Generația travel

Publicat în Dilema Veche nr. 1007 din 27 iulie – 2 august 2023
image

 Silviu Reuț, Hoinar prin America Latină. 6 luni, 12 țări, 40.141 de kilometri, Editura Humanitas, 2023.

De prin 2000 și ceva, literatura română a reluat genul prozei de călătorie. S-a revigorat, astfel, o tradiție deschisă tocmai la începutul secolului al XIX-lea de un Dinicu Golescu sau Ion Codru-Drăgușanu și excelent sintetizată nu demult de Mircea Anghelescu. Sigur, e vorba de imensul beneficiu al libertății și al ușurinței de deplasare oriunde pe harta lumii, dar e vorba mai ales de dorința de a lăsa o urmă scrisă a experienței în cauză. Cu intenții diverse (investigații antropologice, cercetări biologice, interese profesionale și educaționale, simple aventuri în locuri îndepărtate), s-au aliniat în ultimii ani cîteva nume ale unei „generații travel”, autori care au semnat cărți de călătorie, multe dintre ele admirabile deopotrivă prin text și fotografie: Mihai Barbu, Mihaela Noroc, Elena Stancu, Iulian Comănescu, Cătălin Cioabă, Alexandru N. Stermin, Hanna Bota, Oana Păun, Daniela Țane, Liviu Stănescu ș.a. Între ei, Marius Chivu a făcut deja din genul travel o marcă personală, se știe, cu trei apariții consistente, care mai de care mai eclatante: Trei săptămîni în Himalaya (2012, reeditare 2016), Trei săptămîni în Anzi (2016) și Trei săptămîni în Atlas (2023). Voi nota mai jos doar cîteva impresii despre două dintre cele mai recente ieșiri la temă, numai bune de luat în vacanță și de citit cu mari delicii escapiste.

Jurnalist sastisit de birouri și deadline-uri, tînărul Silviu Reuț a pornit de unul singur în noiembrie 2021 peste Ocean, mai întîi cu avionul, pentru a ateriza în Mexic, la Cancún, de unde să străbată la pas și cu mijloace la-ntîmplare, spre sud, fără program anticipat, cîteva țări din America Centrală și Latină. Așa a trecut, cu două rucsacuri și doar strictul necesar la purtător, cu rezervări făcute pe Internet doar un pic înainte, vreme de o jumătate de an, prin cîteva țări care punctează un traseu impresionant: Mexic, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Columbia, Chile, Argentina, Bolivia, Peru, Ecuador. Mărturia sa e o carte, Hoinar prin America Latină. 6 luni, 12 țări, 40.141 de kilometri. În timp ce Europa încă gîfîia sub pandemie și se pregătea (fără s-o știe) de războiul ruso-ucrainean, Silviu Reuț voia să ajungă din deșertul mexican pînă la ghețarii din Patagonia, asumîndu-și statutul peiorativ-vulnerabil de gringo sau amigo. Cu mască, adesea, cu vaccinuri și certificate medicale complicate, trecînd prin îngrozitoare ingerințe birocratice la granițele dintre țări, autorul are parte de veritabile aventuri în dorința de a merge, a vedea și a explora totul la firul ierbii: se plimbă prin cătune uitate, favele mizerabile și cartiere luxoase, e abordat de indivizi dubioși (uneori e gata să fie jefuit și ucis cu maceta pe o stradă columbiană) și propuneri nesigure, înnoptează în peisaje mirifice la cort, pe frig sau pe zăpușeală, doarme în hostel-uri ieftine sau în camere găsite printre localnici, merge pe jos kilometri întregi, îngrămădit în autobuze delabrate sau în autoturisme de ocazie, e aproape să fie arestat sau să riște însoțiri fatale, e pîndit de insecte și de sălbăticiuni necunoscute, de boli, de rătăciri, de întîrzieri, anulări și blocaje. Toate au două beneficii imense, exact cele scontate: mai întîi, ajungerea în locuri extraordinare, de la deșerturi și păduri tropicale la orașe, plaje și munți prăbușiți în ocean (ținta – ținutul Patagoniei, între Chile și Argentina – e atinsă); apoi, contactul cu atmosfera și cu oamenii, de la nativi sud-americani (inclusiv triburi amazoniene), de la cetățeni obișnuiți la funcționari și străini aflați, ca și autorul, on the road

Dincolo de grosimea intelectuală a observațiilor (sînt numeroase trimiteri la literatură și multe considerații istorico-morale) și a relatărilor tensionate, dincolo de fotografiile parcă decupate dintr-o arhivă National Geographic și de programaticele contextualizări muzicale, ceea ce reține atenția la Silviu Reuț e filosofia de traveler. Reuț refuză orice ar trimite la turismul de masă, orice e căutat de toată lumea, orice e convențional și comod (ocolește, de pildă, situl Machu Picchu doar fiindcă e prea celebru și asaltat de hoarde de vizitatori). „Șase ani am strîns bani și am adunat informații pentru călătoria asta, animat de întrebarea «Ce e acolo?» și din dorința transformată în necesitatea de a-i răspunde cu propriii ochi. Chiar dacă nu m-am rezumat doar la a munci pentru a strînge bani de călătorie, acești șase ani au fost într-o anumită măsură o suspendare a vieții. Totul a avut o singură direcție principală: să ajung la bugetul care să-mi permită această aventură, să o duc la capăt, iar apoi, cu speranța că demonul interior va fi fost exorcizat, să construiesc alte lucruri la fel de dragi, dar care sînt de mult timp într-o stare de perpetuă așteptare”. Cu alte cuvinte, dintr-o așteptare într-alta, autorul se lasă „demonizat” de aventură. Și, după cum se vede, de scrisul despre ea.

image

 Ionuț Șendroiu, Navetist la Tropice. Nigeria, Angola, Indonezia, Ghana, plus Africa de Sud și Egipt, Editura Humanitas, 2023.

Ionuț Șendroiu acoperă narativ două zone foarte diferite, continentul fierbinte și Pacificul indonezian. Numai că relatarea sa nu e un road story propriu-zis, dimpotrivă, e o succesiune de scene disparate, petrecute, e-adevărat, „departe” de locurile natale (se deschid cu o scurtă întîmplare hazlie din 1993 despre un pacient absolut pitoresc dintr-un spital bucureștean), dar fără aranjamentul unei călătorii, adică fără intervalele „de drum”, cu distanțe și cronologii progresive. Cartea ar putea fi subsumată tematic unui tip de ethos industrial-marin pe care l-am putea numi foarte bine „viața pe platforme petroliere off shore”. Autorul, medic de profesie, angajat prin contracte periodice de varii corporații de profil, surprinde tipologii, evenimente și peisaje din orașele și de pe platformele de foraj din largul mărilor și oceanelor îndepărtate. Plasate între 2006-2021, decupajele narative au drept cadru locuri cu rezonanță cît se poate de exotică (Nigeria, Cape Town, Angola, Egipt, Indonezia, Ghana), iar drept material literar – uriașele diferențe socio-culturale dintre oameni, fiecare cu eticile, religiile și percepțiile lor.

De fapt, volumul lui Ionuț Șendroiu ar putea fi considerat la fel de bine unul de proză scurtă, unitar atît prin imaginar, cît și prin stil. Talentul literar este indiscutabil și nu e deloc specific unui text „de călătorie”. El nu e sub nici o formă asimilabil unor simple dări de seamă despre oameni, obiceiuri și destinații. Felul cum deschide capitolele, cum schițează peisajele, cum conturează portretele și cum selectează materialul narativ, abundența de detalii de toate felurile (culinare, vestimentare, istorice, arhitecturale, de floră și faună), felul cum povestește, în sine (inclusiv în cazuri strict legate de profesia medicală sau de industria petrolieră) fac din volum unul care se citește cu deosebit aplomb. Notabile în pulsația de atmosferă realizată prin fine reglaje de abordare, de gestică și de dialog, toate bucățile au o dominantă majoră și ea e responsabilă, probabil, de plăcerea deosebită a lecturii lor. E vorba de umorul debordant, din care nu lipsesc nici doza potrivită de grotesc, nici ironia, nici întorsăturile de situație rezervate, adesea, numai pentru final. Trecînd prin întîmplări din hoteluri, din orașele de pe coastă, din mahalale, porturi, cabinete medicale și baruri, de pe punțile vapoarelor, din cabinele și depozitele platformelor și de la bordul elicopterelor de transfer, la cele mai multe dintre scene se rîde în hohote, cu o binefăcătoare și constantă senzație de neverosimil. 

Confruntat cu stranietatea profesiei practicate în condiții speciale (nici responsabilitățile prevăzute de protocoalele și de contractele semnate, nici cazuistica medicală nu sînt obișnuite), confruntat cu impactul adesea șocant al unor evenimente (prăbușirea unui elicopter în mijloul unui sat din sălbăticie, o teribilă furtună de nisip în mijlocul oceanului, mulțimea de precauții antiteroriste din țările instabile politic, omniprezența promiscuității și a celei mai lucii sărăcii, laolaltă cu luxul nemeritat al celor cîțiva privilegiați sau descurcăreți, ingerințe legate de discriminare religioasă ori rasială), autorul reușește să scoată din fiecare situație doza potrivită de comic. Paralizarea activității de la bordul unui vas provocată de apariția unei pisici agresive, descoperirea unor maimuțe congelate în lăzile destinate hranei muncitorilor nativi africani, tratarea unui pacient care se masturbase la duș cu aceeași mînă cu care manevrase substanțe toxice, aterizarea unui avion direct într-o turmă de vaci care invadase pista, circularea pe stradă într-o coloană auto căreia polițiștii locali îi deschid calea lovind cu biciul tot ce întîlnesc în cale, plăcerea de a testa adrenalina prin scandaluri și bătăi provocate în pub-uri obscure, ocolirea abilă a neregulilor posibile la o inspecție ministerială a funcționarilor musulmani gata să reclame prezența cărnii de porc (de departe, cea mai savuroasă dintre scene) sînt tot atîtea pasaje memorabile. Pare că deviza naratorului e celebra „simț enorm și văz monstruos”, potrivită numai bine pentru băștinașii angolezi din savană care, la o bere în cîrciuma improvizată sub vegetația luxuriantă, au fost martorii unei neverosimile succesiuni de evenimente picate realmente „din cer”: „Am încercat să mă pun în locul celor doi bătrînei. La prima bere au văzut un elicopter care a coborît din cer deasupra satului, scoțînd fum negru de sub elice. La a doua bere, au văzut patru albi înhămați cu harnașamente ciudate intrînd în cîrciumă, împreună cu jumătate din copiii satului. Îmi închipui că le era teamă deja să-și mai comande a treia bere”.

Spre deosebire de cele ale lui Claude Lévi-Strauss, Tropicele lui Ionuț Șendrea sînt deosebit de vesele, cu asupra de măsură. Și-s tot un fel de antropologie, dar din cu totul alt unghi de abordare. Și – să nu uit! – de fotografiere.

Experiență a alterității radicale, astfel de cărți confirmă afirmația unui explorator britanic cu destin tragic, George Leigh Mallory (dispărut în iunie 1924, în ascensiune spre Everest): „Uneori, știința este o scuză pentru explorare. Cred că rareori este motivul”. Într-adevăr, trebuie să mergi „acolo” pentru că există un „acolo” care te atrage irezistibil, cu orice risc. Dacă reușești să-ți treci, apoi, aventura într-o carte bine scrisă, ca poveste, o grămadă de oameni vor avea de cîștigat, citind, visînd și trăgîndu-și sufletul, odată cu tine. Dacă ar fi scris ceva, Da Gama, Columb și Magellan ar fi fost astăzi între cei mai citiți autori.

Adrian G. Romila este scriitor și critic literar. Cea mai recentă carte: Acasă, departe, Editura Polirom, 2023.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic