Istorii, memorii, ficţiuni

Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
Istorii, memorii, ficţiuni jpeg

● Bogdan Suceavă, Să auzi forma unei tobe, Millennium Books, 2013.

Au trecut exact zece ani de cînd am recenzat povestirile lui Bogdan Suceavă. La vremea respectivă, avea deja publicate cîteva cărţi, printre care şi un roman (de altfel, a debutat în 1990), unele chiar în format electronic, era o prezenţă activă în publicaţiile online şi îşi contura o carieră de universitar american. Recitite acum, cele două volume de povestiri antologate aici, Imperiul generalilor tîrzii şi alte istorii (Dacia, 2002) şi Bunicul s-a întors la franceză (Editura T, 2003) rezistă foarte bine. De atunci, Bogdan Suceavă n-a mai scris, din păcate, proză scurtă; a publicat, însă, patru romane, căci, în general, cam aşa funcţionează piaţa genului scurt la noi: se debutează cu proză scurtă şi, cu puţine excepţii, se continuă numai cu roman.

Sînt tentat să grupez cele 27 de povestiri ale lui Bogdan Suceavă în două mari categorii: povestirile realiste – inspirate fie din realitatea comunistă a anilor ’50-’80, fie din cea postdecembristă – şi povestirile fantastice – în general, la graniţa dintre livresc, steampunk, istorii alternative şi ficţiuni speculative (pe bază de teorii din fizică şi matematică, cu informaţii istorice şi din patristică), dar conţinînd şi eresuri populare; povestiri, în general, plasate temporal în societatea românească contemporană, dar coborînd şi mai jos, în secolul al XVIII-lea, ori trecînd oceanul pentru a relata cîteva istorii din mediul academic american sau din cel al imigranţilor. Dacă ar fi să afirm în care dintre aceste categorii excelează Bogdan Suceavă, mi-ar fi greu, pentru că povestiri foarte bune se regăsesc în ambele tipuri. Aş putea spune, însă, că prefer povestirile realiste, dar asta e mai mult o chestiune de gust personal. De aceea, poate, chiar şi la recitire, cele două povestiri – ambele realiste – care au dat, la vremea lor, şi titlurile volumelor, „Imperiul generalilor tîrzii“ şi „Bunicul s-a întors la franceză“, m-au interesat şi mi-au plăcut, din nou, cel mai mult. Ambele proze au ca protagonişti doi bătrîni. În prima dintre acestea, un general care şi-a făcut o carieră ministerială după evenimentele din ’89 şi care are fascinaţia – de fapt, mai degrabă nostalgia – puterii, acceptă cu greu spectrul pensionării; astfel că pune la cale o „combinaţie“ bazată pe şantaj, prin care să-şi menţină şi să-şi prelungească statutul. Toată strădania şi zbaterea lui sînt, însă, un efect al vanităţii într-o lume care, fatalmente, nu-i mai aparţine şi în interiorul căreia nu mai poate rămîne – este un om al trecutului. Premiată în manuscris de către Editura Nemira încă din 1993, „Imperiul generalilor tîrzii“ este cea mai veche, mai lungă şi mai bine scrisă dintre toate povestirile lui Bogdan Suceavă, probabil singura fără cusur.

În cealaltă povestire, „Bunicul s-a întors la franceză“, un bătrîn, fost ofiţer în al Doilea Război Mondial, ultimul supravieţuitor din statul major al unui anume colonel Vişoianu, resimte o datorie de onoare în „a scrie istoria, fără cenzură“ şi a apăra memoria acelui colonel care, după terminarea războiului, a devenit partizan, fiind ulterior prins şi executat de către comunişti. Lucrarea fostului ofiţer, obsedat – dintr-un simţ al datoriei amestecat cu cel al vinovăţiei că nu a fost de partea colonelului – de a da adevărata variantă a istoriei, este primită cu indiferenţă de un istoric literar care-i spune bătrînului, mai mult pentru a scăpa de insistenţele acestuia, că o asemenea carte ar stîrni interes dacă ar fi prezentată în franceză, adică într-o limbă de circulaţie europeană. Povestirea surprinde momentul în care bătrînul ofiţer se apucă să reînveţe limba franceză şi îşi rescrie singur memoriile, printr-un efort uriaş – de fapt, ultimul său mare asalt, doar că, (şi) de data aceasta, la fel de inutil. Dacă în prima povestire avem tema obsesiei pentru putere, în aceasta e vorba despre obsesia pentru adevăr; în ambele cazuri, însă, fiind vorba, de fapt, despre fatalitatea timpului şi neputinţa de a ţine pasul cu istoria. O altă povestire realistă bună, poate mai puţin reuşită decît cele discutate, este „În Bucureşti, cînd se lasă seară“, în care Tudor Bistreanu, membru al CC, se află pe punctul de a fi numit şef al Secţiei de Apărare Naţională şi are de înfruntat întîlnirea decisivă cu Elena Ceauşescu. Povestirea se desfăşoară, în mare parte, în seara de dinaintea marii întîlniri şi a posibilei numiri. Atmosfera e plină de tensiune pentru că soţia lui Bistreanu este labilă psihic, iar relaţia acesteia cu propria fiică se află într-un moment critic, orice scandal fiind motiv serios pentru a-i compromite numirea sau cariera.

La recitirea prozei scurte a lui Bogdan Suceavă, remarc cîte povestiri sînt inspirate ori au ca fundal comunismul. „Ora Nibelungilor“ (despre evacuarea unui sat săsesc şi transformarea lui în poligon, dar cu o sugestie de fantastic în final, care strică o povestire realistă, altfel, excelentă), „Praf de cărbune“ (un ţăran este trimis la Canal pentru ascunderea unor piese de teatru subversive, scrise de către un boier) şi „Zidul“ (un act de sabotaj feroviar în preajma unui Congres) – toate sînt povestiri dramatice din stalinism şi din perioada de după. Asta în timp ce povestiri precum „A trimis diavolul un pian“ (un ţăran primeşte prin poştă una dintre primele versiuni de calculator), „Tata a vrut televizor sîmbătă seară“ (despre o soluţie ingenioasă de a produce energie în casă pentru a contracara distribuirea capricioasă a energiei electrice) şi „Anii noştri cei mai frumoşi“ (aventuri estivale pe plaja de la Costineşti) sînt istorii comice din ceauşismul anilor ’80.

Şi de cealaltă parte – a fantasticului situat, cum spuneam, la graniţa dintre livresc, steampunk, istorii alternative, ficţiuni speculative şi eresuri populare – aş remarca o serie de povestiri. Cea titulară (un personaj ciudat din Bucureştiul antedecembrist, un fel de Zacharias Lichter savant, dezvoltă o teorie a sunetului universului), „Un obiect tensionat cu neobişnuite aplicaţii“ (ficţiune speculativă în baza unui Pateric străvechi de la o mînăstire ctitorie a lui Petru Rareş şi a unei sofisticate teorii de fizică), „Am vrut să ştiu de unde-i lumina“ (o povestire fantastică, în mediu rural, despre experimente radioactive; aşa cum „Urşi experimentali“ este despre existenţa unor urşi albi carpatini), dar şi „Miraculoasa istorie a înălţării omului în văzduh“ (o povestire cu zepelin de secol XVIII) şi „Cestita poveste a corabeei“ (o istorie scrise în limba letopiseţelor). Toate acestea denotă uşurinţa cu care Bogdan Suceavă se mişcă în registre stilistice diferite, dar şi – cum bine remarcă şi prefaţatorul Mircea Pricăjan – felul în care povestirile sale comunică cu romanele. Într-adevăr, povestirea titulară „Să auzi forma unei tobe“ pare prototextul romanului Venea din timpul diez (2004), aşa cum „O călătorie în jurul lumii“ (cu un Forrest Gump din Valea Rea), singurul text inedit al antologiei, pare inspirat din aceeaşi zonă a poveştilor şi eresurilor populare explorate în miniromanul Miruna, o poveste (2007). Povestirile de inspiraţie americană („Sensibilităţi aplicate“, „Ultimul diamant al coroanei“, „Celălalt asediu“ şi „Ireparabile“) n-au, deocamdată, corespondenţe tematice în romanele lui Bogdan Suceavă, dar asta contează prea puţin.

În peisajul literar românesc, sărac în proză scurtă (nici anul acesta, ajuns deja la jumătate, nu sînt semne că lucrurile vor sta altfel decît prost), antologia lui Bogdan Suceavă, chiar dacă conţine texte mai vechi, e o apariţie salutară.

972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 15 Banu1 jpg
„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.
p 23 Intilnirea golului plin cu plinul gol, 1959 jpg
„Arca lui Noe“ și bestiarul braunerian
De la începuturile creației lui Victor Brauner pînă la ultima serie de lucrări consacrată Mitologiilor și Sărbătorii Mamelorîn anul 1965, opera sa este traversată de reprezentări ale păsărilor și animalelor.
Afiș spectacol „Interior Exterior” png
„Interior/Exterior” – Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi
O radiografie a spaimei, dar și o fotografie a speranței. Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi, dar pe care le putem ocoli oricînd în pași de dans. Dar cine ne învață să dansăm?

Adevarul.ro

imelda staunton netflix jpg
EXCLUSIV Imelda Staunton, regina din „The Crown“: „Elisabeta a fost mai înțelegătoare cu Prințesa Diana decât ne dăm seama“
Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Imelda Staunton, cea care a preluat interpretarea vârstei a treia a Reginei Elisabeta, povestește cât de complicat a fost de însușit o perioadă neagră din existența Coroanei.
Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.