Iași, România

Publicat în Dilema Veche nr. 972 din 24 noiembrie – 30 noiembrie 2022
image

 Viorel Ilișoi, Viața literară pe Bahlui, anchetă literară publicată în revista Timpul (Iași, 1997-1998), revăzută, completată și amănunțit adnotată, postfață de Dan Lungu, Editura GRI, 2022. 

Dacă în precedentul articol, „Cutii de rezonanță” (Dilema veche, nr. 961), mă ocupam în survol de un posibil model subteran al celor din Club 8, a venit azi momentul pentru a fora mai adînc. Ce e de știut, se știe: Iașiul primului deceniu postrevoluționar arăta, cultural vorbind, rău. Osificat, mortificat, fetid, pus sub sechestrul cîtorva mici mafii locale. Cel puțin, văzut dinspre tinerii scriitori de-atunci, a căror mărturie n-am de ce să nu o cred. Om al documentului fiind totuși, știu că distanța dintre legendă și fapt e, de cele mai multe ori, apreciabilă. Am avut prilejul s-o constat pe viu, comparînd rubrica lui Eugen Barbu din Săptămîna cu amintirile voalate ale optzeciștilor care i-au căzut victimă. Exemplul nu e ales întîmplător. Căci nu o dată paginile din această Viață literară mi-au trezit un dezgust mai acut decît cel pricinuit de recenziile pamfletare din „La judecata de apoi a poeților”. Măcar la Barbu curgeau, ca-n Iliada, sînge și limfă, pe cîtă vreme din Bahluiul sfîrșitului de ani ’90 ies mai degrabă mîluri.

Nu-i fac din asta o vină autorului. Dimpotrivă, mi se pare folositor gestul de a-și fi adunat, astăzi, interviurile din Timpul între două coperte. E o mînă întinsă istoricilor literari. Cred, tot așa, că nici ideea de a oferi, atunci, un spațiu public de etalare pentru conflictele care afînau oricum mediul literar ieșean nu e în principiu rea. Și totuși, nu-mi pot reprima nedumerirea: ce e asta? Ce Dumnezeu e asta?

Scriitori mai mici sau mai mari deplîngînd provincialismul fostei capitale pe un ton sufocant de provincial. Rețeta e (cam) aceeași: cutare șef parohial, desigur, netalentat sau, oricum, neproductiv se face vinovat pentru a fi distrus o revistă sau un cenaclu, ceea ce, de bună seamă, întrerupe întregul flux circulatoriu cultural. Fiindcă petenții, geniali ei înșiși sau doar amici ai cîte unui geniu, par să-și fi suspendat creativitatea în așteptarea unor vremuri mai bune. 

Meanwhile (și nu, din păcate nu adaug de la mine într-un scenariu fantezist), ei își numără unul altuia pișcoturile: „El la Casa Pogor nu face decît să bea vinul adus de autorii care-și lansează cărțile acolo; că asta se întîmplă, ca să știți, la lansările de carte: din vinurile aduse de autori, se trage cota casei, cam zece la sută, din cîte mi-am dat eu seama de la toate lansările la care-am asistat; procentele astea sînt scoase din consumul public, le ocultează bodyguarzii și femeile de acolo, secretarele alea care pregătesc gustările. Desigur, sînt vămuite și tartinele, dar nu cunosc procentul”, spune, în chiar interviul care deschide rubrica (și cartea), Dorin Spineanu. 

Sau, și mai rău, colportează povești de alcov dintre cele mai precare. De două ori în această Viață literară pe Bahlui se face referire (citez a doua ocurență) la un episod probabil cunoscut acolo și, din fericire, absolut neștiut aici: „ancheta a scos la iveală complexe, neîmpliniri personale, resentimente, uri vechi de douăzeci de ani pentru că unul i-a luat gagica altuia”. Că tot vorbeam de Iliada. Aș fi preferat, totuși, ca măcar Ilișoi să se țină departe de această leapșă pe insinuări. N-o face. Într-o notă de subsol ține să-și adauge, cu jucată răceală, mica mărturie: „Nu e cartea locul în care să fie dezvoltat subiectul, e suficient că e consemnat și că i-a fost recunoscut efectul malign în metabolismul corpului literar”. Ce fel de „corp” va fi fost acela, ce anemii îi vor fi dat tîrcoale, nu știu. 

Dar, în spiritul paseismului care plutește peste paginile cărții, i-aș reaminti gazetarului (și nu doar lui) că, vreun secol și jumătate în urmă, trioul Eminescu – Veronica Micle – Caragiale și-a văzut liniștit de scris, după puteri, și că mica afacere amoroasă n-a împins epoca spre cine știe ce ocluzii intelectuale. Soyons sérieux.

Veche inaderență stilistică

Nu vreau să bagatelizez, dar parcă nici nu-s lăsat să nu. Adeseori, prea adeseori, Viața aceasta literară mi-a adus aminte de un banc despre școala de dans și bune maniere (disponibil pe www.ziarulevenimentul.ro, ceea ce mă scutește să-l mai repovestesc). Literalmente. Mai ales atunci cînd găsesc, la un preopinent, astfel de edicte axiologice neprețuite: „Da’ de unde sula calului, Doamne iartă-mă, să scot eu prozatori la Iași, cînd toți au dat-o pe labă lirică etc., etc.”. Niște zeci de pagini mai încolo, cititorul poate afla că motivul pentru care Radu Andriescu califică pe un cunoscut și altminteri stimat eseist drept „scriitoraș” ar avea la origine o întîmplare de familie: „deoarece Luca Pițu l-a scuipat în fața Universității (bine că nu într-o latură) pe profesorul Al. Andriescu, tatăl lui Radu”. 

Admit că problema e la mine și că am, față de asemenea ieșiri în decor, o veche inaderență stilistică. Lui Nichita Danilov (elogiat aici, nu o dată, drept remarcabil publicist, spre continua mea mirare) i-am taxat, încă de pe cînd scriam la România literară, derapajele misogine, machiste sau, aparte de chestiunile de gen și de rasă, doar grosolane. Poziția mea rămîne, azi ca și ieri, neschimbată. Că sînt destui care le gustă și se-amuză... 

Cum să zic mai limpede: ca universitar, mă ocup de ultimii ani din formarea unor tineri, nu de primii șapte. Așa că, strict profesional vorbind, i-aș semnala lui Viorel Ilișoi amănuntul că, la pagina 173, pune în circulație o informație falsă. „Ultimul pe listă”, încheie el un perdaf, „în ordinea apariției, criticul Mihai Iovănel, cu a sa Istorie a literaturii române contemporane. 1990-2020, în care a îngrămădit nume inacceptabile pînă și la o gazetă de perete, ignorîndu-l, de pildă, pe Dan Sociu”. Cît pe ce să-l cred pe cuvînt și să uit că totuși autorul Poeziilor naive și sentimentale are parte de vreo patru sau cinci pagini în Istoria... cu pricina, printre cele mai bine amorsate analitic din cîte am eu știință. 

Atît cît a durat în paginile Timpului, rubrica aceasta a transmis o „ștafetă” de chestiuni din întrebare în răspuns și din răspuns în alt răspuns, pînă la diluare uneori, pînă la aluviuni semnificative, alteori. Începînd cu deja pomenitul Dorin Spineanu, continuînd cu Lucian Vasiliu, Emil Iordache, Nichita Danilov, Ioan Holban, Ovidiu Nimigean, Val Condurache, Mihai Ursachi, Al. Andriescu, Club 8 (cu destule dintre vîrfurile lui), Emil Brumaru, Silviu Lupescu, Cătălin Mihuleac, Mihai Avasilcăi-Fanfan, Liviu Antonesei, Bogdan Crețu (intervievat în aprilie 2022). Ponderea acestor nume e suficientă cît să contrazică, ea singură, alarmismul subiectului. Și anume: de ce Iașii par a-și fi pierdut suflul în competiția cu Bucureștiul? De ce n-a apărut un mare prozator ieșean? De ce destui autori semnificativi se îndreaptă spre Centru cu prima ocazie? De ce critica literară pare a fi dezertat, prin cîțiva reprezentanți de prim ordin, de la misiunea ei? De ce atît de multe / puține / lipsite de importanță cenacluri? La fel de insondabile ca acel „de ce” adresat, în Caragiale, sinucisului Anghelache. 

Desigur, există și subdiviziuni: de ce un poet căruia nimeni nu-i recunoaște vreun merit conduce Convorbirile literare?Just like that. 

Răspunsul avea să-l dea realitatea însăși: peste numai cîțiva ani și, poate, azi mai clar ca oricînd în ultimele decenii, Iașiul și-a revenit. Pe o traiectorie disjunsă din acele întrebări. Sigur, Cassian Maria Spiridon continuă să administreze instituțional unele și altele, sigur, Ioan Holban își susține mai departe serialele critice nediferențiate, sigur. Dar: pînă nu demult a trăit acolo Emil Brumaru, înconjurat, din toată țara, de o admirație etanșă, cei de la Club 8 au devenit, în majoritate, autori reper sau conturați, în tot cazul, ai actualității, Editura Polirom (care între timp și-a extins profilul și asupra literaturii române contemporane și care a pus în circulație un val de prozatori, inclusiv ieșeni, de primă mînă) e un brand semnificativ, există o generație de critici credibili și (încă destul de) tineri, există, funcțional și vivace, Muzeul Național al Literaturii, există FILIT ș.a.m.d. 

Nefăcîndu-mi iluzii că aș putea prezice viitorul, n-am să încerc nici speculații deterministe despre trecut. Dar păstrez un dubiu prudent că la situația de azi ar fi contribuit decisiv micul scandal radiografiat în această Viață literară pe Bahlui (atît de departe, și ca ținută, și temperamental, de ecarisajul maiorescian din Cercetarea critică). E post hoc, dar, ca de-atîtea și-atîtea ori, nu e propter hoc. 

Mai firesc, aș zice că s-a întîmplat ceea ce trebuia să se-ntîmple, de la sine. Scriitorii și-au scris cărțile, managerii și-au pus în practică ideile, universitarii și-au văzut cu seriozitate de catedre. Și, dincolo de altele posibile, argumentul meu forte vine din masa rotundă a cluboptiștilor, pe care Viorel Ilișoi o transcrie. Participanți: Dan Lungu, Radu Andriescu, Radu Părpăuță, Daniela Visternicu, Cerasela Stoșescu, Constantin Dram, Ada Tănasă ș.a. Întinsă pe mai bine de șaizeci de pagini și animată de un spirit mai combativ („Nu trebuie numaidecît să te sinucizi dacă vii în Iași. Nu e capătul lumii aici, nu-i iadul. Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa. E drept, sînt orașe mai frumoase, mai vioaie din punct de vedere cultural și nu neapărat mult peste Iași, dar nu este totul atît de sinistru. Și tot de noi depinde să nu mai fie sinistru”), ea sfîrșește, în cele din urmă, în același ton de lamento. Semn, poate, că în sine discuția n-a dus unde ar fi trebuit să ducă. 

Cosmin Ciotloş este critic literar și lector la Facultatea de Litere din București. Cea mai recentă carte publicată: Cenaclul de Luni. Viața și opera, Pandora M., 2021.

Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.