Întoarcerea hingherului metafizic

Publicat în Dilema Veche nr. 405 din 17-23 noiembrie 2011
Întoarcerea hingherului metafizic jpeg

● Mihai Măniuţiu, Opiniile unui călător nedemn de încredere, Editura Bybliotek, 2011. 

Debutat cu romanul Un zeu aproape muritor în 1982 şi autor al mai multor volume de povestiri, scriitorul „optzecist“ Mihai Măniuţiu este însă mai puţin cunoscut decît regizorul cu acelaşi nume. Cele două ipostaze artistice sînt însă complementare şi iniţiativa editurii clujene Bybliotek de a-i dedica o serie de autor (unde au mai apărut în ultimii doi ani volumul de aforisme Exorcisme, cartea de poezie În Balkanya eu şi ceilalţi demoni, precum şi reeditarea romanului din 2004 Memoriile hingherului) merită toată atenţia. Am pus între ghilimele „optzecist“ pentru că, deşi a debutat în anii ’80, iar Radu G. Ţeposu îl include în panorama sa „tragică & grotescă“ a deceniului literar nouă, Mihai Măniuţiu rămîne un scriitor atipic pentru ceea ce se crede îndeobşte a fi caracteristic prozei optzeciste. Nici textualismul, nici hiper-realismul nu-i sînt proprii cîtuşi de puţin, proza sa avînd rădăcini în onirismul şaizecist sau, şi mai departe, în suprarealismul interbelic şi în teatrul absurdului. Scria Radu G. Ţeposu: „Universul prozei e populat de fauni şi saltimbanci, de îngeri, magi, cerşetori, coribanţi, călăi, pelerini, zei, profeţi, sibile, poeţi orfici, pitici sacerdoţi, gladiatori, dragoni şi hesperide, alcătuind în totul o mitologie pestriţă, o lume fastuoasă şi niţel monstruoasă, de bîlci şi arlechinadă, dar şi de farsă grotescă. Trasă în imagini eclatante, lumea aceasta miraculoasă pare clădită pe o indeterminare ontologică...“ Rămasă fidelă acestui univers carnavalesc, proza lui Mihai Măniuţiu din al treilea său volum de povestiri a cîştigat în rafinament, a păstrat doar cîteva personaje, pe care le-a cizelat şi dezvoltat, dimensiunea alegorică şi referinţele mitologice sînt vagi, simbolistica încărcîndu-se de un echivoc benefic, iar lirismul întunecat, alternînd expresionismul cu suprarealismul, tinde în unele texte să devină autonom. „Indeterminarea ontologică“ este în continuare una din cheile acestei proze. Limbajul, jocurile şi comportamentul straniilor personaje „evoluează“ într-un univers decăzut, pervertit, întors pe dos şi hibridizat, ale cărui legi funcţionează misterios-mecanic, grotesc-absurd, halucinant-violent, în afara oricărui sens recognoscibil ca atare, ca şi cum totul ar fi repetiţia haotică şi macabră din anticamera-celulă a unui circ trashscendental. Povestirile, cu personajele, dialogurile şi atmosfera lor sînt, mai degrabă, scenarii şi situaţii decupate din acelaşi spectacol coşmaresc-oniric al unei deambulări post-existenţiale.

Proza titulară are în centrul ei cuplul antinomic al unui ghid blazat şi al unui profesor străin, arogant-excentric, „cu diplomă în ştiinţele oculte şi etnopsihologie“, călătorind printr-o „ţărişoară“ fostă comunistă grotescă şi construind, într-un limbaj aforistic preţios, tot felul de teorii ale eşecului şi imposibilităţii identităţii naţionale, ale limitei etnice, ale catastrofei şi damnării istorice ca destin. „Opiniile unui călător...“ este, de fapt, o farsă etno-psihologică, o satiră pe tema imposibilei „schimbări la faţă“ a unei naţiuni mici care nu-şi poate breveta decît sistemul de eşec, tortură şi autodistrugere – un fel de Swift & Kafka meets Cioran. „Fuga cu Henri“ este o succesiune de douăsprezece secvenţe de absurd endorfinic (simbolizînd deopotrivă căutarea şi evadarea din transcendenţă), construit cumva în oglinda lirismului hipnagogic al lui Michaux, căruia Măniuţiu îi aduce aici un omagiu explicit. „Tuşa Aglaia“, una dintre cele mai elaborate şi reuşite povestiri din carte, este o fantezie grotescă à la Boris Vian pe tema realităţii ca haos, a teatrului ca iluzie a nimicului, a lumii ca teatru metafizic dezafectat. Un taximetrist albinos o conduce pe actriţa Aglaia, împreună cu nepotul ei, afară din oraşul militarizat, în timpul unei invazii de lăcuste, în birtul unui ţigan yoghin, pentru o beţie nocturnă alături de o cîrtiţă sexuală „expertă în întuneric“ şi în „dexterităţi subterane“ (asta fiind doar jumătate din noaptea iniţiatică) – totul nefiind altceva decît ritualul purificării în vederea premierei unui spectacol coşmaresc mai pur. Povestirea „Avva Noah“ este pilda căutării fatale a Marelui Mort; iar „Vama din Elgström“ este schiţa kafkiană a unui control vamal ce glisează înspre interogatoriul unei morţi trecute.

„Întoarcerea din exil şi alte povestiri trans-transcendentale“ este un ciclu de şase texte onirice care îl au în prim-plan pe Hingherul metafizic şi paranormal, personajul de cursă lungă al lui Mihai Măniuţiu, iar ca decor – Balkanya, spaţiul situat la mijloc de Grotesc şi Absurd. Cu această ocazie, apar şi alte figuri funambuleşti: Gemenii Stan şi Bran, Gina Lollobrigida, savantul Bóbó, coreeanul Kim, Trapezistul, pictoriţa Piticul, un crocodil, Gheara...

Povestirile abundă în termeni meniţi să străpungă zidul ontologic al acestei suprarealităţi: himerismetism, depurare onirică, însomnare, extramundare, trans-transcendenţă. În povestirea „Întoarcerea din exil“, Hingherul „de umbre şi de himere“ inventează, modificînd o motocicletă cu ataş, un depurator de vise mobil, menit să asigure regresia pînă la visul originar (asemănat insulei Creatorului – aceasta fiind adevărata întoarcere din exil) ca în scenariul unui Inception psiho-metafizic regizat de Terry Gilliam: „Ăsta-i un vis şi fiecare visează visele celorlalţi, care sînt identice cu ale lui. Dar sîntem autonomi. E o multiplicare de patru cu patru, dacă nu şi mai mult. O să trebuiască să ne trezim de cel puţin şaişpe ori, succesiv, ca să avem cea mai mică şansă să ne trezim“. Dacă în povestirea „În carantină“ se pune la cale experimentul unei autohipnoze pentru dezlegarea „misterului lipsei de sens“, în „Parfumul“, Hingherul nu mai depurează visele, ci le vînează pe cele rele cu ajutorul unui dispozitiv (amintind de cel din „Colonia penitenciară“) menit să capteze şi să distrugă coşmarurile: „Cu răbdare de bătrîn chinez, înfigea ace şi piuneze şi cuie, unele cu vîrful în sus, altele cu vîrful în jos, sute de afurisite de ace şi piuneze şi cuie, în compoziţii savante sau, mai degrabă, lipsite de orice sens, în jurul patului, pe covor, schiţînd reţele de linii frînte, aglomerări de puncte, ori mici vîrtejuri curbe, şi alcătuind parcă din arabescuri de nichel, de oţel şi de rugină, un fel de hartă în miniatură – o cale lactee cu tot atîta înţeles cît Calea Lactee“. Scena de „hinghereală“ onirică este poezie pură. Atrase cu ajutorul luminii unei lumînări, coşmarurile intră, rînd pe rînd, în capcana expertului în „volatil şi subtil“: „Pe suprafaţa plasei de păianjen, alburie, se răsfrîng, filigranate, razele anemice ale flăcării de lumînare; sau, mai degrabă, sub plasă, pe covor, printre sutele de cuie, de bolţuri, de piroane, fojgăie fosforescente, minuscule luminiţe tremurătoare, ca nişte licurici de jar. Pălesc, dispar, ici-colo par să mai pîlpîie un pic...“ Dar aceasta nu este singura scenă memorabilă vizual. În povestirea „Mama Luz“, care este un episod de absurd gore, de suprarealism horror, poate cel mai violent şi totodată liric text din volum, o femeie bandajată execută în delir piruete pe un covor de sticlă pisată care o transformă într-o „mumie descusută“ sîngerînd şi desfăcîndu-se în franjuri. În „Anul şobolanului“, povestea evadării într-un paradis în negativ, un empireu cu fîşii paralele de beznă deosebite unele de altele şi infinite portaluri de întuneric, un personaj bîjbîie prin înţepăturile de ţînţari ca şi cum ar „înainta prin straturi de aer uşor acid“. 

Alternînd onirismul cu suprarealismul şi absurdul cu grotescul, literatura lui Mihai Măniuţiu se încadrează undeva pe filiera teatrului ionescian şi a lirismului naumian, în acea zonă a aproximării inexprimabilului, unde totul este deopotrivă morbid şi feeric, impur, obscur şi ezoteric. Nu găsesc nici un motiv pentru care scriitorul să rămînă în umbra regizorului.

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.