Banalitatea cancerului

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
Banalitatea cancerului jpeg

● Lucian Dan Teodorovici, Cel care cheamă cîinii, Editura Polirom, 2017.

„Nu e deloc cartea pe care mi-aş fi dorit s-o scriu. Mă pregătisem pentru un roman de ficţiune, plin de fanatisme religioase, de tenebre şi de drame. În locul lui m-am aventurat într-o poveste autobiografică, despre scris şi despre moduri de-a trăi şi supravieţui. Despre semne de punctuaţie şi despre miracole“, scrie prozatorul la finalul acestei cărţi care e mult mai puţin decît un roman, dar ţinteşte mult mai sus decît atît. În toamna anului trecut, Lucian Dan Teodorovici (n. 1975) a descoperit că are cancer limfatic şi, după o intervenţie chirurgicală, a făcut chimioterapie vreme de şase luni. Cartea aceasta, nedorită, dar gîndită ca o carte, a fost scrisă „în timp real“ (cu delay-ul aferent) şi a devenit, parte din superstiţie (sau misticism narativ declanşat de o mantră de artă stradală – „Writing is the only way of life“), parte din obişnuinţă şi necesitate, un fel de naraţiune personală, autobiografică în doi paşi: fiecare capitol cuprinde notaţia zilei/perioadei cu pricina, e „un soi de jurnal“, urmat de un exerciţiu memorialistic din trecutul recent, dar şi de amintiri mai vechi. Cartea bolii devine, astfel, un substitut de carte pentru a-l însoţi pe scriitor în perioada tratamentului şi va fi fost publicată din lipsa „curajului sau a laşităţii de a o ţine doar pentru sine“.

Apărută, nepotrivit cu genul, în colecţia „Fiction Ltd.“, locul acestei cărţi de non-ficţiune creativă ar fi fost, de fapt, în colecţia „Narator“ a Editurii Publica şi fac această remarcă pentru a sublinia genul şi natura scriiturii, cu atît mai mult cu cît scriitorii şi jurnaliştii români scriu foarte rar astfel de cărţi. Primele cîteva zeci de pagini în care Lucian Dan Teodorovici descrie relaţia dificilă cu sistemul medical (recomandări, amînări, intervenţii, incompetenţele specialiştilor), precum şi fenomene adiacente (ignoranţa pacienţilor, influencer-ii antivaccin), sînt un fel de reportaj pe cont propriu despre cum, în România, accesul la profesionalismul medical este o chestiune de noroc şi perseverenţă. La nivel personal, scriitorul îşi descrie, prin scene(te) de la faţa locului (a se citi spital), parcursul emoţional (nedumerire, ruşine, vinovăţie, teamă), praguri psihologice ale bolnavului, pe care, de altfel, nu le regăseşte la sine manifestate fidel în succesiunea prezentată prin cărţile de specialitate (vezi şi fragmentul de mai jos).

Scriitorul nu insistă prea mult asupra schimbărilor corporale cauzate de chimioterapie (stările de rău fizic, alterarea simţurilor, depresia), în primul rînd pentru că nu face din boală subiectul principal al scrierii. De fapt, cartea este o formă de digresiune, paragrafele cu amintiri (bunica este protagonista absolută a trecutului revizitat pe patul spitalului de nepotul ajuns, spre disperarea ei, scriitor) sau întîlnirile din salonul de spital (martora lui Iehova, asistenta grijulie) sînt mai interesante şi mai emoţionante decît patologia bolii. Urmele operaţiei sînt doar elementul declanşator al unor poveşti personale (scena spargerii unei oglinzi din copilărie, istoria unei aluniţe din adolescenţă) care capătă o dimensiune metaforică şi pun în perspectivă experienţa vieţii. Aşa cum „amărăciunile politice“ (victoriile lui Trump şi Dodon, alegerile parlamentare de la noi, atentatele de pe tot cuprinsul Europei) concurează cu desfăşurarea şedinţelor de chimioterapie într-un tablou general în care normalitatea, în ciuda mutării în spitalul oncologic, suferă mai puţine mutaţii decît te-ai aştepta: „[Normalitatea] îşi creează rapid obişnuinţele specifice, trasee proprii, moduri de a se desfăşura fără mustrări de conştiinţă.“

Jocul pe telefonul mobil Clash of Clans are o pondere mai însemnată decît alte referinţe culturale, în general, foarte puţine (un schimb de replici între Faulkner şi Hemingway, un pasaj din Aşteptîndu-l pe Godot, o scenă din filmul Taste of cherry de Abbas Kiarostami, cazul biografiei contrafăcute a aşa-zisului sfînt Arsenie Boca – aceasta fiind probabil şi prima atestare a personajului într-o carte de non-ficţiune laică). Singura preocupare literară a scriitorului este, la un moment dat, pentru stilistică şi punctuaţie – un alt mod de punere în perspectivă a relaţiei dintre viaţă/biografie şi scris. Scriitorul e „hărţuit“ de clişee, truisme şi panseuri, reflectează la „tristeţea cuvintelor“ şi mărturiseşte că el oricum a scris dintotdeauna „de parcă n-aş fi avut timp să îndrăgesc cuvintele“ – motiv pentru a se întreba, destul de subtil, de ce scrie şi cine e adevăratul cititor al acestei cărţi, al acestui „roman autobiografic construit pe obsesii, bucurii, temeri, speranţe“ – şi multe observaţii, aş adăuga eu.

Dacă ai putea recenza o astfel de carte – un om în faţa unei boli fatale –, dacă ai putea-o recenza după criteriile ficţiunii (cînd ea, de fapt, îşi creează propriul gen şi îşi găseşte propriul ton), ai putea reclama faptul că e prea stăpînită, prea decentă, cu prea puţină expunere şi deznădejde, preferînd observaţiile introspecţiei, punînd amărăciuni în locul disperărilor – că nu e suficient de dramatică, aşa cum autorul însuşi remarcă undeva, glumeţ înciudat, că „boala se transformă într-una neserioasă“. Scriitorul mărturiseşte că nu a vrut să aducă nici în viaţa celor din jur, nici în text stările de rău, durerile sau depresiile şi vorbeşte despre „lunile întregi de linişte“ pe care, paradoxal, boala i le-a oferit; motiv pentru care a scris pe un ton optimist, povestind în paginile sale „despre orice“ şi nefăcînd „caz“ de ghinion, fatalitate sau de vreo metamorfoză specială a unei supravieţuiri cu cancerul, concentrat fiind pe manifestările vieţii din jur. Din fericire, cu această carte a micilor mărturisiri, amintiri, superstiţii şi întrebări, păstrăm, la propriu şi la figurat, un deja vechi și foarte bun prozator.

*****

Lucian Dan TEODOROVICI
Cel care cheamă cîinii (fragment) 

Pentru că au fost în familia mea cîteva cancere, am trăit permanent sub presiunea ei. Iar presiunea te obligă uneori să te întrebi: cum ar fi dacă aş fi eu? De fapt, în privinţa asta mintea mea s-a jucat întotdeauna de-a inevitabilul, nu de-a condiţionalul, aşa că întrebarea mea a fost: cum va fi cînd voi fi eu? Şi m-am închipuit oricum, numai aşa cum sînt acum nu. Nu m-am gîndit că, în fond, viaţa nu ţi se schimbă decisiv: vei avea aceleaşi idei stupide, vei reacţiona exact la fel de prost cum reacţionai întotdeauna la felurite vorbe sau întîmplări. Îţi vei face planuri exact la fel cum ţi le făceai înainte. Te vei simţi bolnav atunci cînd vei avea starea care să-ţi amintească asta şi sănătos în tot restul timpului. Vei aştepta cu acelaşi interes rezolvarea misterului vreunui serial TV care, altfel, ştii că va mai avea, cel mai probabil, încă vreo sută şi cincizeci de episoade, deci s-ar putea să se termine peste cel puţin zece ani. Sau, dacă joci Clash of Clans pe telefonul mobil, cum fac eu, vei fi la fel de nerăbdător să construieşti, să-ţi dezvolţi oraşul, toate astea cu un singur scop: de a-l duce pe cea mai înaltă culme de civilizaţie şi forţă militară, deşi ştii foarte bine că asta s-ar putea produce peste trei sau cinci ani.

În imaginaţia mea, precedentă îmbolnăvirii, nu-mi acordam nici o şansă la normalitatea de acum: nu puteam să mă văd altfel decît ca pe-un soi de martir care, în ciuda permanentului chin, va trebui să se prefacă normal. Şi zîmbesc, pentru că e de zîmbit: nu am mai multă tristeţe în mine decît înainte. Sînt, de fapt, exact la fel de banal ca întotdeauna. S-au schimbat doar privirile celorlalţi, ale celor, puţini deocamdată, care ştiu. Numai că eu nu merit privirile astea, iar ei habar n-au că nu le merit. Pentru a avea dreptul la asemenea priviri, trebuie să fii măcar un pic martir. Nu e deloc cazul.

Eu nu port nici un război. N-am deschis nici un front. Nu duc nici măcar vreo luptă amărîtă-n doi. Eu aştept, atît. Şi, între timp, în această aşteptare, s-ar putea să fiu doar, recurg la sintagma asta tocită pentru că mi-e utilă, eroul propriului meu ridicol.

comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Pizza, povestea fabuloasă de peste ani ani - cum s-a ajuns la cutia de astăzi?
Unul dintre cele mai apreUnul dintre cele mai apreciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O aciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O adoră mai ales copiii. Puțini știu că acest preparat este, de fapt, o invenție, a apărut dintr-o greșeală să spunem.
image
Ministerul ucrainean al Apărării: Bătăliile din estul ţării vor decide soarta Ucrainei
Bătăliile care se duc în estul Ucrainei ar putea decide soarta ţării, a declarat marţi purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării, Oleksandr Motuzianik.
image
Rusia susţine că nu va renunţa la planurile sale în Ucraina, în pofida sancţiunilor şi a ajutorului occidental pentru Kiev
Ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a declarat că Rusia îşi va continua 'operaţiunea specială militară' în Ucraina, în pofida 'ajutorului masiv din partea Occidentului' pentru Kiev şi a sancţiunilor occidentale instituite împotriva Moscovei.