ce în ce mai liber“; pentru ca nouă ani mai tîrziu să vedem că procesul eliberării („din ce în ce“) se produsese: „Da, mă simt un om liber“. Constată Robert Şerban: „Aveţi o anume răceală…“, pe care Livius Ciocârlie o explică, în primul dialog, prin „apatie“, iar în al doilea, prin „timiditate“. Întrebat ce‑i trebuie unui personaj/om ca să trăiască, scriitorul livrează aceeaşi teorie, ceva mai dezvoltată, ca de altfel toate răspunsurile sale, în dialogul televizat: „Ca să trăiască, omului îi este necesară capacitatea de a se iluziona“ (în 1997) şi „Omul nu poate trăi fără iluzii; în primul rînd iluzia că ce face merită făcut“ (în 2005). Alte afirmaţii care revin: „Una din «calităţile» mele cele mai mari este că uit imediat tot ce spun şi tot ce scriu“ vs. „Doamne, ce autor mai sînt şi eu! Uit tot ce-am scris, nu mă recunosc în ce-am scris“ sau „Cînd pot fi cu mine însumi, în capul meu nu se întîmplă nimic“ vs „De obicei nu mă gîndesc la nimic. Dacă stau locului, e vid în capul meu“.

Aceste două dialoguri în oglinda timpului/vîrstelor conturează fin portretul lui Livius Ciocârlie, de departe cel mai original diarist din literatura noastră. Aşa cum Radu Cosaşu este cel mai original nuvelist – aceşti doi minunaţi scriitori formînd faţa şi reversul a ceea ce eu aş numi cvasi(non)-ficţiunea.

Între celelalte coperte sînt adunate patru dialoguri dintre Nora Iuga şi Angela Baciu din iunie 2010, dialoguri prilejuite de două întîlniri cu cititorii, una la Biblioteca „V.A. Urechia“ din Galaţi, cealaltă la Biblioteca „Panait Istrati“ din Brăila, plus un dialog televizat. Există o anume emoţie în aceste întîlniri, căci Nora Iuga se simte legată familial de cele două oraşe: străbunica maternă a scriitoarei era gălăţeancă, iar bunicul, brăilean. Angela Baciu face oficiile acestor întîlniri cu publicul şi tot ea pune şi întrebările, dar nu pe toate, aspectul inedit al cărţii fiind că preia (cu indicaţii în paranteză, inclusiv de atmosferă) şi intervenţiile din sală, întrebări puse uneori de elevi, inclusiv sub forma unui „bileţel din public“. O altă coloratură specială o reprezintă faptul că dialogul este ritmat cu momente de lectură, poemele fiind şi ele reproduse în carte. Acest aspect de transcriere fidelă, pe lîngă senzaţia de live show pe care o oferă cărţii, are însă şi neajunsul redundanţei. În faţa a trei publicuri diferite, scriitoarea repetă, în mod inevitabil şi chiar necesar, unele lucruri ce ar fi meritat editate în formula tipărită. Angela Baciu încadrează foarte bine dialogurile cu pasaje în proză prin lentila cărora urmărim filmul întîlnirilor şi gesturile din spatele cortinei, dar uneori acestea sînt scrise dezlînat.

Nora Iuga în dialog este însă aşa cum o ştim: vivace, exuberantă, povestind cu vervă, nostalgie şi umor. Vorbeşte despre toate: experienţa de bursieră berlineză (poate chiar prea mult), traducerile din trei autori nobelizaţi (Grass, Müller şi Jelinek), despre „trecuturile“ sale (adolescenţa sibiană, mariajul cu regretatul poet George Almosnino, debutul cu poezie de la 37 de ani şi cel în proză de la 62, vacanţele la 2 Mai, profesorii Ştefania Golopenţia, Călinescu, Vianu), mîndria de a fi mama balerinului Tiberiu Almosnino, prieteniile şi simpatiile literare (Mazilescu, Turcea, Ivănceanu, Abăluţă, Angela Marinescu ş.a.). Din păcate, există şi momente mai puţin inspirate, acelea în care Nora Iuga se plînge de lipsa recunoaşterii naţionale, a receptării critice satisfăcătoare ori a prezenţei în nu ştiu ce istorie a literaturii (complexul/obsesia scriitorului român), precum şi frecuşurile personale cu unii scriitori sau traducători. De fapt, nu există ceva mai plicticos, mai urît, mai inutil şi mai defavorizant decît lamentaţia eternă a scriitorului (român) care nu se simte apreciat la justa valoare!

Rezumînd: doi scriitori din aceeaşi generaţie, Nora Iuga şi Livius Ciocârlie, unul mai degrabă poet, celălalt mai degrabă eseist; unul nostalgic confesiv, celălalt apatic pansiv; două personalităţi diferite ca temperament şi formare literară (germană vs franceză); două feluri de a privi viaţa şi literatura – unul atras de viaţă, celălalt retras din ea, unul scriind, celălalt rescriindu-se. Două cărţi-interviu seducătoare, dar, mai ales, complementare.

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

*****

Nora IUGA
4 zile cu Nora (fragment)

O viaţă întreagă am fost săraci. La Sibiu locuiam cu chirie într-o locuinţă foarte modestă, exista o cameră unde dormeam cu părinţii şi mai aveam şi o bucătărie. Acolo în bucătăria aceea mică îmi făceam eu lecţiile. Ca orice copil, nu mă interesau toate disciplinele şi cartea cea mai mare (ca dimensiuni) era cea de istorie. Şi în cartea de istorie încăpeau cărţi mai mici. La vîrsta aceea (aveam vreo 11-12 ani) eram înnebunită după colecţia „Femei celebre“, îmi plăceau atît de mult Lola Montès, Contesa de Brinvilliers sau Marchiza de Montespan şi destinele lor tragice, toţi amanţii care mureau pentru ele, poveştile alea melodramatice, încît visam să devin – ce crezi? – curtezană! Îţi dai seama că părinţii nu mă lăsau să citesc asemenea cărţi, dar eu le împrumutam şi le citeam cu o furibundă curiozitate şi, pentru că erau de format mic, reuşeam să le ascund în cartea cea mare de istorie, făcîndu-mă că învăţ. Ei bine, tata, în dormitor, studia tot timpul – era un muzician bun şi foarte conştiincios, repeta cînd concertul pentru vioară şi orchestră de Brahms, cînd concertul de Beethoven, bineînţeles avea şi alte bucăţi preferate. Şi în timp ce ascultam la vioară piesa „Zefirul“ de Jenö Hubay, am simţit aşa deodată că îmi vine să scriu. În efluviile muzicii, în mirosul de varză cu ciolan care venea din oala de pe plită, pe un maculator vechi, m-am apucat să scriu prima poezie…

Debutul meu a avut loc tîrziu, chiar foarte tîrziu, dacă la vîrsta de 12 ani scriam, am renunţat să mă mai gîndesc la poezie… Am debutat cînd eram bibliotecară. De fapt, am început să scriu serios poezie cînd, pornind de la un act de caritate – îi citeam versuri unui poet orb, avocatul Stanimir –, m-am decis să particip la un cenaclu literar la o Casă de Cultură (pe vremea aceea se numea „Magda Isanos“) şi la cenaclu l-am cunoscut pe bărbatul meu Nino. Probabil că, dacă nu îl cunoşteam pe el, nu deveneam poetă, sau… sîntem, de cînd ne naştem, ce sîntem.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
image
Trucul prin care Ceaușescu a fost la un pas să-i convingă pe americani să-i dea rachete. Cum a obținut planurile unui tanc german
Nicolae Ceaușescu a încercat să obțină tehnologie occidentală, insa s-a izbit de refuzul vesticilor. Dictatorul nu a ezitat să apeleze la spionaj pentru a obține planurile unor arme moderne.
image
Spovedania unui angajat care a dat șpagă pentru a intra în sistemul medical românesc. Cât costa un post de fochist, asistentă sau infirmieră
Angajarea la unul dintre cele mai mari spitale din Moldova costa o adevărată avere. Un angajat a recunoscut în fața procurorilor DNA că a dat șpagă pentru a intra în sistem. Conform declarației acestuia, numai încadrarea pe un post de fochist, costă 2000 de euro.

HIstoria.ro

image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.
image
Nicolae Ceaușescu a făcut de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi / FOTO
De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României.
image
Mihail Sebastian, sub teroarea bombardamentelor: „Războiul vine spre noi”
Pentru Sebastian, vara anului 1944 este una a angoaselor, a singurătății, a fricii de moarte și, așa cum știm astăzi, este ultima lui vară.