Fiesta în bîrlog
● Juan Pablo Villalobos, Fiesta în bîrlog, traducere din limba spaniolă de Horia Barna, Colecţia „Byblos“, Editura Curtea Veche, 2012.
Micuţul Tochtli, fiul unui „rege“ al drogurilor mexican, ne povesteşte una-alta. Puştiul trăieşte cu tatăl său într-un palat izolat de restul lumii, aşa că lumea pe care el o cunoaşte se reduce la fix 15 persoane (între care gărzile, un educator personal, o damă de companie a tatălui, dar şi „guvernatoru’ lu’ peşte“, mituit să închidă ochii la afacerile părinteşti cu cocaină).
Micul prinţ cu ascendenţă mafiotă nutreşte totodată cîteva pasiuni: pentru pălării de varii tipuri, pentru hipopotamii pitici din Liberia, pentru filmele cu samurai, dar mai ales pentru cuvinte „grele“ precum fulminant, sordid, nefast, enigmatic, misterios, jalnic, pe care le strecoară cam în orice afirmaţie importantă. Aşa se face că enunţurile lui Tochtli sînt mai întotdeauna comice în puştismul lor încruntat şi isteţ. De pildă: „Diferenţa dintre ghilotină şi macetă e că ghilotina e fulminantă.“ Sau: „Părul e un cadavru pe care-l porţi pe cap cît timp eşti viu. În plus, e un cadavru fulminant, care creşte şi tot creşte fără oprire, ceea ce-i foarte sordid.“ Sau: „Eu cred că cel mai enigmatic şi mai misterios lucru din lume trebuie să fie un mut japonez.“ Sau: „Uneori Mexicul e o ţară nefastă, dar uneori e şi o ţară magnifică.“
De fapt, certitudinile lui Tochtli sînt ele înseşi pe cît de nostime, pe atît de fulminante şi sordide. Potrivit micului prinţ interlop, francezii sînt buni şi emancipaţi fiindcă au inventat ghilotina; orificiile şi tăieturile sînt, în primul rînd, „metode de a face cadavre“; lucrurile care încap sub o pălărie de detectiv sînt părul, un pui de iepure, un morcov pentru puiul de iepure, plus „un pistol mititel cu gloanţe minuscule“.
Se moare mult în jurul puştiului, dar se moare, ca să zic aşa, irezistibil. Splendidă cărticică, interesant autor!
