Caragiale 2.0

Publicat în Dilema Veche nr. 382 din 9 - 15 iunie 2011
Caragiale 2 0 png

● Ioana Pârvulescu, Lumea ca ziar. A patra putere: CARAGIALE, cu 248 de reproduceri inedite, Editura Humanitas, 2011. 

Caragiale trăia într-o lume ca o gazetă – aceasta era concluzia Ioanei Pârvulescu la capătul celor şapte eseuri din În ţara Miticilor (2007), în fond tot atîtea plimbări critice prin pădurea locurilor comune crescute în ultimul secol în jurul acestui scriitor; dar abia acum, cînd revine asupra contextului epocii, Ioana Pârvulescu pune punctul pe i: Caragiale şi scria ca la gazetă. 

Se pare că ultima contestare a lui Caragiale s-a consumat în 1935, dar nici Ibrăileanu, nici Lovinescu, nici Zarifopol nu credeau că opera sa va trece proba timpului, că va mai putea fi înţeleasă şi gustată şi de generaţiile viitoare. De aceea, cele două întrebări care au stat la baza reluării acestui demers de istorie literară sînt legate, prima, de reticenţele contemporanilor cu privire la rezistenţa operei sale, văzute ca fiind prea ancorate în realitate şi efemer, scrise într-un limbaj prea gazetăresc, aproape vulgar; a doua îndreptîndu-se spre lumea reală, cea care i-a servit scriitorului de model pentru opera comică. De ce a părut prea actual contemporanilor săi şi, dacă a fost aşa, cum arăta actualitatea în care trăia şi scria Caragiale? Două întrebări la care nu s-a dat un răspuns mulţumitor, deşi vorbim despre scriitorul cu cea mai lungă, mai frumoasă şi mai vie posteritate din toată literatura română. Însă, ca şi în cazul lui Eminescu – revendicat de către toate formele de naţionalism: ortodoxism, legionarism, protocronism şi, acum, de noua dreaptă; ajuns să „sprijine“ cauza mai tuturor intereselor politice, morale sau literare ale posterităţii –, nici Caragiale n-a fost scutit de suprainterpretări. Scriitor de satire la începutul secolului trecut, precursor al absurdului imediat după război, anticipînd retorica comunistă sau comportamentele politice postdecembriste, Caragiale a fost adaptat, mai mult sau mai puţin forţat, actualităţii artistice şi ideologice a oricărei epoci. În acest îndelung proces de reinterpretare şi, mai ales, de supra-actualizare, nimeni nu a mai fost preocupat să-l încadreze pe scriitor în propria epocă şi să refacă contextul acelei prime actualităţi. Analizînd felul în care a fost pus în scenă de regizorii ultimelor decenii (Visarion, Pintilie, Tocilescu, Măniuţiu), Nicolae Manolescu se arăta şi el, acum cîţiva ani, oarecum dezamăgit de „imaginea distorsionată“ a scriitorului. Ideea de la care pleacă, aşadar, Ioana Pârvulescu este că numai înţelegînd de ce şi în ce fel părea Caragiale contemporanilor săi actual, riscant de actual, putem pricepe şi rezistenţa operei sale în posteritate.
 
Or, pentru a ajunge la literatura lui, Ioana Pârvulescu face „un ocol“ prin presa din vremea lui Caragiale. Şi nimeni nu se pricepe mai bine să caute prin gazetele de altădată şi să extragă de acolo lucruri pline de farmec şi de relevanţă literară. Am spus, şi cu altă ocazie, că Ioana Pârvulescu a reinventat, practic, documentarea literară, reuşind să transforme un gen academic, specializat, anost şi rigid, într-unul capabil de best-seller-uri. Puţină istorie (literară), puţină sociologie, studii culturale şi de viaţă privată, subtile interpretări critice, totul scris cu umor şi, mai ales, cu talent şi curiozitate literară, trecînd dincolo de informaţie şi de documente, ataşîndu-se de personaje cu multă înţelegere – aceasta este formula cu care Ioana Pârvulescu (prin cărţile Întoarcere în Bucureştiul interbelic şi În intimitatea secolului 19) a schimbat faţa istoriei literare ca gen. Asta se vede şi în acest mic volum în care reuşeşte să reconstituie imaginea extrem de vie şi de spectaculoasă a presei din vremea lui Caragiale, care a făcut el însuşi gazetărie din 1873 pînă în 1911. Demonstraţia faptului că temele din comediile şi schiţele lui sînt strict inspirate de ziar, scrise ca la ziar şi, uneori, publicate în ziar se impune cu fiecare pagină în care textul este însoţit cu decupaje din presa vremii: „jurnalele reproduc pe larg procese: pledoariile procurorului şi apărătorului, cuvîntul acuzaţilor, detaliilor“, „discursurile politice sînt date în cele mai mici amănunte, cu tot cu întreruperile şi replicile din sală“, „carnavalul e tot o temă de gazetă“, „jurnalistul tip Rică Venturiano, Caţavencu sau Caracudi e noul personaj creat de gazete“ „telegramele şi «depeşile» sînt, la rîndul lor, materia primă a ziarelor; bacalaureatul şi problemele lui sînt reluate de presă în fiecare an“ etc. (Unul dintre cele mai neaşteptate exemple este legat de schiţa „Bùbico“: o istorie asemănătoare, preluată din presa vremii, apare şi în Idiotul lui Dostoievski.) Punînd faţă în faţă o pagină de „informaţiuni“ din Constituţionalul cu o pagină din schiţa „Reportaj“, se vede clar cum exprimările, clişeele, titlurile, numele sînt, toate, gazetăreşti, cum materia primă a literaturii lui Caragiale este împrumutată/selectată toată, în detaliu, din ziare.
 
Odată demonstraţia fiind făcută, Ioana Pârvulescu subliniază, mai întîi, originalitatea scriitorului de a inventa şi de a paria pe o formulă literară atît de radicală, care fireşte că i-a nedumerit pe contemporani: „Curajul său artistic mi se pare uriaş, dincolo de faptul că presa chiar a fost şi a fost socotită, de la început, un loc destul de dubios; într-o epocă în care avangarda nu se vedea şi manifestele ei nu apăruseră, într-o epocă în care chiar şi poezia îşi permitea puţine ieşiri peste graniţa literarului tradiţional admis, Caragiale lărgeşte, ca nimeni altul, limitele esteticului, incluzînd în literatură tot ce alţii socoteau exclus. Alege cu grijă cuvîntul cel mai tocit, cel mai uzat de presă, în timp ce un poet ca Eminescu sau un critic ca Maiorescu, iar mai tîrziu chiar fiul lui Caragiale, Mateiu, fac tocmai dimpotrivă: evită cu grijă vorbele tocite, aleg din «arhivă» vorba rară.“ Însă ideea de a folosi materia din gazete n-ar fi fost de-ajuns, şi Ioana Pârvulescu insistă pe felul, pe geniul artistic cu care scriitorul a ştiut ce anume să aleagă, cum să sublimeze artistic un asemenea material, oferind astfel şi răspunsul întrebărilor de la început: „Formula lui Caragiale, arta lui poetică, este ziarul. Opera sa comică este scrisă pe hîrtie de ziar, alcătuieşte o mare gazetă cu toate defectele presei vremii, adunate laolaltă. Aşadar: exista o realitate care era deformată în bună măsură de gazetele epocii. Aceste gazete sînt deformate încă o dată, artistic, de Caragiale. Răspunsul la cele două întrebări de plecare, despre rezistenţa operei comice a lui Caragiale şi despre lumea reală contemporană lui, este unul singur: ziarul. Aşa se explică totul. Pe de o parte, ca efemeride, ca «momente», gazetele dau o anume dreptate celor care simţeau în schiţe o actualitate trecătoare; pe de altă parte, ele explică de ce «lumea lui Caragiale», adică modelul real al personajelor lui şi al vieţii lor, era şi, mai ales, nu era la fel ca-n opera lui.

 Imediatul e ajustat ziaristic de confraţii gazetari, iar ziaristica e aranjată estetic de Caragiale... Lumea din vremea lui Caragiale este, aşadar, dublu prelucrată: o primă «mistificare» o fac ziariştii epocii, pe-a doua o face autorul, cu har şi haz. Îndărătul fiecărei întîmplări şi al fiecărui personaj caragialesc stă un gazetar care pîndeşte şi ia notiţe, iar îndărătul fiecărui gazetar stă scriitorul Caragiale.“

Frumuseţea (şi meritul) demonstraţiei Ioanei Pârvulescu este faptul că face vizibil, inclusiv cu ajutorul celor peste două sute de reproduceri, ceea ce era, de fapt, mult prea la vedere pentru a atrage atenţia. Numeroşi critici şi istorici literari au intuit sau observat dimensiunea gazetărească a literaturii lui Caragiale, dar nici unul n-a reuşit (nici măcar Ioana Pârvulescu însăşi, din prima încercare) să meargă pînă la capăt şi să formuleze simplitatea de geniu a artei sale şi, mai ales, să-i dezlege „misterul“ actualităţii mereu înnoite a operei comice. Asta este însă o ironie demnă de Caragiale. 

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.