Burka Mona Lisei

Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
Burka Mona Lisei jpeg

Michel Houellebecq, Supunere, traducere de Daniel Nicolescu, Editura Humanitas Fiction, 2015.

Prevăzut să apară pe 7 ianuarie 2015 (dată care, printr-o nefastă coincidenţă, avea să consemneze atentatul din redacţia publicaţiei Charlie Hebdo, cînd au fost împuşcate 12 persoane), romanul lui Michel Houellebecq circula deja într-o variantă electronică piratată, lucru care n-a făcut decît să-i sporească aura şi cota de piaţă. Scenariul politic al viitorului imediat imaginat de Houellebecq – o Franţă condusă de Frăţia Musulmană – era de natură să le dea francezilor ceva frisoane, dar manifestările reale ale istoriei recente, mai ales seria de atentate de săptămîna trecută, cînd au murit 132 de oameni, n-au făcut decît să arate inadecvarea stilistică a imaginarului literar la realitatea violentă şi sîngeroasă.

E vorba de anul 2022, cînd în jocul electoral se confruntă stîngiştii, Frontul Naţional al Marinei Le Pen şi ficţionala Frăţie Musulmană, condusă de educatul, charismaticul şi moderatul Mohammed Ben Abbes, cel care, în urma unei coaliţii cu stîngiştii, devine noul preşedinte al Republicii şi este perceput „din stirpea lui Napoleon“. În timp ce dreapta mărşăluieşte în doliu pe Champs-Élysées, statul musulman este acceptat fără incidente civile, iar metamorfoza cu burka a Republicii începe în mediul academic, restrîns drastic odată cu învăţămîntul mandatorial redus la nivelul liceal. Evreii pleacă în Israel, femeile sînt obligate să poarte văl şi dispar din viaţa socială, bărbaţii sînt încurajaţi să se convertească, să încerce poligamia şi să se reproducă – demografia fiind obsesia musulmană, după cum se vede şi din fragmentul de mai jos. Într-un scenariu iminent, toate ţările Europei ajung sub influenţa electorală a partidelor islamiste, în timp ce Marocul, Tunisia şi Turcia sînt primite în Uniunea Europeană, care începe negocierile de aderare cu Libanul şi Egiptul, într-o mişcare geopolitică amplă de constituire a unei entităţi transcontinentale, o Eurabie care să aspire la statutul deţinut odată de Imperiul Roman. Franţa, ca leagăn european al islamului, susţinută de petromonarhiile din Golf, şi‑ar recăpăta astfel statutul de putere globală şi globalizatoare. Prestigiului cultural al Franţei îi lipsea doar petro-capitalul arab pentru a atinge statutul de superputere luminată a noii lumi.

Toată această tranziţie spre o Europă musulmană se face în mod pacifist, în frunte cu un preşedinte luminat care-şi asumă rolul de a reda mai întîi Franţei strălucirea şi relevanţa spirituală de altădată, de a o reforma moral, conferin­du-i valorile religioase musulmane necorupte de secularizare. Islamul este văzut ca o nouă vîrstă de aur, ca o etapă superioară catolicismului, cel care s-au autoanihilat în procesul secularizării ce a urmat Evului Mediu.

Protagonistul acestui roman (la noi, apropo, genul acesta de scenariu speculativ a fost practicat cu mare talent de către regretatul Liviu Radu, plecat dintre noi luna trecută) este François, profesor universitar în vîrstă de 44 de ani, specialist în opera scriitorului decadent Huysmans, retras spre bătrîneţe la mînăstire, al cărui alter ego alterat devine. Mizantrop misogin ratat, antierou ca mai toţi protagoniştii romanelor lui Houellebecq, François se lasă fascinat, asemenea eroului său literar care plecase spre finalul vieţii pe drumul căutării dimensiunii religioase a existenţei, de promisiunile deopotrivă spirituale şi domestic-sexuale ale noii orînduiri religioase şi se întoarce ca profesor la Sorbona Islamică finanţată de saudiţi. Pînă la urmă, înţelegem noi, Franţa, cu intelectualii („intelectualul din Franţa nu trebuia să fie responsabil, nu stătea în natura lui să fie“), politicienii şi cetăţenii ei de rînd, va fi absorbită (a se citi convertită) în vîrtejul stîrnit de cei care îndrăznesc să gîndească o schemă mai mare şi să aspire la un plan superior pentru omenire.

Plasat undeva între satiră şi utopie – s-a folosit termenul distopie, dar nu e nimic totalitar în acest scenariu speculativ democratic al unei orînduiri luminate –, romanul lui Michel Houellebecq este, precum mai toată literatura sa, o proză de idei, un roman-eseu, o ficţiune politică banală literar şi fără detentă stilistică, şi, cum sugeram la început, timidă în raport cu realitatea desfăşurată după apariţia cărţii. Supunere nu este o carte despre intoleranţă, ură şi frică, nu e un roman islamofob, chiar dacă la un moment dat Houellebecq a declarat că „islamul este cea mai stupidă religie“. (Întrebat într-un interviu recent din The Guardian dacă e islamofob, scriitorul a răspuns: „Da, probabil. Dar cuvîntul fobie înseamnă mai degrabă frică decît ură“.) Preşedintele Hollande al lui Houellebecq (care „renunţase practic să se exprime, aşa încît cea mai mare parte a presei părea să fi uitat că există“) nu seamănă cu preşedintele Hollande din aceste zile care declară că Franţa e în război împotriva ISIS, formaţiune teroristă care nu există în roman decît sub forma unor jihadişti ignoraţi de musulmanii moderaţi intraţi în politică.

Aşadar, prin comparaţie cu seria de atentate sîngeroase din acest an, utopia unei Europe musulmane patriarhale luminate, fără ateism şi fără criminalitate pare, suficient de ironic, un basm cult. Spre deosebire de caldarîmul parizian din zilele noastre, în paginile romanului viitorului nu curge sînge. Iar asta, paradoxal, nu ştiu dacă e în favoarea literaturii.

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

*****

Michel HOUELLEBECQ

Supunere (fragment)

Ştiţi, Frăţia Musulmană e un partid aparte: multe mize politice uzuale îi lasă aproape indiferenţi; şi, mai ales, nu îi conferă Economiei locul central. Pentru ei esenţială este demografia. Şi educaţia. Populaţia care dispune de cel mai ridicat nivel de reproducere şi care izbutește să-şi transmită valorile este cea care triumfă. În opinia lor, e cît se poate de simplu, economia şi geopolitica nu sînt decît praf în ochi: cei care controlează natalitatea controlează viitorul şi gata! De aceea, singurul punct capital, singurul domeniu unde vor musai să capete satisfacţie este cel al educaţiei copiilor.

Pentru Frăţia Musulmană, fiecare copil francez trebuie să aibă posibilitatea să beneficieze, la începutul şi la sfîrşitul şcolarităţii, de un învăţămînt islamic. Iar învăţămîntul islamic este, din toate punctele de vedere, foarte diferit de învăţămîntul laic. În primul rînd, în nici un caz nu poate fi mixt; şi doar anumite cariere să fie accesibile pentru femei. Ce doresc ei în fond este ca majoritatea femeilor, după şcoala primară, să fie orientate către şcolile de menaj şi să se mărite cît mai repede posibil – o mică minoritate putînd urma, înainte de căsătorie, studii literare sau artistice; acesta ar fi modelul ideal de societate. De altfel, toate cadrele didactice, fără excepţie, vor trebui recrutate dintre musulmani. Se cuvin respectate regulile privind regimul alimentar al cantinelor şcolare şi timpul alocat celor cinci rugăciuni zilnice. Mai presus de orice, programa şcolară va trebui adaptată învăţămintelor Coranului…

În privinţa poligamiei, căsătoria republicană va rămîne neschimbată, o uniune între două persoane, bărbaţi sau femei. Căsătoria musulmană, eventual poligamă, nu va avea nici o consecinţă în termeni de stare civilă, dar va fi recunoscută ca validă şi va oferi drepturi, prin centrele de securitate socială şi prin serviciile fiscale.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.