Eseuri (in)actuale

Publicat în Dilema Veche nr. 1032 din 18 ianuarie – 24 ianuarie 2024
image

Iulian Bocai, Eseuri, Editura Tracus Arte, 2023.

Cred că nu mă-nșel prea tare cînd spun că Iulian Bocai e cunoscut mai ales prin două romane, ambele notabile și meritoriu premiate, apărute la Polirom: Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu (2018) și Constantin(2019). Dacă ne-am rezuma numai la ele, am zice că autorul e unul dintre prozatorii contemporani pursînge (avem destui buni, din fericire, concurența e acerbă, cu exportul stăm mai prost), că e un dostoievskian upgrade, atent la marginalități existențiale, la antieroi și la tipologia „umiliților și obidiților” de dată recentă. Bocai surprinde cu o literatură intens autenticistă, lipsită programatic de falsă morgă, de trucuri livrești, psihologizante, biografiste sau metanarative. E o literatură cu „viziune socială”, cum i-ar fi plăcut să spună, „cu situații și personaje reprezentative, descrise în deplinătatea de detaliu a lumii lor”, o literatură care privește empatic existența umană în datele ei mărunte și o pune în poveste cu o profundă tăietură veridică și dramatică. 

Cine i-a citit și celelalte contribuții publice – studiul despre instituționalizarea și birocratizarea filologiei în universități (Filologii, 2020), de pildă, sau postările internautice și variile articole pe hîrtie – a putut constata că autorul e un la fel de consistent și de aplicat reflector al umanioarelor generale, un scriitor dotat din plin cu logica și persuasiunea unui filosof pragmatic post-raționalist (din aceștia n-aș zice că avem prea mulți, cel puțin nu în generația de sub 50 de ani, unde predomină mai degrabă cronicarii, istoricii și criticii literari). Eseuri e volumul care strînge aceste recente ieșiri la rampă ale lui Iulian Bocai, desigur amplificate și recontextualizate. 

Avem în față, astfel, un teoretician cu teme preferate și urmărite concentric, un ideolog hiperlucid cu instrumentarul intelectual și bibliografic la maximum perfectate și, deloc în ultimul rînd, un polemist redutabil, care îndrăznește să dezbată cu spectaculoasă alonjă subiecte uitate, perimate sau considerate de specialiștii de mainstream ca subînțelese. Cu excepția ultimului dintre ele („Noul Ateism”), dedicat fenomenului religios modern, celelalte 13 texte din volum subîntind tot atîtea perspective inedite asupra unor puncte nodale ale științei literaturii, analizate atît în relație cu sisteme de reflecție relevante (istoria, hermeneutica, arta plastică, sociologia, metafizica, marxismul, structuralismul), cît și în condițiile lor de posibilitate teoretică, în buna tradiție a epistemologilor și deconstructiviștilor ultimelor decenii de gîndire estetică europeană. 

Chiar și un decupaj aleatoriu, selectiv și pe fugă din sumarul cărții ar putea trezi, cred, curiozitatea nostalgicilor mîncați de demonul teoriei, în acest timp atît de reticent la anduranța reflecției abstracte, dar bine aplicate și eficient conduse discursiv: despre cum disciplinele umaniste au rămas cumulative și normative, menite să vadă și să înțeleagă treptat și imprevizibil realități complexe, iar nu să le codifice unic ori să dea rezultate imediat cuantificabile, precum științele „realiste” („Despre adevărata educație”); despre cum literatura nu poate evita definitiv ideologia, mai degrabă o poate negocia în interior, cu un anumit grad de „ezitare ideologică” între ce propune societatea și ce acceptă literatura („Literatură și ideologie”); despre cum un canon literar nu e o alcătuire eternă de titluri și nume, despre cum fidelitatea estetică e inexplicabilă fără consens istoricizat, despre cum ne comportăm ca și cum n-am ști că întotdeauna valorile se negociază și că orice canon estetic se află la intersecția dintre o sociologie a literaturii, o istorie a curriculum-ului și dilemele axiologice ale vremii („Consens și valoare”); despre cum literatura e în primul rînd experiență de viață și substanță existențială accesibilă numai prin lectura directă („Literatura ca plăcere și pierdere de timp”); despre indicibilul literaturii, despre diferența dintre „a ști” și „a gîndi” și despre multiplele căi spre adevăruri oricum circumstanțiale („Ce dispare dacă dispare literatura?”); despre cum orice istorie a vreuneia dintre umanioare înseamnă azi nimic mai mult decît studiul trecutului acelei umanioare („Mor umanioarele?); despre cum exact solipsismul nu trebuie căutat în poezie, ci adevărurile unei lumi la care să rezoneze și cititorii („Odă pentru subiect”); despre necesitatea de eliberare a literaturii de artificialitate și despre democratizarea experienței vieții în roman („Despre realism”). 

Claritatea formulărilor, justețea argumentațiilor și – de ce nu? – un gen de frumusețe a frazării fac din textele lui Iulian Bocai ocazii speciale de a revizita vechi probleme de teorie literară și de estetică, despre care credeam – în mod greșit –că citisem și gîndisem destul. Ele rezistă (și aici e proba lor de foc!) chiar și atunci cînd nu ești întru totul de acord cu autorul, chiar și atunci cînd simți cotiturile prea subiective ale unor conjecturi altfel valabile, în circumstanțe asumate.

Recviem pentru autonomia esteticului

Pentru o edificare mai pronunțată, mă voi opri succint la unul dintre cele mai bune eseuri ale volumului, „Recviem pentru autonomia esteticului”. O fac și pentru că abordarea autorului e proaspătă, în sensul unei demitizări deloc ascunse a celebrului concept care la noi și aiurea are, se știe, o istorie controversată, dar și pentru că am citit variante anterioare ale textului și aici el pare reașezat sintactic și definitivat, în teză. 

Autorul pornește de la ideea că autonomia esteticului are două căi indiscernabile de abordare, ca demers metodologic sau ca teorie cu substrat metafizic, și că el e o valoare presupusă din start în aproape orice discuție despre artă. Dar ab initio trebuie spus că însuși conceptul de „estetică” e confuz și nu putem deosebi ce e contextual și ce nu în el. Literatura, de pildă, implică societatea în toate straturile ei, cu tot cu stil (rod al educației unei anume elite), cu tot cu limbă (rod al selecțiilor contextuale) și cu tot cu subiecte (tratate cu aproape același efect în cititori de filosofie și de alte genuri textuale), astfel încît s-ar putea naște întrebarea: „Dacă și opțiunile poetice formale și cele de subiect pot fi determinate social și dacă determinările lor se pot schimba odată cu societatea, ce anume mai este autonom într-o operă de artă?”. 

Literatura nu poate fi extrasă din rețelele intereselor și preferințelor umane, deci implicit nu pot fi extrase nici obiectele literaturii, subiectele tratate de ea, iar cînd spunem că un anume obiect/subiect e valoros, facem un proces de reconstrucție istorică, căci el nu se impune prin nimic de la sine. Critica literară românească, afirmă autorul, nu ne spune că estetizarea e o strategie de a convinge și că însăși convingerea e un joc social, o manipulare a așteptărilor artistice, filosofice și culturale ale unei comunități: „Problema autonomiei esteticului e o problemă de regim ontologic al bunurilor artistice și nu poate fi clamată de la bun început în lipsa unei teorii care să lămurească legătura dintre artă și lume și diferențele dintre obiectele estetice și cele nonestetice”. 

De la Maiorescu încoace, critica literară românească nu a lămurit ce face ca un obiect estetic literar să fie edificator de la sine, să devină „autonom”, în detrimentul altor obiecte artistice sau în detrimentul unora nonliterare. N-ar fi mai bine oare azi să spunem că „arta e edificatoare tocmai pentru că reflectă fidel sistemul lumii din care face parte și-n care ia poziție”? Cînd afimăm că „arta este autonomă”, nu afirmăm de fapt nimic, căci nu putem explica cum obiectele pe care oamenii le identifică drept „artă” își instituie un regim ontologic special, altul decît obiectele cu care oamenii interacționează afectiv. Arta e autonomă față de ce, față de cine, pînă la urmă? 

Valorile care constituie un canon sau o tradiție sînt clasicizate prin consens și repetare, prin decizia succesivă a comunităților de critici și a specialiștilor de școală, dar trecutul nu e imobil la adaosul nou de cunoaștere și de sensibilitate. De unde rezultă că „apologiile atemporalului estetic și valoric sînt caricaturale, dacă un obiect estetic este și un obiect senzorial, atunci el nu există ca atare decît «în carne și oase» și capacitatea sa de a produce satisfacție depinde de palpabilitatea sa”, așadar „tradiția e un cîmp de luptă și nu o colecție de icoane și ea se modifică cu fiecare nouă confruntare, adică cu fiecare producere de obiecte noi”. Negarea autonomiei esteticului nu înseamnă moartea esteticului, așa cum legătura strînsă dintre lume și relativitatea lucrurilor frumoase nu înseamnă moartea frumosului. Fiindcă am moștenit tradiția platonică a opoziției dintre artă și lume și am tot perpetuat-o în varii forme și contexte, încă spunem că obiectele estetice construiesc o altă lume, eventual separată de a noastră. 

În realitate, ar trebui să fim mai pragmatici și să recunoaștem că mai degrabă literatura și arta sînt forme aparte de cunoaștere fără să știm exact cum se deosebește această cunoaștere de altele, că mai degrabă recunoaștem obiectele frumoase, dar nu putem explica precis cum anume au devenit ele „frumoase” și care e relația acestei categorii cu lumea din care au răsărit și cu care, indiscutabil, mențin multiple legături. Între artă și lume nu e niciodată contradicție, dimpotrivă. Consecvența acestor idei e probată de autor, între altele, și-n eseul despre literatură și ideologie: artistul inventează „tocmai ca să-i fie mai ușor să-ți arate ce vede” și e un mister de ce preferăm invenția lui altor discuții mai serioase despre același subiect. Pe de altă parte, „este una dintre nevoile noastre esențiale să dăm marii realități contemporane reprezentări esențializate ale ei, în care să ne imbricăm părerile, sentimentele și ideile despre lume”.

Deși aparent arhicunoscute, temele lui Iulian Bocai apar, printr-o disidență ostensivă și susținută, inactuale. Cine-și mai pune azi „mari întrebări” de genul „Cum poate convinge literatura și care e sursa persuasiunii ei?”, „Care-i locul literaturii între celelalte umanioare și prin ce e ea diferită de domeniile exacte?”, „Ce-nseamnă autonomie estetică?”, „Care-i legătura dintre literatură și realitate?”, „Cum funcționează un canon estetic?”, „S-ar putea preda literatura în școală și-n universități analog altor discipline?”, „Ce-nseamnă că poezia are un subiect?”? 

Ca orice gînditor autentic, autorul se eliberează de fidelități și de locuri comune, ceea ce nu-l face neapărat agreat între cospecialiști. Dar exact faptul că nu-l interesează, exact acest contre-jour dă valoare eseurilor sale, ele rămîn, ca și literatura sa de ficțiune, perfect valabile, în genul lor. Mi-ar plăcea să se vorbească mai mult despre acest volum, luciditatea lui cioraniană merită.

Adrian G. Romila este scriitor și critic literar. Cea mai recentă carte: Acasă, departe, Editura Polirom, 2023.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.