Analfabeta

Publicat în Dilema Veche nr. 392 din 18 - 24 august 2011
Analfabeta jpeg

M-am gîndit nu o dată, pe vremea cînd locuiam în Elveţia, la Fribourg, să dau o fugă pînă la Neuchâtel, unde trăia pe atunci Agota Kristof. Ştiam despre ea cîteva lucruri: că fugise din Ungaria în ’56, că nu-i place să dea interviuri, că este o extraordinară scriitoare de limbă franceză – Le grand cahier, prima parte a Trilogiei gemenilor, fiind, pentru mine, dovada irefutabilă a inventării unei noi limbi scriitoriceşti şi a unei lumi cu totul insolite. N-am ajuns pentru că era prea simplu, poate şi pentru că preferam, de pe atunci, să nu leg omul de cartea pe care-a scris-o (cu una sau două excepţii, care au confirmat între timp regula) şi în mod sigur pentru că, în Elveţia, între a te gîndi că ai vrea să vezi pe cineva şi a o face există cîţiva paşi prea bine formalizaţi ca să mai fie şi parcurşi. 

Ştiu însă sigur că, dacă aş fi citit înainte Analfabeta, cartea publicată în 2004, la Editura Zoé din Lausanne, aş fi făcut pe dracu-n patru s-o cunosc pe Agota Kristof. Dacă Marele caiet, Dovada şi A treia minciună, adică cele trei romane care alcătuiesc Trilogia gemenilor (tradusă, din fericire, şi în româneşte, la Editura Trei), reprezintă genul acela de cărţi pentru care merită să te apuci de citit sau să-ţi faci din literatură o viaţă, Analfabeta este adevărul cuiva care ştie mai mult despre durere, cruzime şi moarte decît sute de scriitori contemporani care şi-au făcut din aceste „subiecte“ marote lucrativ-declarative. E drept, dacă n-aş fi ştiut cîte ceva despre scriitura dură, tăioasă, lapidară din Marele caiet, poate nici n-aş fi căutat vreodată Analfabeta – o scurtă carte alcătuită din 11 secvenţe autobiografice, publicate mai întîi în foileton, într-o revistă din Zürich. 

Nu afli din această microautobiografie scrisă pe tonul esenţial (curăţat, în egală măsură, de sensiblerie şi autocompătimire) din Trilogia gemenilor secretul înţelegerii de fond sau al coerenţei de formă din principalele cărţi ale Agotei Kristof şi nici felul în care cineva care luptă, la propriu, cu o limbă „inamică“ ajunge să o stăpînească. Poţi afla în schimb cum îţi poţi pierde propria limbă (deşi, dacă n-ai păţit-o, cu greu poţi pricepe) şi, odată cu ea, singura viaţă care conta: „La început, nu exista decît o singură limbă. Obiectele, lucrurile, sentimentele, culorile, visurile, scrisorile, cărţile, jurnalele, toate erau această limbă. Nu-mi puteam imagina că ar putea exista o altă limbă, că o fiinţă omenească ar putea pronunţa un cuvînt pe care eu să nu-l înţeleg... La 21 de ani, cînd am ajuns din întîmplare într-un oraş din Elveţia unde se vorbea franceza, m-am confruntat cu o limbă total necunoscută pentru mine. Aşa a început lupta mea de a cuceri această limbă, o luptă lungă şi înverşunată care va dura cît propria-mi viaţă. Vorbesc franceza de peste 30 de ani, scriu în franceză de mai mult de 20 de ani, dar încă nu o cunosc. O vorbesc cu greşeli şi nu pot s-o scriu decît ajutîndu-mă de dicţionare pe care le consult adesea. Din această cauză spun că şi limba franceză este o limbă inamică. Dar mai există un motiv şi acesta este cel mai grav: această limbă mi-a ucis limba maternă. Mi-am lăsat în Ungaria jurnalul scris în limba mea secretă şi, de asemenea, primele mele poeme. Mi-am lăsat, în acelaşi timp, fraţii şi părinţii fără să-i previn, fără să le spun la revedere sau adio.“

Mai poţi înţelege, fără îndoială, din autobiografia de 52 de pagini a Agotei Kristof cîte ceva despre felul în care cititul poate deveni din pedeapsă boală incurabilă şi, în cele din urmă, o disciplină imaginativă aplicată trăitului şi o negociere cu moartea în limba „duşmană“: „Citesc. E ca o boală. Citesc tot ce-mi cade în mînă, citesc tot ce-mi cade sub ochi: ziare, cărţi de şcoală, afişe, bucăţi de hîrtie găsite pe stradă, reţete de bucătărie, cărţi pentru copii. Tot ce e tipărit.... Cum ar fi fost viaţa mea dacă nu mi-aş fi părăsit ţara? Mai dură, mai săracă, dar mai puţin singuratică, mai puţin fracturată, poate chiar fericită. Sînt însă sigură că aş fi scris tot ce am scris, în orice limbă.“

La fel ca în romanul lui Max Frisch, Eu nu sînt Stiller, Analfabeta surprinde ceva straniu, un mecanism de anihilare a diferenţei cu binişorul, cu binele, cu mai binele, mecanism care, în Elveţia, este probabil mai elaborat, mai codificat şi mai respectat ca oriunde altundeva. Nu poţi, nici măcar atunci cînd eşti omeneşte terminat, să nu respecţi acest frumos malaxor care nu-ţi lasă nici o alegere. Ca să scapi, ar trebui să ştii poate – ca Agota Kristof – că „doar devenind nimic, poţi deveni scriitor“ şi să-ţi poţi asuma acest nimic.Trebuie mai ales să nu uiţi ruptura cu lumea care te-a făcut cine eşti, şi să-ţi scrii diferenţa cît de bine poţi în limba pe care n-ai ales-o: „La cinci ani după ce am ajuns în Elveţia, vorbesc franceza, dar nu o citesc. M-am transformat într-o analfabetă, eu care citesc încă de la 4 ani. Ştiu că nu voi scrie niciodată în franceză aşa cum scriu scriitorii născuţi în această limbă, dar voi scrie cum pot, în cel mai bun fel în care voi putea. Nu am ales eu această limbă. Mi-a fost impusă de destin, de soartă, de circumstanţele vieţii mele. Sînt obligată să scriu în franceză. E o provocare. Provocarea adresată unei analfabete...“

Sper să citim în curînd şi în româneşte Analfabeta, o addenda dură şi nemiloasă la toate romanţurile exilului.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.