Debutul anului

Publicat în Dilema Veche nr. 731 din 22-28 februarie 2018
Debutul anului jpeg

● Bogdan Răileanu, Tot spaţiul dintre gîndurile mele, Editura Polirom, 2017. 

Cartea lui Bogdan Răileanu (n. 1980) nu este doar cel mai bun debut din 2017, dar este un volum de proză scurtă mai solid decît debuturile Laviniei Branişte (Cinci minute pe zi) şi al lui Mihai Mateiu (Oameni), care au făcut vîlvă la apariţia lor în 2011.

Bogdan Răileanu vine în literatură, ca majoritatea debutanţilor în proză din ultimii ani, dintr-un mediu nefilologic, de unde, probabil, naturaleţea şi prospeţimea tematică. În mod curios, şi un prozator precum Adrian Schiop – preocupat de mediul marginal al cartierului populat cu oameni săraci, foşti puşcăriaşi, ţigani şi manelişti, spunînd o poveste de dragoste gay interetnică din Ferentari – şi un Bogdan Răileanu – ale cărui povestiri sînt plasate în mediul clasei de mijloc cu tineri corporatişti care merg la schi în Austria sau care iau micul dejun la Rue du Pain, şi ONG-işti implicaţi în campanii de protejare a mediului –, ambii prozatori, aşadar, au meritul de a explora medii şi problematici inedite pentru literatura noastră de azi. Bogdan Răileanu nu e primul prozator interesat de viaţa, idealurile şi conflictele clasei de mijloc (Adina Rosetti, Lavinia Branişte. M. Duţescu, Mihai Radu ş.a. au făcut-o în felul lor), dar la el detectez o anume coerenţă. Şapte dintre cele unsprezece proze au personaje – tineri sau la vîrsta a doua – din clasa de mijloc, ancorate într-un stil de viaţă urban (şi) contemporan. Povestirea „Alex“ (care are şi un hint de fantastic) este despre un homeless care umblă prin oraş însoţit de o haită de cîini vagabonzi trăind, ca orice boschetar, la limita existenţei şi a umanităţii, dar pînă şi acel personaj are un trecut, în anii ’90, de familist şi o fostă carieră în jurnalism. Iar schiţa „Muşcă şi taci“ abordează cu umor obsesia naţională pentru Sfînta Parascheva, însă din perspectiva unui preot şi a unei călugăriţe învăţăcele (vezi fragmentul de mai jos). Restul povestirilor au protagonişti cu profilul, preocupările şi problemele acestor vremuri.

În „Mîncare pentru lesbiene“, bucătăreasa unei agenţii de creaţie este deranjată, pe de o parte, de cerinţele meniului de post al directorului, un fel de corporatist smintit întru credinţă, pentru care religia pare a fi un set de superstiţii de business; pe de altă parte, nu se simte confortabil să muncească pentru cele două lesbiene care, deşi nu şi-au făcut coming out-ul, au fost surprinse în flagrant delict de tandreţe prin birouri. În „Ce mai face Vincent Gallo“, un tip pleacă în vacanţă în străinătate împreună cu fosta lui iubită, gravidă, şi cu prietenul acesteia, înfruntînd deopotrivă semnele oboselii/îmbătrînirii propriului corp şi frustrarea de a-şi vedea fosta femeie în curs de împlinire cu un alt bărbat. În „Ultimul rinocer alb“ (probabil cea mai bună proză din carte, are şi cele mai multe niveluri de semnificaţii), un tînăr activist, proaspăt tată, pleacă în munţi împreună cu o echipă de activişti de la Greenpeace, pentru a surprinde în flagrant o încărcătură de lemn tăiat ilegal în beneficiul firmei Schweihofer, cu o zi înainte de botezul fiului său, botez care are loc, la insistenţele mamei-soacre, la mănăstirea unde se află moaştele lui Arsenie Boca. „Pe plaja Marona“, proză artsy-cosmopolită, este despre relaţia tată – fiu conflictuală d.p.d.v. financiar; iar în „Bastards & Sons“, un sculptor bătrîior (Bogdan Răileanu pare să aibă o slăbiciune pentru sculptură, Gînditorul lui Rodin este citat şi în proza precedentă) dezvoltă o relaţie sexuală animată de sentimente paterne pentru o studentă, care lucrează la un salon de masaj şi al cărei vis este să vadă o floare de vanilie în Madagascar.

Cartea are şi cîteva minusuri. Prima proză, cea care dă şi titlul – neinspirat, de altfel – al cărţii, o încercare parodică de fabulă poetică, este doar o glumiţă meta-narativă şi proastă, şi rău scrisă. Iar ultima povestire, un fel de qui pro quo pulp, în care un poet aspirant pe nume Mircea Cărtărescu este „strivit“ de celebrul său tiz, coincidenţa onomastică fiindu-i fatală şi în carieră, şi în viaţă. Aceste proze fac cumva notă discordantă cu restul povestirilor, omogene şi prin ton, şi prin tematică.

Multe mărci ale prezentului social-politic se regăsesc în scrisul lui Bogdan Răileanu, mai exact în discuţiile personajelor sale: scheletele radioactive ale Muzeului de Geologie, pelerinajele la Arsenie Boca, referinţe la cultura pop românească şi americană (relevante pentru cei 30+), copii repetînd sloganuri de la proteste, un poliţist invocîndu-i pe Ţiriac şi pe Soros… Găsesc aceste detalii foarte importante pentru plasarea în contextul cultural local, proza românească evitînd, în general, cu ostentaţie astfel de tropi pentru a nu-şi autosabota aşa-zisul potenţial universalist. Bogdan Răileanu este şi foarte priceput la dialog. Rareori am citit dialoguri mai naturale şi mai spumoase, ivite şi susţinute din nimic, pline de umor şi de sensuri secundare. De altfel, Bogdan Răileanu este un stilist cu tăieturi de fineţe, cu multe subtilităţi (într un anumit dialog există o trimitere – involuntară? – la Buñuel), deopotrivă delicat şi explicit, cu fraze, unele memorabile, de o simplitate şi eficienţă dezarmante (pentru un tînăr prospăt devenit tată „timpul ieşise ca lanţul unei biciclete din locul în care învîrtea roata şi acum zăcea în mijlocul unui pătuţ de bebeluş care mirosea a lapte praf şi cremă de oxid de zinc“).

Ca şi Tudor Ganea (ajuns în doi ani la a doua carte premiată), Bogdan Răileanu este un prozator pe care merită/vă sfătuiesc să pariaţi.

Bogdan RĂILEANU
Muşcă şi taci 

– La mănăstirea Moldoviţa e stareţ Părintele Evdochie. Îl ştii, nu? Mare har de la Dumnezeu s-a coborît asupra părintelui acum opt ani.

– Cum asta? întrebă fata.

– A visat-o părintele într-o noapte pe Cuvioasa Parascheva, spuse preotul.

– Minune mare, părinte!

– De fapt, în prima noapte a visat un deget al Cuvioasei Parascheva şi degetul i-a vorbit în vis părintelui să-i facă raclă mică în altar şi să ţină post, adăugă părintele.

– Doamne Dumnezeule! spuse fata cu adoraţie.

– Şi a doua noapte, părintele a visat degetul Cuvioasei Parascheva cum plîngea, dar degetul nu era în raclă şi părintele doar auzea plînsul degetului. Şi a treia noapte la fel, şi a patra la fel, tot auzea plînsul, dar nu mai vedea degetul.

– Ăsta e semn mare, părinte.

– După cîteva zile de post şi rugăciune, a pornit părintele la Iaşi cu două măicuţe după el. Şi au ajuns la Iaşi şi era într-o vineri cînd se ţinea slujbă mai mare şi s-au dus la raclă să se-nchine. Lumea era la rugăciune şi cînd i-a venit rîndul stareţului să pupe sfintele moaşte s-a pornit ca un iureş între credincioşii care aşteptau rîndul la raclă şi l-au împins pe părintele cu capul în sicriu şi s-a trezit cu un deget al Cuvioasei drept în gură.

– Vaaai! ţipă fata uitîndu-se la părintele care conducea maşina.

– Părintele nu s-a speriat, continuă preotul. A ţinut degetul în gură pînă au ajuns înapoi la mănăstire şi n-a scos un cuvînt. Măicuţele credeau că primise ascultare de la mitropolitul. Dar cînd a ajuns în mănăstire, părintele s-a oprit drept în altar şi a pus degetul Cuvioasei şi Sfintei Parascheva în racla mică de argint, a făcut o cruce mare şi s-a dus să se culce că era obosit de pe drum.

– Doamne, părinte, ce minune mare!

– Da, soră, oftă părintele, şi de atunci au început minunile. Doar mie mi-a povestit părintele şi într-o zi mi-a arătat şi racla în care stă degetul mic al Cuvioasei Parascheva. Racla e din argint masiv, a fost făcută la un meşter de la Bucureşti. Foarte frumoasă lucrare.

– Binecuvîntat eşti, părinte!

– Mare e puterea lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului, spuse părintele şi se închină.

Fata îşi făcu şi ea o cruce şi începu să se roage pentru sănătatea familiei ei şi pentru sănătatea părintelui, cerîndu-şi iertare în gînd pentru faptul că stătuse prea mult la telefon azi-noapte şi parcă simţea deja durerea de cap cum o mai lasă. Părintele luă mîna de pe schimbător şi începu să pocnească din degete în aer de cîteva ori, apoi o întrebă pe fată:

– Tu cu ce degete pocneşti din degete, Ană?

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.