Broderii
● Marjane Satrapi, Broderii, traducere din limba franceză de Anamaria Pravicencu, Colecţia „Romanul grafic“, Editura ART & Jumătatea plină, 2010.
Marjane Satrapi e o cetăţeană planetară: s-a născut în Iran (1969), a făcut liceul la Viena (un liceu francez), s-a stabilit pînă la urmă în Franţa (1994), iar în prezent e căsătorită cu un suedez şi petrece mult timp în SUA. În 2000-2003 a publicat patru BD-uri, într-o serie numită Persepolis, şi de aici i s-a tras celebritatea. Adunate într-un singur volum (aşa cum au apărut ele la noi – anul trecut, la ART), acestea alcătuiesc un adevărat roman grafic (şi autobiografic), unde chestiuni socio-politico-economico-iraniene serioase sau gravisime sînt povestite ca experienţe (adeseori comice) ale unei copile aflate în inevitabilă creştere.
În martie 2003, undeva între al treilea şi al patrulea volum din Persepolis, Marjane Satrapi găsea timp să publice şi aceste Broderii – o şuetă grafică, de astă dată, lejeră şi integral amuzantă. Tema: de-ale sexului conjugal, la o bîrfă scurtă (dar lată) între iranience din varii generaţii. Acestea s-au adunat la un ceai, în casa bunicii lui Marji (o bătrînă căreia opiul recomandat de medic îi dădea nu doar un umor relaxat, ci şi o privire languroasă, cu care reuşise să bage la insectar nu mai puţin de trei soţi). Aici, departe de urechile bărbaţilor, ele procedează la o aşa-numită „ventilaţie a inimii“, adică încing o discuţie fără văl şi fără perdea despre felurite ofuri maritale. Moravurile sînt tocate mărunt, verbul e de multe ori deocheat, scenele au un haz spumos. Nu-i chiar Totul despre sex, dar e tot ce poate fi mai comic în nostimada tradiţionalistă a „rigorilor“ măritişului.
După cum tuşa uşor copilăroasă şi vag caricaturală a desenelor îţi face foarte simpatic chiar şi excesul de negru-tuş.
