Kituri de supraviețuire

Publicat în Dilema Veche nr. 995 din 4 mai – 10 mai 2023
image

 Alina Purcaru, Tot mai multă splendoare, Editura Cartier, 2022.

Aleg să scriu acum despre cărțile a trei scriitoare destul de vizibile în contextul literaturii române din ultimul deceniu. Deși sînt foarte diferite între ele ca formulă poetică, acestea au în comun cîteva trăsături. Prima ar consta în eludarea clișeelor literaturii așa-zis feminine, nu printr-o convertire (poate artificială și riscantă) a vocii, ci prin căutarea unor noi mijloace expresive. A doua îmi pare a fi problematizarea implicită în legătură cu un anumit gen de artă ce presupune o anumită angajare, fără a ajunge să fie literatură angajată. Nu mai vorbesc de faptul că două dintre ele au în comun și o temă relativ insolită în zona poeziei – anume, fotbalul. 

Volumul Alinei Purcaru, Tot mai multă splendoare, mi se pare de departe cel mai bun publicat de autoare pînă în prezent. Există mai multe argumente în acest sens. În primul rînd, reușește să aducă în unitate feminismul soft și feminitateaemoțională și senzorială. Nu e puțin lucru, de multe ori funcția demonstrativă a unui text inhibă alte laturi ale discursului poetic. Scriitoarea știe foarte bine să-și comunice ideile în așa fel încît poeticitatea să nu aibă de suferit. În al doilea rînd, putem vorbi despre un continuum tematic, în ciuda faptului că există mai multe subiecte abordate. Prin glisări și viraje succesive, poeta ajunge să hașureze un perimetru tematic personal și, totodată, găsește modalitatea optimă de abordare a acestuia. Putem vorbi și de unele travestiri ale identității în scopul potențării propriei voci: „Aș vrea să fiu un grup de acrobați / care se susțin unii pe alții / în aer / să fiu teama și siguranța / și tot ce e între ele / între ei / asta și aplauzele de după” („Cîntec de adormit fata care se întoarce tîrziu acasă”). Am ales pentru exemplificare acest fragment deoarece pune în evidență dorința de explorare a unui spațiu psiho-afectiv difuz, situat între „teamă” și „siguranță”. 

Alina Purcaru controlează o anumită dimensiune a interferențelor. Frica se insinuează și în momentele de trăire intensă, plenară a vieții. Splendoarea vine dintr-o anumită energie vitală a existenței ce-și conține contrariul. Din concretul vieții, se ajunge ușor la o anumită generalizare, la o conștientizare bruscă a unei dimensiuni meta-realiste. În „Priorități”, de pildă, spălarea hainelor e pusă în legătură cu o reducție a memoriei, cu ștergerea progresivă a amintirilor. Se încearcă o scrutare a elementelor ce dau relief și densitate unor chestiuni abstracte, vide de materie. Reducția memoriei dintr-un plan al cărții coabitează aparent paradoxal cu hipermnezia. Scenele din viața de elevă sînt actualizate, transcrise la timpul prezent cu o lejeritate ce nu trimite la ideea de detașare. Avem de-a face cu o recuperare a senzualității tuturor vîrstelor, poeta parcă adîncindu-se în sine și în istoria personală pentru înțelegerea prezentului și a relațiilor sociale pe care acesta le presupune.  

Poeziile ce fac trimitere la lumea sportului sînt de fapt strategii de depășire a fricilor, fie prin înfruntarea unei anumite situații, fie prin sustragerea de la unele obligații: „În mijlocul sălii de sport – / un animal metalic. / Alergăm înspre el concentrate, / ne facem vînt / peste el trebuie să sărim / și să aterizăm cu genunchii flexați / fără să facem pași. / Uneori rămînem încremenite / în hohotele dinspre spaliere / cu animalul de fier înțepenit între coapse” („Cybersport”). Asumarea la feminin a persoanei întîi plural e relevantă dincolo de situațiile descrise în carte, dincolo de dramoletele mai mult sau mai puțin închipuite ale elevelor aflate în situația de a face sport. Vorbim despre o conștientizare a unei voci comune ce nu doar că transcende individualul, ci îl potențează, diversificîndu-i valențele. Vocea asta puternică, cursivă, plurală persistă în mintea cititorului și după ce acesta termină lectura. 

image

 Moni Stănilă Ofsaid, Editura Nemira, 2022.

În Ofsaid, Moni Stănilă reușește o paralelă bună între lumea fotbalului și viața ca atare, cu toate că, pe alocuri, se insinuează o anumită impresie de artificialitate. Viața înțeleasă ca un jurnal de microbist inculcă un anumit dinamism, răsturnări de situații, diverse stări contradictorii. Perspectiva este, de asemenea, una în mișcare. Paralela se salvează prin priza la real ce se realizează datorită informațiilor și analizelor – inserate în carte –  referitoare la competițiile fotbalistice: „Există și oameni pentru care viața așază mingea / la punctul cu var, doar atît, precizie să ai /și iată-te cu o nouă șansă de calificare, priveș- / te. Bogdan Stancu, primul golgheter al României în faza / grupelor, / alături de Payet. / Și să mai zici că nu îți vine o pleașcă de felul ăsta, / ție, unui român cotat mereu în liga secundă, / departe de poetul Don Paterson, marcator de distanță, un / Garett Bale, bun să înscrie / mult mai departe de punctul cu var” („Franța, 2016, 9”). 

Așadar, textul principal e despre fotbal. Subtextul, mult mai relevant, prezintă doar vagi atingeri cu ceea ce apare în prim-plan. Nu vreau să fac aici o pledoarie pentru secundar în maniera lui Nemoianu, dar trebuie să spun că dacă acesta nu ar exista, toată agitația fotbalistică ar pica în gol. Fotbalul îmi pare a fi un kit de supraviețuire, o distragere a atenției, o diversiune: „Mă trezesc cu mult după căderea protopărinților Adam și Eva. / Îmi beau cafeaua la balcon, privesc peste gunoiște, peste / grădinița de lîngă, peste Chișinău și Europa, peste stratul de / ozon, peste galaxia asta atît de micuță ca un monozigot într‑un / ocean revărsat peste baierele lumii și-mi dau seama că oricît de / bătrîn e bărbatul, chiar și pe patul de moarte, încă-și mai poate / spune: dacă aș fi vrut, aș fi fost un mare fotbalist. Sau / undeva în lumea peste care privesc de la balcon s-ar putea să / am totuși un fiu” („Preliminarii, Rusia 2018, toamna UL, EL și Liga 1, 11”). 

Partea cea mai rezistentă a cărții lui Moni Stănilă e cea în care primează dimensiunea geo-politică. Relocările umane și geografice influențează destinul potențial al individului. În partea finală a cărții, se suprapun mai multe realități, mai multe dimensiuni spațio-temporale. Nimic nu e aici lăsat la voia întîmplării, într-un flux poetic necontrolat. Înțelegem că e necesară o bulversare a perspectivelor pentru ca umanitatea să își regăsească un parcurs firesc. Poemele referitoare la războiul din Ucraina aduc emoția la cote paroxistice: „Alt fotbalist ucrainean a fost ucis în război – citesc / titlul și nu e despre meciul morții, / cu 80 de ani în urmă. E despre casă, patrie, / curaj – cuvinte care / n-ar fi trebui să apară înconjurate de flori și cruci. / E despre unii tineri care stăteau în casele lor / cu mamele lor și totul s-a șters într-o clipă”.

image

 Olga Ștefan, Resursa, Casa de editură Max Blecher, 2022.

Am citit Resursa Olgăi Ștefan ca pe un poem amplu și multifațetat despre vulnerabilitate. Fiecare secvență pare o tentativă de descoperire a cauzelor profunde ale unui declin sau ale unui fel de a fi în dezacord cu tot ceea ce este resimțit ca exterior persoanei. Avem de-a face cu o carte intensă, cu ramificații ce o eliberează dintr-o tautologie potențială. Explorarea frustrărilor ar fi putut conduce la un discurs mai puțin reliefat, chiar anodin.  Există și unele prețiozități ce ar fi dăunat textului dacă n-ar fi existat acele sacadări – inserate strategic – ce conferă poemului o combustie superioară. Astfel, impresia e că persoana care scrie e conștientă de pericolul persistării în propriile clișee. Din acest motiv, poezia însăși e un efort de evitare a acestora. Un efort neresimțit ca efort, firește. Dar oare e vorba doar despre niște clișee ale scrisului? Nicidecum. 

Cartea mărturisește nevoia de apartenență la altceva, la acel ceva situat în afara clișeelor relaționale. Dinamismul discursului provine și din necesitatea ieșirii din propria identitate, din parcurgerea simultană a mai multor trepte existențiale: „scriu de parcă / îmi cer scuze pentru fiecare clișeu: / în mine a secat un lac, / a murit un copac, / s-a dărîmat o casă” sau „sentimentele sînt alimente de bază / în casa din care vom pleca, / înghite-le cu pîine, / șnițele, salată de varză și piureu. / condamnată sau nu la clișeu, / oricum m-aș fi simțit rău / în pielea mea... doar să fi ales altceva”. Tentativele de evadare din biografia proprie sînt soldate cu eșec, dar cineva situat mai în spate notează toate modificările care apar. Viața se schimbă odată cu acceptarea unui pact de poetizare a realității. Din această perspectivă, cele mai relevante versuri ale cărții sînt următoarele: „să te tot trezești din beție / în poemele tale...”. 

Forța poeziei Olgăi Ștefan constă în dinamitarea propriului discurs, ce se vrea altceva decît reflectarea unei biografii. Poezia pare că începe abia după ce te-ai detașat de tine și ai dus la bun sfîrșit alterarea realităților personale. Dar soluția nu pare a fi totuși renunțarea la eu, ci poate consta în redimensionarea sa, prin aducerea în sine și a altor perspective. Din perspectiva acestei entități multiplicate, poezia îmi pare a fi o bulversare, o amînare a înțelegerii definitive a lucrurilor: „te-am descoperit, dar ca pe-un typo, prea tîrziu, și / sensul din text e deteriorat; / judecata noastră de apoi va fi / o ediție definitivă” („Vocabularul”). Este vorba, pînă la urmă, de o altă formă de supraviețuire.

Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune. Ele pun în act o distragere a atenției prin tot felul de glisări și viraje succesive de la ceea ce au de spus la modul esențial. Manipularea – în cel mai bun sens cu putință – a atenției cititorilor face ca poezia să fie un fel de scenă pe care urcă și performează tot felul de personaje, pentru a distrage atenția de la un plan secund mai elocvent în final. Pentru supraviețuire e nevoie nu de frumusețe – atît de clișeizată în zilele noastre –, ci de splendoare, pentru conservarea emoțională e nevoie să înțelegi lumea ca pe un joc la care să nu participi decît observîndu-l. Pentru a ieși din nevroza eului e poate necesar să-ți proiectezi într-un alt mod propria biografie. Poezia ar fi – prin reducție metaforică – un kit de supraviețuire.

Șerban Axinte este scriitor și critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Scrîșnetul dinților, Editura Cartier, 2021.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Mii de tineri ruși mor în războiul din Ucraina. Familia unui soldat de 18 ani ucis pe front: „Abia aștepta să se înroleze”
Moscova cheltuiește milioane de euro pentru a încerca să modeleze o nouă generație dispusă să își dea viața în serviciul militar.
image
Pericolul din prăjituri. Substanța cu aromă de unt care ne poate afecta ADN-ul
Un nou studiu a descoperit că substanțele chimice dăunătoare pentru ADN ar putea să se ascundă în dulciurile preferate.
image
Un bărbat de origine romă care a violat o fată de 12 ani scapă de pedeapsă. Instanța a decis că „face parte din cultura sa”
Un tribunal spaniol a achitat un bărbat care a violat o fetiță de 12 ani, după ce a stabilit că relația lor face parte din cultura romă, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.