Debutul anului

Publicat în Dilema Veche nr. 731 din 22-28 februarie 2018
Debutul anului jpeg

● Bogdan Răileanu, Tot spaţiul dintre gîndurile mele, Editura Polirom, 2017. 

Cartea lui Bogdan Răileanu (n. 1980) nu este doar cel mai bun debut din 2017, dar este un volum de proză scurtă mai solid decît debuturile Laviniei Branişte (Cinci minute pe zi) şi al lui Mihai Mateiu (Oameni), care au făcut vîlvă la apariţia lor în 2011.

Bogdan Răileanu vine în literatură, ca majoritatea debutanţilor în proză din ultimii ani, dintr-un mediu nefilologic, de unde, probabil, naturaleţea şi prospeţimea tematică. În mod curios, şi un prozator precum Adrian Schiop – preocupat de mediul marginal al cartierului populat cu oameni săraci, foşti puşcăriaşi, ţigani şi manelişti, spunînd o poveste de dragoste gay interetnică din Ferentari – şi un Bogdan Răileanu – ale cărui povestiri sînt plasate în mediul clasei de mijloc cu tineri corporatişti care merg la schi în Austria sau care iau micul dejun la Rue du Pain, şi ONG-işti implicaţi în campanii de protejare a mediului –, ambii prozatori, aşadar, au meritul de a explora medii şi problematici inedite pentru literatura noastră de azi. Bogdan Răileanu nu e primul prozator interesat de viaţa, idealurile şi conflictele clasei de mijloc (Adina Rosetti, Lavinia Branişte. M. Duţescu, Mihai Radu ş.a. au făcut-o în felul lor), dar la el detectez o anume coerenţă. Şapte dintre cele unsprezece proze au personaje – tineri sau la vîrsta a doua – din clasa de mijloc, ancorate într-un stil de viaţă urban (şi) contemporan. Povestirea „Alex“ (care are şi un hint de fantastic) este despre un homeless care umblă prin oraş însoţit de o haită de cîini vagabonzi trăind, ca orice boschetar, la limita existenţei şi a umanităţii, dar pînă şi acel personaj are un trecut, în anii ’90, de familist şi o fostă carieră în jurnalism. Iar schiţa „Muşcă şi taci“ abordează cu umor obsesia naţională pentru Sfînta Parascheva, însă din perspectiva unui preot şi a unei călugăriţe învăţăcele (vezi fragmentul de mai jos). Restul povestirilor au protagonişti cu profilul, preocupările şi problemele acestor vremuri.

În „Mîncare pentru lesbiene“, bucătăreasa unei agenţii de creaţie este deranjată, pe de o parte, de cerinţele meniului de post al directorului, un fel de corporatist smintit întru credinţă, pentru care religia pare a fi un set de superstiţii de business; pe de altă parte, nu se simte confortabil să muncească pentru cele două lesbiene care, deşi nu şi-au făcut coming out-ul, au fost surprinse în flagrant delict de tandreţe prin birouri. În „Ce mai face Vincent Gallo“, un tip pleacă în vacanţă în străinătate împreună cu fosta lui iubită, gravidă, şi cu prietenul acesteia, înfruntînd deopotrivă semnele oboselii/îmbătrînirii propriului corp şi frustrarea de a-şi vedea fosta femeie în curs de împlinire cu un alt bărbat. În „Ultimul rinocer alb“ (probabil cea mai bună proză din carte, are şi cele mai multe niveluri de semnificaţii), un tînăr activist, proaspăt tată, pleacă în munţi împreună cu o echipă de activişti de la Greenpeace, pentru a surprinde în flagrant o încărcătură de lemn tăiat ilegal în beneficiul firmei Schweihofer, cu o zi înainte de botezul fiului său, botez care are loc, la insistenţele mamei-soacre, la mănăstirea unde se află moaştele lui Arsenie Boca. „Pe plaja Marona“, proză artsy-cosmopolită, este despre relaţia tată – fiu conflictuală d.p.d.v. financiar; iar în „Bastards & Sons“, un sculptor bătrîior (Bogdan Răileanu pare să aibă o slăbiciune pentru sculptură, Gînditorul lui Rodin este citat şi în proza precedentă) dezvoltă o relaţie sexuală animată de sentimente paterne pentru o studentă, care lucrează la un salon de masaj şi al cărei vis este să vadă o floare de vanilie în Madagascar.

Cartea are şi cîteva minusuri. Prima proză, cea care dă şi titlul – neinspirat, de altfel – al cărţii, o încercare parodică de fabulă poetică, este doar o glumiţă meta-narativă şi proastă, şi rău scrisă. Iar ultima povestire, un fel de qui pro quo pulp, în care un poet aspirant pe nume Mircea Cărtărescu este „strivit“ de celebrul său tiz, coincidenţa onomastică fiindu-i fatală şi în carieră, şi în viaţă. Aceste proze fac cumva notă discordantă cu restul povestirilor, omogene şi prin ton, şi prin tematică.

Multe mărci ale prezentului social-politic se regăsesc în scrisul lui Bogdan Răileanu, mai exact în discuţiile personajelor sale: scheletele radioactive ale Muzeului de Geologie, pelerinajele la Arsenie Boca, referinţe la cultura pop românească şi americană (relevante pentru cei 30+), copii repetînd sloganuri de la proteste, un poliţist invocîndu-i pe Ţiriac şi pe Soros… Găsesc aceste detalii foarte importante pentru plasarea în contextul cultural local, proza românească evitînd, în general, cu ostentaţie astfel de tropi pentru a nu-şi autosabota aşa-zisul potenţial universalist. Bogdan Răileanu este şi foarte priceput la dialog. Rareori am citit dialoguri mai naturale şi mai spumoase, ivite şi susţinute din nimic, pline de umor şi de sensuri secundare. De altfel, Bogdan Răileanu este un stilist cu tăieturi de fineţe, cu multe subtilităţi (într un anumit dialog există o trimitere – involuntară? – la Buñuel), deopotrivă delicat şi explicit, cu fraze, unele memorabile, de o simplitate şi eficienţă dezarmante (pentru un tînăr prospăt devenit tată „timpul ieşise ca lanţul unei biciclete din locul în care învîrtea roata şi acum zăcea în mijlocul unui pătuţ de bebeluş care mirosea a lapte praf şi cremă de oxid de zinc“).

Ca şi Tudor Ganea (ajuns în doi ani la a doua carte premiată), Bogdan Răileanu este un prozator pe care merită/vă sfătuiesc să pariaţi.

Bogdan RĂILEANU
Muşcă şi taci 

– La mănăstirea Moldoviţa e stareţ Părintele Evdochie. Îl ştii, nu? Mare har de la Dumnezeu s-a coborît asupra părintelui acum opt ani.

– Cum asta? întrebă fata.

– A visat-o părintele într-o noapte pe Cuvioasa Parascheva, spuse preotul.

– Minune mare, părinte!

– De fapt, în prima noapte a visat un deget al Cuvioasei Parascheva şi degetul i-a vorbit în vis părintelui să-i facă raclă mică în altar şi să ţină post, adăugă părintele.

– Doamne Dumnezeule! spuse fata cu adoraţie.

– Şi a doua noapte, părintele a visat degetul Cuvioasei Parascheva cum plîngea, dar degetul nu era în raclă şi părintele doar auzea plînsul degetului. Şi a treia noapte la fel, şi a patra la fel, tot auzea plînsul, dar nu mai vedea degetul.

– Ăsta e semn mare, părinte.

– După cîteva zile de post şi rugăciune, a pornit părintele la Iaşi cu două măicuţe după el. Şi au ajuns la Iaşi şi era într-o vineri cînd se ţinea slujbă mai mare şi s-au dus la raclă să se-nchine. Lumea era la rugăciune şi cînd i-a venit rîndul stareţului să pupe sfintele moaşte s-a pornit ca un iureş între credincioşii care aşteptau rîndul la raclă şi l-au împins pe părintele cu capul în sicriu şi s-a trezit cu un deget al Cuvioasei drept în gură.

– Vaaai! ţipă fata uitîndu-se la părintele care conducea maşina.

– Părintele nu s-a speriat, continuă preotul. A ţinut degetul în gură pînă au ajuns înapoi la mănăstire şi n-a scos un cuvînt. Măicuţele credeau că primise ascultare de la mitropolitul. Dar cînd a ajuns în mănăstire, părintele s-a oprit drept în altar şi a pus degetul Cuvioasei şi Sfintei Parascheva în racla mică de argint, a făcut o cruce mare şi s-a dus să se culce că era obosit de pe drum.

– Doamne, părinte, ce minune mare!

– Da, soră, oftă părintele, şi de atunci au început minunile. Doar mie mi-a povestit părintele şi într-o zi mi-a arătat şi racla în care stă degetul mic al Cuvioasei Parascheva. Racla e din argint masiv, a fost făcută la un meşter de la Bucureşti. Foarte frumoasă lucrare.

– Binecuvîntat eşti, părinte!

– Mare e puterea lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului, spuse părintele şi se închină.

Fata îşi făcu şi ea o cruce şi începu să se roage pentru sănătatea familiei ei şi pentru sănătatea părintelui, cerîndu-şi iertare în gînd pentru faptul că stătuse prea mult la telefon azi-noapte şi parcă simţea deja durerea de cap cum o mai lasă. Părintele luă mîna de pe schimbător şi începu să pocnească din degete în aer de cîteva ori, apoi o întrebă pe fată:

– Tu cu ce degete pocneşti din degete, Ană?

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

ambasada sua la moscova
SUA își îndeamnă cetățenii să părăsească Rusia „imediat”
Ambasada Statelor Unite ale Americii la Moscova a solicitat cetățenilor americani să părăsească „imediat” Rusia.
Eduard Heger
Slovacia, următoarea sursă de probleme din Europa? Avertismentul premierului Eduard Heger
Este înfricoșător faptul că mai mult de jumătate dintre cetățenii slovaci susțin Rusia, dar ceea ce urmează pentru Slovacia poate fi și mai înfricoșător, scrie jurnalistul Michal Hudec pentru Euractiv.
Camera Deputaţilor FOTO Alexandru Dobre / Mediafax
Noi pomeni bugetare. Lista de beneficii pregătită de Coaliție
Coaliția a intrat într-o logică electorală, chiar dacă până la următoarele alegeri mai sunt doi ani, fiind dublate unele alocații, iar personalului bugetar fiindu-i pregătite noi beneficii.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.