La librărie ca la pediatrie
Publicul librăriilor se infantilizează. E o tendinţă nouă, descoperită în urma unui studiu realizat de Buchreport, o publicaţie specializată editată de Asociaţia Editorilor şi Librarilor din Germania. Tendinţa – ilustrată de evoluţiile pieţei de carte din ultimul deceniu, dar conceptualizată de-abia acum – poate fi depistată şi în alte ţări din Europa occidentală. E mai degrabă o chestiune culturală, chiar dacă realităţile sociale, politice şi economice sînt esenţiale în analiza fenomenului. Studiul se bazează, de fapt, pe ce (mai) citesc germanii. Şi lista celor mai citite cărţi din ultimii zece ani nu prea lasă loc de interpretare: best-seller de top sînt cărţile pentru copii. Această evoluţie e atestată şi de un al doilea calcul: primele 25 de titluri best-seller din Germania s-au vîndut în aproape 40 de milioane de exemplare (tiraj cumulat), adică, în medie, în aproape 1,6 milioane de exemplare per titlu. Demografia ne spune că populaţia Germaniei (ca a multor ţări din Europa occidentală) îmbătrîneşte, că aşa-numita piramidă a populaţiei e tot mai diformă; studiile de piaţă realizate de sociologi ne arată că publicul tînăr e tot mai puţin interesat de lectură. Şi totuşi – cele mai vîndute cărţi sînt cele pentru copii. Cum s-a ajuns aici?
E un paradox pe care Buchreport încearcă să-l explice. Întîi de toate, populaţia activă e, de fapt, cea mai puţin preocupată de cumpărat cărţi şi de citit: oamenii nu mai au timp să citească şi caută alte modalităţi de a-şi petrece timpul liber. Copiii şi tinerii încă mai citesc – ei reacţionează în primul rînd la recomandările profesorilor (la bibliografiile şcolare) şi la campaniile de media. Cei mai harnici la lectură sînt bătrînii – evident, pentru că au timp. Elevii şi pensionarii ar fi categoriile sociale care fac lectoratul. O carte devine best-seller pentru că li se adresează – se arată în studiu. Partea bună a acestei analize e că oferă, în sfîrşit, o perspectivă asupra ceea ce îşi doreşte publicul cititor. Partea proastă e că rezultatele nu coincid cu aspiraţiile editorilor sau, mai precis, cu ambiţiile acelor editori care îşi doresc să ofere literatură de calitate pentru un public cultivat.
Printre cele 25 de cărţi de top, primul loc e ocupat de seria aventurilor lui Harry Potter. Toate cele şase volume apar în acest clasament. Cele trei romane pentru tineret scrise de Cornelia Funke (Inimă de cerneală, Sînge de cerneală şi Moarte de cerneală) se află şi ele în top, urmate de două romane cu vampiri de Stephenie Meyer. Urmează trei titluri de Dan Brown – un autor care scrie, pe înţelesul oricui, un soi de docu-fiction pe teme complicate, polemice. De abia pe locul 9 apare şi un roman adresat unui public cultivat – Die Vermessung der Welt/Măsura lumii, de Daniel Kehlmann –, acesta fiind însă considerat de critica literară o carte puţin reprezentativă pentru opera autorului, căci prea simplă.
Rowling şi Funke sînt autoare cu un înalt nivel literar – consideră Die Zeit –, ar fi nedrept să punem succesul cărţilor lor pe seama unei tentaţii a comercialului sau a unei voite simplificări. În cărţile lor e vorba despre lumi şi epoci fantastice, foarte diferite de cele în care trăim. Sînt nişte basme contemporane, nişte „poveşti de adormit copiii“, doar că sînt scrise cu inteligenţă şi mai ales vîndute inteligent. Cei care le citesc o fac tocmai ca să evadeze din prezent, să trăiască, prin literatură, în nişte lumi cu totul diferite de cea contemporană. Identificarea cu personajul? E o chestiune neesenţială – a explicat un sociolog pentru Die Zeit. Cu adevărat importantă e identificarea cu fundalul poveştii, cu peisajul, cu atmosfera. Acest gen de literatură ar oferi un teren de integrare pentru cei inadaptaţi. Nu ştiu dacă e sociologic corect să tragi asemenea concluzii, însă, cu siguranţă, premisele sînt corecte, de vreme ce tinerii şi bătrînii reprezintă într-adevăr categorii în rîndul cărora se găsesc cei mai mulţi inadaptaţi.
Dar oare poate oferi literatura şi promisiunea unei integrări în societatea reală? David Copperfield, Cuore, Mary Poppins – ca să numesc doar cîteva dintre cărţile de succes pentru tineri, probabil best-seller şi astăzi – nu furnizează reţete, la fel cum nu o fac nici romanele cu Harry Potter. Succesul celor din urmă e dat în primul de acel hype creat în jurul supereroului. Mecanismele acestei isterii infantile au fost bine înţelese de marile grupuri editoriale, care profită din plin.
