„Bătaia peștelui” pe piața literară
Chestia asta cu sezoanele literare n-am înţeles-o niciodată. Ca şi cum oamenii ar citi pe sezoane, editurile franceze scot grosul cărţilor dintr-un an în perioada august-noiembrie. Atunci se depune cel mai mare efort, atunci e „bătaia peştelui“. Rentrée littéraire a devenit un fenomen atît de mediatizat, atît de politizat, încît nimeni, nici măcar cei care nu intră de regulă prin librării, nu-l poate ignora. După liniştea din perioada vacanţei – revistele literare respectabile publică de regulă un număr dublu în iulie, apoi îşi întrerup apariţia timp de o lună –, e iar zgomot în piaţa culturală. De ce atîta zarvă? Pe de o parte, pentru că premiile literare importante se decernează în perioada septembrie-noiembrie, iar editurile preferă să publice noile romane cu puţin timp înainte de jurizare pentru a fi, astfel, reţinute. Pe de altă parte, cele mai bune vînzări se fac în decembrie, iar editorii vor să profite de zarva stîrnită la lansare (şi la decernarea unui eventual premiu) pentru a-şi promova autorii.
Ca la o recoltă bogată de toamnă, senzaţia e că avem de toate, că avem cu ce ne îmbuiba pînă la primăvară. O fi criză mare pe pieţele financiare, dar piaţa literară o duce bine. Cel puţin dacă ne uităm (doar) la cifre. 654 de titluri noi, dintre care 74 constituie debuturi literare, urmează să apară, săptămînile acestea, în librăriile franceze. Paginile culturale abundă de informaţii şi comentarii despre acest sezon literar. O primă observaţie: sînt mai puţine romane de debut, dar majoritatea cărţilor nou apărute sînt foarte voluminoase. Multe romane trec binişor de 500 de pagini – observă, nu fără ironie, Le Figaro. Care sînt cărţile cele mai citite/citate de critica literară? Printre debuturile de mari dimensiuni citate de cotidian se numără: Alexis Jenni, L’Art français de la guerre (apărut la editura Gallimard), Dalibor Frioux, Brut (Seuil), Sébastien Marnier, Mimi (Fayard). Dincolo de aceste debuturi, mai e şi lista destul de consistentă a clasicilor contemporani, a „vedetelor inconturnabile ale pieţei literare“ (după cum scrie Le Figaro); ei sînt la fel de activi şi de prezenţi pe piaţa literară ca şi în anii precedenţi. Emmanuel Carrère (cu Limonov, editura POL), Jean d’Ormesson (La Conversation, editura Héloïse d’Ormesson), David Foenkinos (Les Souvenirs, editura Gallimard), Delphine de Vigan (Rien ne s’oppose à la nuit, editura Lattès), Amélie Nothomb (Tuer le père, editura Albin Michel), Yasmina Khadra (L’équation africaine, editura Julliard). „Inconturnabil“ este şi Frédéric Beigbeder, care publică, la Grasset, un fel de roman al romanelor, o carte despre cărţile lui preferate: Premier bilan après l’apocalypse. Beigbeder e un autor-vedetă, dar „cartea a apărut prea tîrziu, sezonul de plajă a trecut“ – îl ironizează cronicarii de la Le Figaro. Bine că mai există multe alte cărţi de citit toamna asta!
Cum ar fi, de pildă, romanele ispirate din istorie enumerate de rue89.com printre hiturile acestui sezon: Grâce leur soit rendue de Lorette Nobécourt (despre Chile), Retour à Killjbegs de Sorj Chalandon (despre istoria Irlandei), Ce qu’on peut lire dans l’air, de Dinaw Mengestu (despre emigraţia etiopiană în America după războaiele civile din anii ’70), Les vieux fous de Mathieu Belezi (despre colonizare şi politicile occidentale din ţările africane). Dacă aceste romane au, toate, un fundal istoric mai mult sau mai puţin evident, şi o miză politică sau socială clară, există şi autori care, dimpotrivă, încearcă să evacueze orice implicaţie politică din cărţile lor. Rue89.com ilustrează această tendinţă (deloc nouă) prin cîteva romane ispirate din cotidian sau fapt divers: Tout, tout de suite de Morgan Sportès, Un ange noir de François Beaune şi Le pacte des vierges de Vanessa Schneider.
În ceea ce priveşte premiile literare (şi mai ales mult-rîvnitul Goncourt), cei mai bine plasaţi autori (după Le Figaro, Le Monde şi Rue89.com) sînt Emmanuel Carrère, Véronique Ovaldé, Delphine de Vigan, Philippe Lançon şi David Foenkinos.
