Jurnal de lectură. Un Don Juan al cărţilor
● Alberto Manguel, Jurnal de lectură. Un Don Juan al cărţilor, traducere din limba engleză de Ioana Ieronim, Editura Baroque Books & Arts, 2012.
Alberto Manguel e cititorul-scriitor prin excelenţă. Trăieşte citind şi scrie făcînd un necontenit apostolat al lecturii. O vreme i-a citit lui Borges (cînd Borges ajunsese aproape orb), apoi a transformat lectura într-o gimnastică respiratorie de zi cu zi. Biografia acestui om e o bibliografie animată – şi n-ar trebui să ne mirăm dacă din pieptul lui am auzi ieşind un uşor foşnet de hîrtie.
Pe de altă parte, Manguel reuşeşte să fie unul dintre cei mai ataşanţi erudiţi cu putinţă. Nimic nu e artificial sau sclifosit în notaţiile lui. Lectura practicată de el are nervul trăirii autentice, un fel de înţelepciune bine-simţitoare şi un interes nesmintit pentru exotismul vieţii dinăuntrul literaturii. S-a văzut acest lucru în Biblioteca nopţii (Nemira, 2011), se vede şi acum, în acest Jurnal de lectură (tradus cu o binemeritată eleganţă, la o editură pe cît de nouă, pe atît de interesantă).
Jurnalul... are 12 capitole. În fiecare lună a anului scurs din iunie 2002 pînă în mai 2003, Manguel reciteşte cîte o carte dragă inimii lui bibliofile şi notează una-alta despre ea, trăgînd cu ochiul în acelaşi timp la ce se mai întîmplă pe afară (Canada, Franţa, Germania, Anglia ş.a.) sau prin minţile altora. Este perioada în care Manguel (argentinian crescut în Israel, naturalizat canadian şi ajuns să locuiască într-o fostă casă parohială din Franţa) tocmai îşi amenajează locuinţa franceză, împlineşte 55 de ani şi visează la o „bibliotecă sentimentală“ în care să aibă, de pildă, exemplarul din Poemele lui Heine folosit de Borges ca să înveţe limba germană sau Boileau-ul pe care l-a citit Gide navigînd pe Congo.
Altminteri, îşi vede de cele 12 relecturi ale sale, cu şarmul unei minţi pline de inimă şi literatură.
