Ce nu sare-n ochi
Surprinzător, privit prin fanta îngustă a criticii literare și a teritoriilor conexe, abia încheiatul 2020 n-a fost atît de rău pe cît ne-am fi așteptat. E-adevărat, din rațiuni de piață, inclusiv simbolică, apariția cîtorva cărți a mai întîrziat cu cîteva luni (două exemple imediate: Dicționarul romanului central-european din secolul XX coordonat de Adriana Babeți și Istoria literaturii române contemporane. 1990-2020 de Mihai Iovănel, ambele anunțate la finele anului trecut). Altele n-au obținut vizibilitatea la care ar fi fost îndreptățite. Lucru, în definitiv, reglabil cu timpul. În studiile literare, știm, nu totul se joacă aici și acum. Crede cineva, oare, că cele cinci volume ale ambițioasei și minuțioasei Enciclopedii a imaginariilor (Polirom) realizate de cîteva echipe de specialiști conduse, toate, de Corin Braga sînt gîndite pentru o lectură în diagonală, fugitiv-recenzistică, și că ele se vor „prescrie” la mijlocul anului în curs?
Încrezător, deci, din principiu, descopăr motive suplimentare de optimism: dincolo de opurile care sar în ochii publicului (și e normal să fie așa, mai ales cînd vorbim despre edituri mari), există, într-un foarte onorabil fundal, multe, neașteptat de multe din categoria celor pe care le-aș numi pasionante pentru pasionați și pe care eu, unul, le urmăresc de obicei cu interes superlativ. Spectrul e vast și aș începe cu „doza de șoc”: edițiile științifice. Două mi-au atras atenția și mi-au catalizat entuziasmul. Și anume, volumul al treilea, ultimul al seriei, din Opere asiatice inedite de Constantin Georgian, în îngrijirea expertă a lui Eugen Ciurtin (Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Română, Astra Museum) și, în două tomuri solide, Operele lui Anton Pann, sub girul competent al lui Nicolae Mecu, delicat restaurator al mai vechiului proiect al lui I. Fischer – Radu Albala (FNSA, Muzeul Național al Literaturii Române).
Deloc neglijabil, la aceeași editură a Muzeului Literaturii Române, un Jurnal manuscris al lui Ispirescu (descoperit, transcris și contextualizat de Astrid Cambose) complinește fericit mai vechile restituiri scoase la lumină de Paul Cornea și Elena Piru. Tot un editor, unul dintre cei mai mari pe care avem șansa de a-i avea printre noi (i-l datorăm pe Rebreanu: cu asta am spus totul), Niculae Gheran, face obiectul unei cărți-interviu, La spartul tîrgului. Interviuri și dedicații de la Arghezi la Zub, apărute la Școala Ardeleană. Carte în care savurosul și acidul memorialist revelat nu demult își ia încă o dată revanșa expresivă pentru toate deceniile de trudă.
Trecînd spre exegeza propriu-zisă, i-aș remarca pe cei cîțiva critici tineri, debutanți sau deja formați intelectualmente, care au „lovit” anul acesta pe mai multe fronturi. Astfel, în teoria cu deschideri comparatiste i-aș numi pe Roxana Eichel, cu Critica regăsirii. Matei Călinescu și Toma Pavel – dialogul contextelor românești și transnaționale (Humanitas), pe Iulian Bocai cu Filologii. Instituționalizarea studiului literar în Europa (Tracus Arte) și pe Emanuel Modoc, cu Internaționala periferiilor. Rețeaua avangardelor din Europa Centrală și de Est (MLR). Monografismul e și el bine reprezentat prin masivul studiu al lui Adrian Mureșan, Vîrstele subversiunii. N. Steinhardt și deconstrucția utopiilor (OMG), cum bine reprezentate sînt și panoramările de tip stop-cadru întreprinse de Bianca Burța-Cernat în Simptome și diagnostice. Eseuri critice despre literatura română contemporană (MLR) și Răzvan Voncu în Critici români de azi (Școala Ardeleană).
Un caz aparte, și nu doar în peisajul acestui 2020, e cel al lui Dan Grădinaru, autor, acum, al unei Istorii a literaturii române în intervalul 1775-1812 (Editura Nord-Sud). Ca și în precedentele cărți ale sale, de felul celor despre Creangă sau despre Dimov, Grădinaru provoacă admirația și suscită rezervele într-un ritm impredictibil. Intuițiile lui, uneori formidabile, sînt contrabalansate de exagerări neprovocate. Ceea ce, pînă la urmă, pentru o specie cum e aceasta, nici măcar nu e tragic. Au mai pățit-o și alții. Important e că, all in all, rămîn destule giuvaiericale de cules din cele 700 de pagini.
Cosmin Ciotloş este critic literar și lector la Facultatea de Litere din București. Cea mai recentă carte publicată: Elementar, dragul meu Rache. Detalii mateine sub lupă, Editura Humanitas, 2017.