Infamii mărunte

● Panos Karnezis, Infamii mărunte, traducere din limba engleză de Mirella Acsente, Editura Leda, 2011.

Panos Karnezis, grec devenit londonez şi inginer ajuns scriitor, a debutat literar cu acest volum de povestiri despre viaţa într-un mărunt sat elen. Locul nu are nume, dar are personaje de toată povestea şi istorii de toate categoriile, mergînd, în linii mari, de la tragic pînă la comic, iar în linii mici, de la crimă şi neagra taină de familie pînă la înşelăciuni pitoreşti şi nostime păcăleli. În fond, e un loc dăruit cu toate cele ale vieţii, numai că darul, fatalmente grecesc, ascunde întotdeauna o tărăşenie nebănuită, născătoare de moi suspansuri balcanice.

Satul numără mai puţin de 30 de case, ocupă o vale între dealuri „de culoarea scorţişoarei“, deţine cafenea, pensiune, biserică (Sfîntul Timotei Bombardatul) şi o populaţie dispusă să dea culoare locală întregii liste de păcate lumeşti. Există un primar gata să facă sacrificii pentru a aduce ploaia, un frizer care-şi construieşte în clopotniţă o maşină de zbor, un şef de gară rămas fără gară, un preot în aşteptarea proximei apocalipse, o fată bătrînă cunoscută ca „o nemaipomenită visătoare de după-amiază“, plus un catîr cu pălărie şi cu lumbago, o bătrînă iapă de rasă, numită Istoria, sau un papagal vorbitor care nu vrea să recite din Odiseea, ci poezii pentru copii. Şi mai există, apoi, tot felul de personaje „în trecere“: camionagioaica tatuată ca un docher şi iubitoare de păsări exotice, hoţul cu flaşnetă şi cu o enciclopedie a lumii într-un singur volum, vînătorii violatori, un episcop vindecător, ba chiar şi un rege pornit în exil. 

E o lume pestriţă şi molcom-pasională, unde siesta are metafizică, iar îngerul păzitor e plictisit „ca o persoană care aşteaptă autobuzul“. O lume povestită minunat, pe care merită să o vizitaţi pe îndelete.