Febra etică

Publicat în Dilema Veche nr. 964 din 29 septembrie – 5 octombrie 2022
image

 Mariana Marin, La întretăierea drumurilor comerciale, poeme alese de Claudiu Komartin, cu o prefață de Teona Farmatu și cu fotografii de Ana Toma, Editura Cartier, 2021. 

Am ales să scriu despre două poete de primă mărime ale generației ’80, Mariana Marin și Mariana Codruț, scriitoare care au în comun – dincolo de publicarea lor la aceeași editură și în aceeași colecție – o anumită disidență în raport cu poetica generaționistă, practicată în primă instanță la Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu, asta cu toate că Mariana Marin a fost membră a amintitei grupări literare bucureștene. Poemele ei de început au fost înțelese de mai mulți critici în cheie politică. Acest fapt reiese foarte bine din cartea lui Cosmin Ciotloș, Cenaclul de Luni. Viața și opera (Editura Pandora M), lucrare ce restituie unele contexte care au favorizat o astfel de receptare. Deși unele elemente din scrisul Marianei Marin îndreptățesc abordarea amintită, poeta nu practică totuși un discurs angajat, militant împotriva regimului comunist, atît cît ar fi fost posibil în epocă. Ea face parte din cu totul alt film. Poezia ei a mai fost asociată și cu neoexpresionismul, încadrare doar parțial validă, după părerea mea. Scrisul Marianei Marin mărturisește ceva obsesiv, monocord și intens, totul într-o imagistică stranie, percutantă, greu de decelat imediat. Forța acestui tip de discurs reiese din ansamblu, din totalitatea textelor pentru că există unele potențialități și virtualizări ce au nevoie de timp pentru manifestare. 

Antologia La întretăierea drumurilor comerciale verifică această ipoteză. Titlul este reluarea aceluia ce reunește textele autoarei din volumul colectiv Cinci (Editura Litera, 1982), unde figurează alături de Romulus Bucur, Ion Bogdan Lefter, Bogdan Ghiu și Alexandru Mușina. Prima sa carte, Un război de o sută de ani¸ reunește o serie de viziuni asupra unui corp în autocombustie, sub presiunea unui rău istoric. Aceste viziuni decurg unele din altele, nerămînînd nimic în afara acestui fel de a privi lumea din perspectiva victimei iminente. Sintagma „un război de o sută de ani” se va constitui în formulă recurentă în întreaga operă a scriitoarei. 

Poeta redă într-o manieră hipnotică starea de asediu sau de invazie în care se află ființa, fără a se lăsa însă pradă lamentației. Poezia Marianei Marin e rezistență și demnitate. Nu de puține ori invită la meditații de natură etică: „Capitulez în fața atlazurilor mele fine, / – precum pardosul la sînge existența onorabilă în mers țeapăn pe stradă / Cine însă ar mai putea descrie tristețea dictatorului / care trezindu-se într-o dimineață în fața ghilotinei / își șoptește îngrozit: – Aceasta nu e cu putință! / și mai tîrziu, spaima din ochii supușilor: era dulce otrava… / Sînt atît de bătrînă, / încît evenimentele mă ocolesc cu o precizie dubioasă” („Dreptul cenușii”). Filonul etic se manifestă uneori în manieră sarcastică. Citez din același poem: „Drumul nostru este închis / ar fi trebuit să învățăm pînă acum / că orice groapă comună își are hazul ei...”. Discursul poetic monocord al Marianei Marin cunoaște totuși unele volute.

Teroarea istoriei se resimte și mai acut în Aripa secretă (1986). Dialogul cu Anne Frank îmi pare o incizie în conștiință și, totodată, o chemare în instanță a istoriei mari, cea care „mutilează” și dizolvă contururile individuale. Intrată în fibra Jurnalului, preia de acolo intensitatea relatării și rapiditatea schimbării perspectivelor/cadrelor: „Tenebroasele afaceri ale istoriei. / Pumnul băgat în gură / și imposibilitatea de a mai fi altfel liber / decît atunci cînd ești gata să-ți dai singur moartea. / O amenințare surdă pînă și în cearșaful care m-acoperă, / pînă și în lumina lumînării la care acum scriu. / Deși n-am făcut nimic / care să merite atîta ură, /atîta hidoasă dorință de a strivi” („Mesajul Annei”). Pentru Mariana Marin, arta este o necesitate imediată, o absorbție compulsivă a realului, o înțelegere fără mediere a tragicului intrinsec. 

Poeta reușește mai ales prin Mutilarea artistului la tinerețe (1999) să spargă tiparele unei literaturi a crizei și a confruntării cu limita. Dacă în volumul de debut întrevedea în boală „o șansă”, aici dispare și această iluzie. Sarcasmul e ultimul stadiu al tragediei și odată cu autocombustia lui nu mai urmează altceva decît neantul. Unele versuri pot fi resimțite ca niște sentințe, care, deși previzibile, nu pierd nimic din eficiența chirurgicală. Bisturiul operează țesuturile fără ca sîngele să se reverse emfatic. 

Poeta pare a face unele concesii colegilor ei lunediști practicînd discret și un discurs ce-și conține propriile mijloace de generare, fără ingredientele specifice ale autodenunțării.

image

 Mariana Codruț, Zonă complice, poeme alese și prefață de Bogdan Crețu, fotografii de Véronique North-Mincà, Editura Cartier, 2021. 

Poezia Marianei Codruț nu răspunde dezideratelor lunediste, situîndu-se chiar la polul opus în ceea ce privește mijloacele de exprimare artistică utilizate. Scriitoarea ieșeană nu vede o soluție în experimentalism, textualism sau metatextualism, caracteristicile esențiale ale poeților reuniți în jurul lui Nicolae Manolescu în celebra grupare literară de la București. Din acest motiv, literatura ei a intrat ceva mai tîrziu în conștiința criticii. Bogdan Crețu – autorul și prefațatorul antologiei Zonă complice – explică foarte bine cauza profundă a acestui decalaj: „Dacă autori reprezentativi (azi, ca și ieri) precum Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coșovei, Mariana Marin ș.a. scriau o poezie ostentativă, neliniștită, «obraznică», ireverențioasă ori măcar ironică față de tradiție, orgolioasă și autoreflexivă, bulimică și livrescă, propunînd ca principal obiect propriul spectacol po(i)etic și retoric, pariind pe poeticitate, nu pe lirism, altfel spus, o poezie agresivă, fie față de mode, fie față de așteptările sistemului, Mariana Codruț alegea discreția, ba chiar o austeritate discursivă sistematică și, în primele volume, o estompare tactică a propriei voci”. Dar, după cum se știe, cei care nu se încadrează în anumite tipare sînt cîștigători pe termen lung. Acest lucru s-a întîmplat deja, autoarea beneficiind în ultimul deceniu de o receptare foarte bună, chiar entuziastă. 

Poemele din cărțile autoarei de dinainte de 1990, Măceșul din magazia cu lemne (1982), Schiță de autoportret (1986) și Tabieturile nopții de vară (1989) pot fi caracterizate printr-o retorică minimă, contrasă. Discursul este în multe situații lapidar, încercînd să comunice mai mult prin ceea ce nu apare în text, prin verigile lipsă ale acestuia. Autoarea își lasă poemele să se închidă undeva în afara lor, într-un off greu de identificat. Autenticitatea trăirilor e cu atît mai mare cu cît sentimentalul este reprimat (poeziile ei nu sînt de dragoste, ci despre dragoste), iar fluxul vital este redat în sincope asemenea unei respirații tulburate de un ritm cardiac neregulat: „în plină lumină a zăpezii / ba chiar și altă dată / e de-a dreptul primejdios / să ieși cu fața descoperită: / o pasăre îți poate înghiți / ochii ca pe un miez de nucă; / frigul îți poate arunca / lătrăturile lui friguroase; cineva / îți poate folosi epiderma / strălucitoare drept țintă / pentru săgețile lui / în totul, riscul e prea mare / pentru o bucurie efemeră... / doar poezia le suportă pe toate: / în numele ei, îngheț / cu fața lipită de metalul nopții” („doar poezia”). Încrederea în cuvinte nu poate fi pusă la îndoială. Lumea nu poate exista decît dacă este numită: „îmi descriu mîinile / și ele există, îmi numesc ura / și ea se naște” („schiță de autoportret”).

Deși, în linii mari, scrisul Marianei Codruț a continuat în aceeași manieră și după 1990, se poate vorbi totuși de o radicalizare a discursului și o acutizare a viziunii. Există o anumită presiune a mediului care conduce la revoltă. În acest sens, volumul Ultima patrie (2007) – anticipat din punct de vedere tematic de Blanc (2000) – funcționează uneori aproape ca un manifest: „nimic despre patria care te prigonește, / despre teroristul fundamentalist / dărîmîndu-ți buncărul cînd se sinucide, / despre onanista înfrigurată” („despre forța inimii”). 

Poezia din ultimul volum antologat, Pulsul nu poate fi minimalist (2019), devine mult mai directă, tăioasă, elastică și electrică. Poezia Marianei Codruț e frondă, e șoc, după cum ea însăși mărturisește. De altminteri, există mai multe texte ce au drept subiect poezia. Dar nu putem vorbi despre niște ars poetica de tip tradițional pentru că valoarea cea mai înaltă a poetei pare a fi libertatea, lipsa oricărei constrîngeri, iar artele poetice sînt, prin însăși natura lor, restrictive, autolimitatoare: „poezia e șoc / precum crima adolescentului din vecini / pe care nu-l credeai în stare de crimă. / gesturi ca oricare cuvinte de fiecare zi / chiar puțină frondă. Ei da nimic anormal! / și brusc toporul decapitînd obișnuința” („un posibil portret al poeziei”). Ideea libertății, ca formă supremă a trăirii adevărate, apare în mai multe texte. În cazul Marianei Codruț, libertatea nu poate fi anulată decît de persoana în cauză: „noapte precară, / păstrăv alunecînd pe gheață, / lătratul cîinilor o sfîșie la răstimpuri / – el nu e niciodată fără rost, / îți amintește de teritoriul vieții. / numai instincte fierbinți, pulsatorii / în lucerna inexistentă a crîngului, / cîinii simt cînd înfrunți gîndul / că există un singur obstacol / în fața libertății: tu însuți” („un singur obstacol”). 

Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ. Uneori, pentru a-ți găsi vocea proprie, trebuie mai întîi să ți-o anihilezi. Acest fapt nu e singurul lucru care le apropie. În poezia ambelor există o anumită febră etică bine controlată și aflată în bună coabitare cu esteticul. În plus, mai au în comun abilitatea de a imprima intensitate lirismului cu un minim de mijloace expresive. 

Șerban Axinte este scriitor și critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Scrîșnetul dinților, Editura Cartier, 2021.

972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 15 Banu1 jpg
„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.
p 23 Intilnirea golului plin cu plinul gol, 1959 jpg
„Arca lui Noe“ și bestiarul braunerian
De la începuturile creației lui Victor Brauner pînă la ultima serie de lucrări consacrată Mitologiilor și Sărbătorii Mamelorîn anul 1965, opera sa este traversată de reprezentări ale păsărilor și animalelor.
Afiș spectacol „Interior Exterior” png
„Interior/Exterior” – Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi
O radiografie a spaimei, dar și o fotografie a speranței. Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi, dar pe care le putem ocoli oricînd în pași de dans. Dar cine ne învață să dansăm?

Adevarul.ro

Putin şi Lukaşenko FOTO EPA-EFE
A vrut Kremlinul să-l elimine pe Lukașenko și a căzut victimă ministrul de Externe al Belarusului?
Ministrul Afacerilor Externe al Belarusului, Volodimir Makei, a murit subit, relatează agenția „Belta”. Mackai avea 64 de ani, iar cauza morții sale nu a fost încă anunțată.
Anamaria Prodan si fiica ei Sarah Dumitrescu FOTO Facebook
Fiica Anamariei Prodan, dezvăluiri după divorțul impresarei de Reghecampf: „Când o văd plângând, mă rupe”
Sarah Dumitrescu Prodan, fiica din prima căsătorie a impresarei cu baschetbalistul Tibi Dumitrescu, a mărturisit în cadrul unei emisiuni online cât de afectată este mama sa după divorțul de antrenorul Laurențiu Reghecampf.
Soldati ucraineni in transee FOTO Captura Twitter jpg
Imagini incredibile din tranșeele ucrainene. Asemănarea dintre situația de acum și cea din Primul Război Mondial
Soldații au ajuns să doarmă în tranșee unde apa e până la glezne sau chiar mai rău, fiind improvizate paturi din diferite obiecte. Mai mult, temperaturile au scăzut drastic.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.