Eduard şi Dumnezeu
● Milan Kundera, Eduard şi Dumnezeu, traducere din limba cehă de Jean Grosu, lectura: Victor Rebengiuc, Editura Humanitas (audiobook), 2010
Victor Rebengiuc mi se pare un reprezentant strălucit al categoriei „oameni care n-au fumat degeaba“. Vocea, suflul, gestica lui au modulaţii, rafinamente, mocneli meditative, mistere şi descărcări energice sau învăluitoare pe care numai un sfînt cerculeţ din fum de ţigară, aşezat cîndva deasupra talentului, le putea aduce. Cu aşa înzestrări (din construcţie) şi aşa fineţuri spiritualizate (dobîndite inclusiv prin sportul tabagic, practicat într-o vreme), poţi să pui şi murături, că tot artă îţi iese.
Darmite cînd citeşti/interpretezi Eduard şi Dumnezeu, ca în recentul audioboock de la Humanitas, în care ni se propune încă o proză a lui Kundera din volumul Ridicole iubiri (Iubiri caraghioase, pe nou)! Lectura făcută de Victor Rebengiuc acestei povestiri-conferinţă – în care cititorii sînt interpelaţi cu „Doamnelor şi domnilor“, iar începutul caută un punct de pornire „avantajos“ pentru clara înţelegere a faptelor – are un soi de meticulozitate şi de chibzuială în ton, semn că lucrurile trebuie expuse cu atenţie şi în bună rînduială, cum ai aranja piesele de şah pe tabla de joc. Or, cîtă rigoare, atîta uimire, căci istoria aceasta despre seducţie şi credinţă, despre dandysmul trecut prin biserică, dar şi prin şedinţa de cadre din cancelaria unei şcoli de provincie a Cehiei comuniste devine, în fond, un eseu epic despre divinitate ca irezistibil stimulent erotic şi, în general, despre robusta logică a ilogicului, de unde şi necontenitele surprize.
Urmînd firul vocii lui Victor Rebengiuc, efectul final al povestirii e mai mult decît un şah mat – e un şah marţ! Mai că-ţi vine să aprinzi şi o ţigară, după.
