„De ce avem nevoie de cărţi dificile“

Publicat în Dilema Veche nr. 769 din 15-21 noiembrie 2018
„De ce avem nevoie de cărţi dificile“ jpeg

Aceasta era nu atît o întrebare, cît un principiu pe care Sam Leith (n. 1974), scriitorul şi editorul literar al săptămînalului politic britanic The Spectator, l-a dezvoltat într-un articol din The Guardian de săptămîna trecută, viralizat în mediul online literar. Articolul a fost pricinuit de recenziile dedicate romanului cîştigător al premiului Man Booker de anul acesta, Milkman de Anna Burns, în care cronicarii literari foloseau adjective precum „bizar“, „impenetrabil“, „dificil“, „provocator“, „solicitant“ etc., şi nu în chip de complimente.

„Ne place să urmărim sportivi făcînd lucruri dificile. Sîntem de acord că în muzică, în film, în televiziune şi în artele plastice marile reuşite cer implicare din partea publicului. Şi sîntem dispuşi să citim literatură «dificilă» atîta timp cît e vorba de cea clasică – citim Tărîmul pustiit la şcoală, ne stoarcem creierii să-i dăm de capăt şi ştim că este cum este pentru că aşa trebuie să fie. De ce însă «dificil» devine o problemă cînd e vorba de ficţiunea contemporană?“, (se) întreabă Sam Leith, şi continuă: „Să ataci un premiu literar pentru că recompensează o carte care nu se încadrează în ideea criticilor despre «accesibilitate» (readability) este pur filistinism. Important nu este unde se situează o carte pe scala dintre «solicitant» şi «lectură plăcută» (page-turner), ci dacă se ridică la înălţimea propriei provocări. Nu e important cît de dificilă este o carte, dar ce anume o face dificilă. Şi care este scopul dificultăţii ei? În ce fel îl solicită pe cititor? Recompensează timpul investit?“

Cum nu cunosc cartea Annei Burns (rămîne de văzut ce editură de la noi se va încumeta să o traducă), nu ştiu ce i-a făcut pe unii cronicari să se plîngă (în afară de faptul că nici unul din personajele romanului nu are nume), dar problema ridicată de Sam Leith este crucială pentru starea literaturii de azi, tot mai dependentă de dimensiunea comercială. Pentru a atrage şi a menţine atenţia presei asupra lor, cărţile premiate ar trebui să se şi vîndă. Aceasta este o consecinţă fericită a recunoaşterii unei valori literare în sine, dar scopul premiului literar nu este de a creşte vînzările. De altfel, romanul premiat anul trecut cu Booker, Lincoln între vieţi de George Saunders (tradus de Radu Paraschivescu pentru Humanitas Fiction), se înscrie tot în categoria romanelor dificile care nu au datele unui best-seller. La fel şi cîştigătorul din 2015, Scurtă istorie a şapte crime de Marlon James (tradus de Ciprian Şiulea pentru Editura Litera). De altfel, Sam Leith a făcut parte din juriul Man Booker-ului în acel an, deci are şi el o parte din „vină“.

Gaby Wood, preşedintele Man Booker, spune: „Vrei ca romanul premiat să facă înconjurul lumii. Vrei să ajungă la oameni, dar nu te poţi agăţa de prejudecata că oamenii normali nu-l vor înţelege. Ne-am pus deseori această întrebare: vrem să recompensăm o carte care duce literatura mai departe sau vrem să premiem un roman care să ducă literatura în mîinile cît mai multor oameni? E dificil cînd răspunzi la aceste întrebări cu cărţi diferite. S-a întîmplat în alţi ani şi a fost cumplit să alegem. Anul acesta însă, romanul Annei Burns pare că răspunde ambelor întrebări.“

Aşa cum remarcă şi Sam Leith, autorii şi romanele pot fi dificili în mai multe feluri – tematic, stilistic, formal – fără să semene unii cu alţii: Thomas Mann, Henry James, Marcel Proust, Virginia Woolf, James Joyce, Vladimir Nabokov, Thomas Pynchon, David Mitchell, David Foster Wallace şi chiar Karl Ove Knausgaard. Aşa cum cărţi precum Moby Dick, Portocala mecanică, Zgomotul şi furia, Finnegan’s Wake sau Infinite Jest diferă tocmai prin caracterul specific al dificultăţii fiecăreia. Am putea aduce aici şi exemple de la noi: Lumea în două zile de George Bălăiţă, Femeia în roşu de Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş şi Mircea Nedelciu, Orbitor de Mircea Cărtărescu, Derapaj de Ion Manolescu, Greva păcătoşilor de Florin Chirculescu, MJC de Ion Iovan ş.a., toate sînt „dificile“ în felul lor pentru un cititor neexperimentat, nerăbdător, nededicat.

Romanciera Nicola Barker (nominalizată de mai multe ori la Man Booker în ultimele două decenii) spune: „Aş împărţi ficţiunea literară în două categorii. Opere care întăresc, celebrează şi stimulează şi opere care uluiesc, provoacă şi solicită. Opera mea te solicită, aşa cum o face şi romanul Annei Burns, dar asta datorită faptului că încearcă să înţeleagă, cu ajutorul ideilor şi emoţiilor, o lume care nu este deschisă, coerentă sau uşor de manevrat. Uneori forma sau stilul unei cărţi trebuie să reflecte complexitatea vieţii. Uneori trebuie să încercăm să descriem indescriptibilul. Viaţa e dură şi paradoxală. Nu e uşoară întotdeauna. Şi nici ficţiunea nu trebuie să fie. De vreme ce scriitorii experimentali nici nu cîştigă de pe urma vînzării cărţilor, nici nu se bucură de prea multă atenţie populară, este ciudat cum munca lor nu este apreciată măcar pentru efortul de a inova. Scrii ficţiune experimentală de dragul artei. Aceasta se află într-o zonă rarefiată, dar tocmai acolo se formează fundaţia ecosistemului creativ. Alţi artişti (muzicieni, pictori, arhitecţi ş.cl.) duc mai departe în lanţul trofic ce facem noi traducîndu-ne ideile.“

Sam Leith remarcă faptul că romanele dificile nereuşite se pierd pe drum (die in a ditch), dar şi romanele dificile bune riscă să treacă neobservate dacă nu primesc o mînă de ajutor din partea vreunui premiu. Spune el: „Doar pentru că ficţiunea literară nu spune o poveste (deşi de obicei o face la un anumit nivel), pentru că deseori se luptă cu propria formă şi tinde să dea prioritate limbajului, asta nu înseamnă că a practica la maximum toate aceste lucruri este suficient pentru a crea o mare operă. Tocmai din acest motiv trebuie să fim recunoscători, an după an, juriilor premiilor literare pentru efortul de a ne supune atenţiei acele cărţi care chiar merită efortul şi timpul nostru.“ În ceea ce priveşte traducerile de la noi, unii editori încă se mai încumetă să scoată cărţi dificile, conştienţi că vînzările vor fi modeste. E-adevărat, din opera lui Thomas Pynchon nu ştiu dacă se va mai traduce ceva prea curînd, dar avem în limba română, în afara celor deja menţionate, cărţi dificile (fiecare în felul ei, ca limbaj, ca structură, ca idei) precum Zece decembrie de George Saunders (traducere de Radu Şorop, Black Button Books), Cîntec pentru cei neîngropaţi de Jesmyn Ward (traducere de Mihaela Ghiţă, Polirom), Busola de Mathias Enard (traducere de Cristian Fulaş, Nemira), Linia frumuseţii de Alan Hollinghurst (traducere de Mariana Piroteală, Litera), Atlasul norilor de David Mitchell (traducere de Mihnea Gafiţa, Humanitas Fiction), Cum să fii şi una, şi alta de Ali Smith (traducere de Carmen Scarlet, Univers) sau 4, 3, 2, 1 de Paul Auster (traducere de Iulia Gorzo, ART), pentru a mă opri doar la aceste titluri cu care şi închei în chip de recomandare de lectură.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.