Autobiografie: „Povestea Casei Paleologu”, un eseu despre educație

28 mai 2022
image

Editura Fundației Paleologu a publicat recent un nou volum Povestea Casei Paleologu, o autobiografie intelectuală semnată de Theodor Paleologu și, totodată, un eseu despre educație și un manifest pentru inițiativele independente în acest domeniu vital:

<<Ospețele cercului celui mai apropiat de prieteni ai tatălui meu sînt, fără îndoială, un element fundamental al formației mele intelectuale și morale, un fel de propedeutică la cultura banchetului filozofic în antichitatea greco‑romană. Ele se situau undeva la mijloc între Banchetul lui Platon și Banchetul lui Xenofon: membrii Orientului nu țineau pe rînd discursuri ca la Platon și nici nu recurgeau la serviciile unui muzician sau ale unei dansatoare precum la Xenofon. În schimb, acesta din urmă formulează în modul cel mai precis spiritul care prezida și la simpozioanele noastre: „și astfel amestecau ei glumele cu chestiunile serioase“ („they mixed the playful and the serious“ în traducerea engleză). Pe Xenofon Noica îl considera un cap pătrat fără „acces la idee“, opunîndu‑l geniului platonic. Avea Noica această marotă de a gîndi în alternative: Platon sau Xenofon, Hegel sau Goethe, Eminescu sau Caragiale, iar în interiorul operei platoniciene Republica sau Phaidon. Pentru Xenofon am o imensă admirație și mă fascinează extraordinara varietate a operei sale: dialoguri filozofice – cu Socrate în rol principal, dar și cu poetul Simonide în genialul dialog despre tiranie –, amintiri despre Socrate, amintiri personale despre expediția din Persia, o istorie a Greciei care o continuă pe a lui Tucidide, biografia idealizată a lui Cirus cel Mare ca manual de leadership militar și politic, tratate diverse despre călărie, vînătoare, militărie și finanțe publice. La Boston College, unde am fost lector de franceză timp de un an, am beneficiat de cursurile despre Xenofon ale lui Christopher Bruell, unul dintre cei mai buni specialiști în materie, el însuși discipol al lui Leo Strauss, cel care a contribuit ca nimeni altul la renașterea cauzei xenofoniene.

Influența lui Noica asupra Casei Paleologu nu e mai puțin determinantă. Asupra lui tata, în primul rînd, deci evident și asupra mea. Așadar, influență indirectă în bună măsură, cu atît mai mult cu cît toată lumea vorbea despre Noica. Și Despărțirea de Noica și Jurnalul de la Păltiniș au stîrnit valuri cît casa, nenumărate discuții, polemici și pasiuni. Ori, eu am crescut în mijlocul acestui maelstrom intelectual. Pe Noica îl văzusem foarte des pe vremea cînd stăteam în Drumul Taberei, unde eram practic vecini, dar mult mai rar de cînd ne‑am mutat în strada Armenească, adică de cînd s‑a trezit interesul meu pentru filozofie. Amintirile mele cele mai pregnante cu Noica sînt cele din copilărie. O dată a venit, de pildă, la pomul de Crăciun, era tare încîntat de vărzările făcute de mama, iar eu mă jucam pe jos, așa că am putut vedea de aproape ghetrele pe care le purta. Pare un detaliu anodin, dar Noica purta ghetre, excelent simbol al deliberatei sale atemporalități și inadecvări la lumea din jur. Altă dată m‑a luat tata la Noica acasă, iar eu mă jucam cu o mingiuță, care a intrat sub o comodă și nu mai reușeam să o scot de acolo. M‑aș fi așteptat poate să se pună și cei doi filozofi în patru labe și să‑mi vină în ajutor, dar ei aveau lucruri serioase de discutat. Pe bună dreptate. Tot atunci sau altă dată am revenit de la Noica devorat de țînțari, pentru că lăsase geamul deschis. Nici cînd mergeam cu tata la parcul Moghioroș nu manifesta mai multă simpatie pentru dorința mea de‑a ajunge cît mai repede la leagăn, tobogan, carusel și balansoar. Îi sînt recunoscător pentru aceste lecții voluntare sau involuntare de temperanță și răbdare. Are Proust un personaj, un intelectual evreu, Albert Bloch, care declară că habar n‑are ce vreme e afară și dacă plouă sau nu: „Je vis si résolument en dehors des contingences physiques que les sens ne prennent pas la peine de me les notifier.“ Așa e și Noica, zicea tata jumate în glumă, jumate în serios.

Noica a pus însă, într‑un anume sens, prima piatră la baza Casei Paleologu. La botez a adus un cadou cu valoare simbolică extraordinară: o piatră de pe Acropola din Atena. Am păstrat‑o cu sfințenie. Mai exact, a stat întotdeauna în același loc, pe comoda din camera părinților. Dar nu uit niciodată că mi‑a fost astfel încredințată o ștafetă. Ștafetă nu înseamnă însă imitație. Casa Paleologu nu seamănă cu „școala“ de la Păltiniș. Nici nu‑mi trece prin cap să mă compar cu Noica. El era în felul lui un geniu, eu poate doar „genial“ în sensul banalizat al cuvîntului, folosit, de pildă, în expresia „il est genial comme prof“: asta‑i, de fapt, tot ce‑mi doresc să se spună despre mine. El era un filozof care ambiționa crearea unui sistem propriu, eu doar un bun profesor de istoria filozofiei și, eventual,un filozof în sensul antic al adoptării unui anumit mod de viață; și nici asta nu‑mi iese întotdeauna. Aici intervine, de asemenea, o diferență de punct de vedere asupra filozofiei înseși. Pentru Noica filozofia este în mod fundamental încercarea de a gîndi Unul și Multiplul. Știu, „that is the question“, dar pe mine mă interesează în principal multiplul. De aici vine diversitatea preocupărilor mele, pe care Noica le‑ar fi găsit probabil futile sau în orice caz secundare. Ca și tata, sînt categoric un Montaignian eclectic. În plus, mai sînt diferențele de context. Noica a făcut maximum de ce se putea face în comunism. „Școala“ de la Păltiniș era o adunare informală de intelectuali remarcabili care se adunau în jurul unui maestru care‑i punea la treabă. Așa s‑au născut excelente proiecte precum traducerile din Platon sau Heidegger. Casa Paleologu este o întreprindere privată care are, evident, și o component comercială. Lipsa de libertate din comunism avea avantajul deplinei siguranțe: Noica era pensionar și discipolii săi lucrau cu toții la stat. Noi însă sîntem ca pe bicicletă: dacă te oprești, cazi. Asta ne obligă într‑o anumită măsură să răspundem cerințelor pieței: fără compromisuri, desigur, menținînd un standard foarte ridicat din punct de vedere intelectual și academic, dar mereu atenți la ce îi poate interesa pe cursanții noștri actuali sau potențiali. Pentru mine este o binevenită și constantă provocare. De aici vine și caracterul eminamente accesibil al cursurilor noastre. Nu e nevoie să știi nimic anume dinainte, ci doar să ai dorința de a învăța. Nu întîmplător s‑a dus Noica în vîrf de munte, iar eu îmi țin prăvălia în centrul Bucureștiului după modelul lui Zenon și al urmașilor săi, care își adunau discipolii în centrul Atenei, în Stoa Poikile, porticul pictat din Agora.>>

Cartea Povestea Casei Paleologu poate fi achiziționată folosind următorul link: https://paleologu.com/ro/editura/carti-aparute

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Concluziile surprinzătoare ale unui român care a vrut să afle cât costă viaţa în paradisul din Bali faţă de Cluj sau Bucureşti. „Mă costă 10 euro pe noapte”
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social, după cum spune chiar el. Patrik a vrut să afle cât costă viaţa în paradisul din Bali comparativ cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile au fost surprinzătoare
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.
image
EXCLUSIV Millie Bobby Brown, actriţa din „Stranger Things“: „M-am îndrăgostit de Unsprezece şi am simţit că vreau să fiu ca ea“
Actriţa Millie Bobby Brown spune că o catalogare a serialului drept doar un thriller SF ar fi superficială, căci „Stranger Things“ tratează probleme reale – spre exemplu, personajul pe care îl interpretează, Unsprezece, se confruntă cu „stresul posttraumatic şi traumele din copilărie“.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.