„Cine-o face ca mine...”

Publicat în Dilema Veche nr. 881 din 25 februarie - 3 martie 2021
„Cine o face ca mine   ” jpeg

● Niculae Gheran, Virgil Rațiu, La spartul tîrgului. Interviuri și 75 de dedicații de la Arghezi la Zub, Editura Școala Ardeleană, 2020.

În urmă cu cîțiva ani, România literară găzduia un articol care conferea morții lui Liviu Rebreanu o aură „jamesbondiană”: acesta ar fi fost, se spunea acolo, împușcat în Piața Victoriei de o patrulă la al cărei consemn autoturismul în care se afla romancierul a refuzat să oprească. Intrigat (o atare descoperire nu mă putea lăsa indiferent), am procedat ca la carte, solicitînd, bibliografic, părerea experților. Am scos, deci, din bibliotecă, toate volumele semnate de Niculae Gheran (nimeni, dar absolut nimeni nu-l știe pe Rebreanu mai bine!) și am început să caut. Nu peste mult, lucrurile îmi deveniseră clare. Clarissime. Pe atunci, nu știam termenul, azi l-aș folosi fără să ezit: fake-news. Episodul din fața Consiliului de Miniștri se petrecuse, numai că nu autorul Cadrilului îi căzuse victimă, ci regizorul predilect al acestuia, Soare Z. Soare. Probabil confuzia apăruse încă de-atunci, alimentată de rumorile trecătorilor. Adevărul, însă, pentru care Gheran aduce probe inatacabile e că Rebreanu s-a stins în patul lui, la Valea Mare, răpus de un cancer pulmonar. O atestă radiografiile (disponibile la Biblioteca Academiei) realizate de medicul curant al scriitorului, Vasile Tițescu, care indică „o tumoră cît o portocală”. Mai rămîne ceva de spus? Doar o întrebare: de ce n-a reacționat Niculae Gheran imediat după publicarea așa-zisei descoperiri? M-am întrebat și eu, s-a întrebat (de astă dată într-un interviu) Virgil Rațiu. Răspunsul mi se pare antologic și îi prevăd o veritabilă carieră de aforism: „Din două motive: o dată pentru că îmi pierdusem deja vremea citindu-l, al doilea că m-aș fi făcut de rîs polemizînd cu un ageamiu care, de bună-credință, ar fi avut datoria să se documenteze în prealabil”.

Replica definește complet conținutul acestei cărți, La spartul tîrgului, pe care, nonagenar, Niculae Gheran a acceptat s-o publice: are și umor, are și prestanță, e și vivace spiritual, e și edificatoare. Mai mult, ea denotă, în plan secund, o siguranță calmă, de mare carnasier al arhivelor, de care numai cei mai redutabili dintre specialiști se dovedesc capabili (nu altfel era, mi-amintesc, profesorul Paul Cornea atunci cînd venea vorba despre pașoptismul autohton). S-o spun franc: a-l pomeni, astăzi, pe Rebreanu fără a fi trecut prin Gheran e curată impostură. Exceptînd o ediție Brăescu și tetralogia memorialistică Arta de a fi păgubaș (deși...), totul, în viața acestuia, se leagă intim și superlativ de autorul lui Ion. De la cele două tomuri de monografie biografică, Tînărul Rebreanu (1986) și Rebreanu, amiaza unei vieți (1989), complinite recent de peste o mie de pagini de studii și contribuții adiacente, Rebreniana (2017), pînă la (și de fapt cu asta ar fi trebuit să încep) ediția critică, în 23 de volume, la care a lucrat decenii de-a rîndul, cu costuri și, bineînțeles, sacrificii ele însele amețitoare.

E, așadar, pe undeva firesc ca majoritatea interviurilor de-aici (de nu cumva chiar toate) să înceapă de la... sau să ajungă, măcar în treacăt, prin recurs, la monumentala ediție, singura completă, de altfel, dintr-un mare scriitor interbelic. Născut și trăit în Obor, cel mai „meridional” punct al și-așa „meridionalei” Capitale, Niculae Gheran a demonstrat, în profesie, o etică mai degrabă ardelenească. Pînă și încăpățînarea cu care s-a luptat pentru ca nici un cuvînt să nu fie rezecat sub tipar are ceva din aceea a memorandiștilor. Exemplul suveran, repovestit la răstimpuri, provine din bucătăria publicării lui Ion. O scenă colaterală, în care familia Herdelea intonează un cîntec, Răpirea Basarabiei, a fost punctul nevralgic. Epoca era cum era, așa încît politrucii momentului țineau cu tot dinadinsul ca titlul să fie modificat în Răpirea. Doi ani, cu toate insistențele superiorilor redacționali, editorul a ținut volumul în șpalturi, nefiind de acord cu o astfel de intervenție în text. Oricît de nesemnificativă va fi fost, ea vicia, totuși originalul. Îl „corija” pe Rebreanu. Ceea ce, filologic vorbind, e inadmisibil. Soluția a constat într-un subterfugiu neașteptat de abil: știind că Gheorghe Pană (la momentul acela, numărul doi în Partid) nu cunoaște o boabă de rusă, Niculae Gheran a cerut o audiență în care, jucînd sublim la cacealma, s-a prezentat cu o ediție sovietică a romanului, în care, chipurile, sintagma ar fi apărut necenzurată. Bluful s-a dovedit cîștigător, așa încît lucrurile au mers o vreme ca unse, cel puțin din punctul de vedere al presiunilor politice (cu o singură piedică, de astă dată de nesurmontat: prezența numelui lui Iuliu Maniu în dedicația de la Crăișorul). Adevăratele dificultăți țineau însă de laboratorul propriu-zis, care presupunea restabilirea originalului și curățarea tuturor erorilor tipografice apărute în decursul succesivelor reeditări. Una, flagrantă, provine chiar din Pădurea Spînzuraților: ultima ediție dintre cele douăsprezece cîte s-au tipărit antum conține un aberant „ca un cîntec de bolnav” în loc de firescul (și autenticul) „ca un scîncet de bolnav”.

Pentru remedierea unor asemenea scăpări, nu se putea proceda altfel decît, cum hazliu conchide Gheran, „ca la poliție”: citind și recitind în paralel toate versiunile, cu o atenție aproape obsesivă la fiecare iotă. Am spus deja că Pădurea Spînzuraților a întrunit douăsprezece ediții. Să adăugăm la Adam și Eva șase, la Răscoala alte șase. Efortul e, se înțelege, imens, ducînd în unele cazuri (cum e cel al lui Ion) la nu mai puțin de optsprezece relecturi intensive. Admirabil în sine, devotamentul acesta e multiplicat de o mărturisire de care eu, unul, n-aveam știință și pe care, găsind-o mai presus de orice comentariu, îmi permit s-o citez integral: „O atare muncă de sacră imbecilizare n-aș fi făcut-o dacă în viața mea nu intervenea un incident. După repetate examene medicale și de laborator, rămăsese, prin eliminare, un singur diagnostic probabil: cancerul renal. Săturat de portocale și încurajări, de vizite prietenești, m-am închis în casă, făcînd tot ce omenește era posibil să uit de verdict. Compararea zecilor de ediții, literă cu literă, a fost atunci soluția ideală de a măcina vremea de dimineață pînă seara, cînd cădeam toropit de o muncă stupidă. Cum obștescul sfîrșit nu mai venea și cercetarea celor 23 de ediții ale primelor trei romane era pe terminate, mi s-au repetat analizele, descoperindu-se, slavă Domnului, o piatră opacă la raze, care explica toată explozia de sînge de pînă atunci, curmată în cele din urmă printr-o operație la spitalul Panduri”.

Satisfacții? Prea puține! În 1985, la centenarul scriitorului, tocmai Niculae Gheran a fost tăiat de pe lista invitaților. „Cel mai bun banc auzit de mine de la 23 August încoace”, avea să spună, cu umor nervos, Zoe Dumitrescu-Bușulenga despre o asemenea infamie. Să nu ne grăbim: după Revoluție, s-au întîmplat și altele, „mai boacăne”, vorba unui clasic, ceea ce suscită, în volumul de față, cîteva portrete ministeriale în acvaforte: Ion Caramitru (pentru care „principesa Margareta valora mai mult decît toți Rebrenii românilor”), Răzvan Theodorescu, Emil Boc. Scurt spus, cu toate pledoariile lui Gheran, tipărirea ultimelor volume ale ediției acesteia (repet: complete) s-a lovit cînd de vanitatea unora, cînd de dezinteresul altora. Un episod grăitor e cel care-l are în centru pe fostul finanțist Decebal Traian Remeș, care, surprinzător, s-a lăsat înduplecat, fără mare folos totuși. Replica lui, citată aici, în La spartul tîrgului, e lămuritoare: „Domnule Gheran, i-am mai aprobat lui Caramitru două miliarde, peste prevederile bugetare. Nu-mi cere să-i fac însă ordine în curte”. Cum zisa ordine nu s-a făcut, nici atunci, nici mai tîrziu, cel de-al douăzeci și treilea volum al seriei, înlăturat de Ministerul Culturii din programul de subvenții, a apărut (din nou, culmea...) grație unei fundații administrate de Dinu Săraru.

Mai nenorocoasă încă a fost soarta altor cîtorva proiecte conexe: de pildă, aceea a celor patru opuri de corespondență primită de Liviu Rebreanu. După un prim volum, obosit de tracasări administrative, editorul a decis să se oprească. Materialul există, munca brută a fost făcută, dar războiul de gherilă cu autoritățile nu-și mai avea rostul. Rămîne regretul, așa cum rămîne și pentru alte fire biografice încă neelucidate (o posibilă poveste de dragoste epistolară a scriitorului cu o aspirantă, prozatoare și ea, din Țăndărei).

Dincolo de aceste istorii încîlcite, La spartul tîrgului oferă o suită de portrete valorînd ele însele cît niște proze scurte (un Petru Dumitriu uman, surprins într-un acces de cavalerism față de Henriette Yvonne Stahl; un Virgil Teodorescu cîștigînd la loz în plic o mașină chiar înainte de a muri; un Ceaușescu surprins de legionarismului unuia dintre poeții săi favoriți, Vasile Militaru ș.a.), dar mai ales o serie de reflecții la acuitatea cărora puțini moraliști de meserie ajung într-o viață de om. N-am să le citez, deși cîteva ar merita-o din plin. „Fac o demarcație categorică între patron de editură și editor, ba chiar între redactor și editor. În trecutul îndepărtat, mulți dintre marii predecesori ai profesiei, precum Ioan V. Socec și urmașii săi, frații Șaraga, Leon Alcalay, H. Steinberg, Georgescu-Delafras proveneau din tată-n fiu din lumea producătorilor de carte, tipografi, legători, anticari, aș zice cu predispoziții genetice în promovarea literei. Majoritatea erau lipsiți de studii superioare, dar stăpîni pe o meserie ce presupunea gust artistic”, scrie, expert, dinăuntru, Niculae Gheran, cu exigența și melancolia unuia care a trăit atîtea.

Nu mult mai încolo, fără nici o cochetărie (îl știu a fi sincer), declară că, de-ar fi să ia viața de la capăt, n-ar repeta nimic. Și, mai ales, n-ar repeta chinul ediției Rebreanu. „Cine-o face ca mine, ca mine să pățească”, oftează chiar, într-un rînd. Îi înțeleg amărăciunea, dar, ca unul care a beneficiat indirect de această muncă, nu i-o pot împărtăși. Decît, poate, în prima parte a formulării. Cine, oare, dintre cei de azi, o mai face ce-a făcut Niculae Gheran?  

Cosmin Ciotloş este critic literar și lector la Facultatea de Litere din București. Cea mai recentă carte publicată: Elementar, dragul meu Rache. Detalii mateine sub lupă, Editura Humanitas, 2017.

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.