12 scriitori şi cărţile pe care le-au ales din 2016

Publicat în Dilema Veche nr. 670 din 22-28 decembrie 2016
12 scriitori şi cărţile pe care le au ales din 2016 jpeg

Nu știu dacă există pe lume cititori mai pasionați și mai pretențioși decît scriitorii. La începutul lui decembrie, The Guardian a publicat un material în care mai mulți autori erau rugați să recomande cărțile apărute în 2016. Așa ne-a venit și nouă ideea. Am invitat scriitori români să ne spună care sînt cărțile care le-au plăcut cel mai mult anul acesta. Mergeți pe mîna lor și căutați-le. (A. M. S.)

● T.O. BOBE

Ca să intru brusc în joc și să aleg merele de prepelicari, birmanezele de coacăze și mușcatele de animalele care de departe par muște, o să spun că, după mai multe selecții, las la o parte și Călărețul polonez (e sub Sefarad), și 2666 (e prea, în același timp, nonconformistă și monumentală), și Va fi liniște, va fi seară (e a nu știu cîta recitire), și, cu părere de rău, Gramaticile creației (e prea… umanistă), și Ce nu poate fi șters (am nevoie de o recitire ca să mă pronunț definitiv, fiindcă la prima lectură era prea cald afară ca să mă pot concentra), și, cu foarte mare părere de rău, Foe și Pierdutul paradis (prea perfecte pentru gustul meu), și declar pe propria răspundere (limitată, totuși) că pe mine cel mai mult și mai mult în 2016 m-a atins Tunelul eului a lui Thomas Metzinger, un metisaj bizar de neuroștiințe și filozofie, despre care, dacă ar fi să-i găsesc un superlativ, n-aș putea exclama decît „Matrix, frate!“

● Robert ȘERBAN

Pentru mine, cartea anului 2016 este cea publicată de Mircea Mihăieș la Polirom, Ulysses 732. Asta fiindcă între copertele ei nu este doar un fir al Ariadnei care te plimbă prin romanul lui Joyce și ți-l arată așa cum, poate, nu l-ai văzut sau cum nu te-ai gîndit/știut să îl vezi, nu e numai o carte scrisă cu artă literară, pe care o citești cu multă plăcere, nu este doar o demonstrație de empatie și admirație a unui scriitor față de altul, ci este pur și simplu un spectacol cultural rarisim, cum nu sînt prea dese pe la noi. Așadar, să ne bucurăm!

● Simona SORA

Pentru mine, cartea anului 2016 a fost, în mai multe feluri, Pisica. O poveste despre răscumpărarea femininului de Marie-Louise von Franz, apărută la Editura Nemira şi tradusă în româneşte de Sanda Roşescu. Cu siguranţă a fost aşa mai ales pentru că insolitul volum al celebrei analiste jungiene, de comentarii la o poveste românească, a fost tradus de Sanda Roşescu. Cunoscută la noi în special pentru convorbirile cu Gellu Naum de la începutul anilor ’70, republicate în 2003 în volumul Despre interior-exterior, Sanda Roşescu – la rîndul său, analistă jungiană apropiată de Étienne Perrot (al cărui volum, Visele şi viaţa, l-a tradus recent) – are, înainte de orice, o (atît de rară) vocaţie a adevărului, care transpare în orice scrie sau traduce. Iată de ce traducerea acestei cărţi subtile despre visele arhetipale şi perspectiva psihologiei abisale în analiza basmelor, dar mai ales despre „actul eroic veritabil… de a suporta suferinţa şi de a nu face nimic“ are şi acel adaos fulgurant al grijii faţă de potenţialul interlocutor/cititor.

2 JPG jpeg

● Mircea PRICĂJAN

Pascal desenează corăbii. Fără ezitare. Radu Niciporuc a arătat prin cartea sa că e un prozator get-beget, cu substanță, de mare rafinament, excelent deopotrivă ca povestitor și ca artist al cuvîntului: textul reușește să încînte și să vrăjească prin simpla declamare, dincolo de încărcătura lui (sub)textuală. Pe volumul acesta se poate face școală de scris proză scurtă. E, de aceea, singurul, din cîte am citit în 2016, la care m-aș întoarce oricînd, într-o clipă de impas, pentru a mă reconecta la vibrația subtilă a literaturii mari.

● Svetlana CÂRSTEAN

Nu există niciodată o singură carte care să acopere toate concluziile unui întreg an editorial. Din punctul meu de vedere, 2016 va rămîne anul în care a apărut cartea Andreei Răsuceanu, Bucureștiul literar. Într-un peisaj destul de indecis, cu o critică literară baricadată în mediul academic, Andreea Răsuceanu vine cu forța unui uragan în mod paradoxal încă discret, care știe să schimbe paradigma fără a fi vocal. Orice carte a ei promite o continuare cel puțin la fel de spectaculoasă. Iar Bucureștiul literar este un roman în formă de carte teoretică despre alte romane, care ne privește pe toți. Este pasionant și greu de lăsat din mînă, în așa fel încît citind nu știi dacă vrei să stai mai mult în casă, în traseele ficționale, sau să ieși, să te arunci iar în orașul de piatră și praf, ca să-l confrunți cu ceea ce tocmai ai aflat din cartea Andreei.

Și pentru că, în peisajul literar indecis de care aminteam, poezia e mai puțin vagă decît alte genuri, pentru că am avut șansa să fiu editorul acestei cărți, aș adăuga aici și Sisteme de fixare și prindere a Ștefaniei Mihalache, o ecografie unică a tuturor avatarurilor maternității și implicit ale feminității. Mai intim și mai curajos (despre tot ce e mai intim) e greu să scrii.

● Sorin GHERGUȚ

N-am o imagine avizată asupra anului editorial. Citesc adesea cu un decalaj consistent și sînt cu siguranță destule apariții semnificative care îmi scapă durabil (de pildă, abia anul ăsta m am învrednicit să termin Iliada). Așa că titlurile pe care o să le spun nu reprezintă sufragii pentru vreun top anual, ci sînt ale unor cărți importante pentru mine dintre puținele apărute în 2016 pe care am apucat să le citesc. Una e Pragmatic Conservatism de Robert Lacey, din care am înțeles mai limpede că există un filon conservator care nu e totuna cu reacțiunea, ba chiar e compatibil cu valori zise progresiste. Căruia mi se pare că i se potrivește, în română, vorba „copăcel“ (și alte zicale de genul „măsoară de zece ori și taie o dată“). Romanul anului (și pentru că îl am cu autograf) e Envoyée speciale de Jean Echenoz, care nu m-a dezamăgit. O revelație a fost însă Epepe de Karinthy Ferenc, un roman din 1970 pe care m-aș bucura să-l văd tradus în română (de Andrei Dósa). Poezie: Spiro de Andrei Doboș.

● Radu VANCU

Pentru mine, cartea anului a fost Solenoidul lui Mircea Cărtărescu. Ca toți marii romantici, de care e atît de legat, Cărtărescu e și el un solipsist, convins că lumea există numai ca proiecție a sinelui propriu, singurul care are cu adevărat existență (solus ipse), sau în orice caz singurul cu existență strict verificabilă. Literatura lui de pînă la Solenoid îmi pare a fi aceea a unui solipsist care se străduiește să creadă că lumea există. Solenoidul, în schimb, e documentul extraordinar al unui solipsist care știe că, împotriva tuturor probabilităților, lumea există. Și care, lucru rarisim printre solipsiști, poate avea empatie cu celelalte insule izolate etanș de restul lumii (ca și el însuși). E, în sensul ăsta, nu doar cea mai umanistă carte a lui Cărtărescu; dar una dintre cele mai umaniste cărți pe care le știu.

● Adela GRECEANU

Poeta româncă Svetlana Cârstean și poeta suedeză Athena Farrokhzad au scris împreună o carte, Trado, fiind fiecare dintre ele în același timp autor, traducător și personaj în spațiul comun al textului. Nici una dintre ele nu cunoaște limba celeilalte, traducerea s a făcut prin limbi intermediare – franceză, engleză, spaniolă, italiană. Dar tocmai această situație a făcut posibil „textul despre munca noastră în comun asupra limbii“, cum spun ele. Cartea e compusă din trei secțiuni: una care cuprinde poemele Svetlanei Cârstean, alta care cuprinde poemele Athenei Farrokhzad și, între ele, ca un sîmbure, este eseul lor comun despre traducere, despre trădare, despre scris, despre supraviețuire, despre moștenirea pe care fiecare o poartă cu sine. Athena Farrokhzad s-a născut în 1983 în Iran, într-o familie cu o puternică orientare de stînga, și în copilărie a emigrat cu familia în Suedia. Svetlana Cârstean s-a născut în 1969 în România, într-o familie cu o puternică orientare anticomunistă. Iar ceea ce le aduce împreună este poate disponibilitatea lor de a se pune în starea de a traduce, mai întîi în limbaj literar propriile experiențe și apoi dintr-o limbă într-alta și apoi într-alta, într-un continuum scris-tradus, din care rezultă, spectaculos, că traducerea este originalul. Trado a apărut la Nemira.

3 JPG jpeg

● Cristian TEODORESCU

Ca unul care citeşte şi literatură străină, nu numai cărţile scriitorilor autohtoni, cea mai bună carte apărută la noi în 2016 mi se pare romanul lui Ian McEwan, Coajă de nucă. Un roman inspirat de Hamlet şi de lumea celorlalte piese ale lui Shakespeare, dar cum numai acest scoţian inventiv putea scrie, fără să stea la remorca marelui Will, ci ca şi cum, imaginaţi-vă, personajul lui ar fi fost Hamlet însuşi, înainte să renască în zilele noastre, într-o familie de ciudaţi, în care asemănarea cu asasinarea regelui danez din Hamlet devine o chestie care ar putea fi o crimă perfectă. Dar nu e. Şi asta fără ca fantoma regelui să i se arate lui Hamlet.

● Bogdan-Alexandru STĂNESCU

Grea dilemă! Aparent… Dat fiind că citesc ficţiune şi non-ficţiune în egală măsură, în mod normal mi-ar fi aproape imposibil să mă opresc la o singură carte, la o carte „a anului“. Dar 2016 nu e un an normal, iar asta tocmai datorită unei anumite cărţi: Ulysses 732. Romanul romanului. Critica autohtonă suferă de anumite complexe care-o fac, mai ales după 1989, să trateze literatura universală cu sfiala unei slujnice în faţa noilor pantofi de dans ai Doamnei, iar Mircea Mihăieş are tupeul să se ia la trîntă cu cea mai snoabă dintre stăpînele prezente la bal, şi o face de la egal la egal. E o carte care va intra, odată cu apariţia traducerilor, în bibliografia obligatorie a oricărui scholar care se încumetă să cartografieze teritoriul Joyce. Şi, mai presus de asta (adică de valoarea intrinsecă a cercetării), Mihăieş dovedeşte, într-un moment foarte potrivit, că mult blamata şi dispreţuita critică mioritică can be fun. O spun cu toată admiraţia şi invidia de care sînt capabil! Vorba lui Molly Bloom, născută Tweedy: Da!

● Cecilia ŞTEFĂNESCU

Nu prea sînt prietenă cu proza scurtă, aş spune dimpotrivă, am nevoie de spaţii largi ca să mă aşez bine în poveste. Cu cîteva exemplare excepţii (Salinger, Cehov), am lăsat din mînă mai toate aceste scurte biblii în faţa cărora se închină fanaticii genului. Dar nu s-a întîmplat la fel şi cu Truman Capote. Dintr-un motiv care, probabil, ţine exclusiv de acele în­tîlniri care produc chimii misterioase, mi-a plăcut extrem de mult eclectismul poveştilor, tensiunea lor vecină cu thriller-ul, senzaţia de Sud american pe care ai impresia că nu ai mai citit-o ori văzut-o nicăieri, nici atunci, nici după – pe mine, personal, sînt cele care m-au captivat cel mai tare –, stilul metabolizant şi, cu toate astea, de o naturaleţe de parcă scriitorul te invită să te cuibăreşti în capul lui şi să-i asculţi direct vocea. Sau în burta lui? Şi mai ales personajele. Nu e locul şi nici spaţiul să fac aici o analiză a lor. Aş face mai degrabă o invitaţie de a-i citi proza scurtă reeditată de Editura ART, Integrala prozei scurte. E o invitaţie cu atît mai serioasă cu cît vine de la un cititor aproape exclusiv de romane.

● Răzvan ŢUPA

Anul în care tot ce a fost mai bun în poezie a venit de peste tot. Pentru cine citeşte poezie, 2016 a fost un an cel puţin dinamic. Pentru mine, mişcarea prin poezie a fost atît de agitată că nu am nici un chef să ne mai batem pe spate între noi. Se vor găsi colegi care să remarce noile volume cu care au venit Radu Niţescu sau Alex Văsieş, şi Livia Ştefan. Pe mine m-au interesat mai mult antologiile de tineri poeţi maghiari din Transilvania strînşi la „Max Blecher“ în linişte, pace, perversiuni, heppiend ori volumul al doilea al antologiei de poezie flamandă de azi, Cu picioarele pe afară, mutat de Jan H. Mysjkin şi Doina Ioanid la editura Arc. Dar dacă ar fi să aleg un volum din 2016, cred că aş pendula între poeziile nepublicate ale celor mai tineri autori pe care îi tot găsesc fie pe Subcapitol, fie prin concursuri ca „Licart“ (nişte texte de Mihnea Bâlici, Mircea Florea, Horia Şerban, Ioana Vintilă, Raluca Rîmbu, Bogdan Constantin Enache, Codruţa Irina Corocea, Andreea Chiper ori Teona Galgoţiu îmi tot umblă prin cap) şi ceva neaşteptat ca trecerea prin Bucureşti a unui poet cum e coreeanul Ko Un la finalul primăverii, trecere de pe urma căreia a rămas prima culegere de poezii din rafturile publicate de poetul obişnuit cu protestele sociale, puşcăria şi călugăria Zen, Timp cu poeţi morţi, scoasă la Tracus Arte. Nu ai prea des ocazia să pui mîna pe nişte versuri care par să dea peste cap deopotrivă automatismele revoltei şi pe cele ale poeziei scrise de formă. Încă şi mai mult mă interesează faptul că este o ediţie imperfectă, în care traducerea nu te convinge întotdeauna, dar îţi dă de fiecare dată de gîndit şi, mai ales, de căutat prin cotloanele Internetului după variante ale poemelor lui Ko Un în limbi pe care le ştii cît de cît. De exemplu, porneşti de la „Sîntem senzualitatea timpului / în care venim şi spre care plecăm“ şi ajungi în „We are the very sensuality / of the time in which we come and go“ şi „Nous sommes la sensualité du moment / Où nous venons et allons“. Restul e literatură.

anchetă realizată de Ana Maria SANDU și Matei MARTIN

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Jobul plătit cu 500 de lei pe zi, dar refuzat de mulți în România. „În Italia se dau doar 40 de euro pentru asta”
România e printre țările cu cele mai mici salarii din UE, însă există și slujbe bine plătite, la care însă nimeni nu se înghesuie. Spre exemplu, există oameni dispuși să-și plătească angajatul cu 500 de lei pe zi, însă nu au întotdeauna pe cine.
image
Cum a ajuns un bărbat să fie sechestrat timp de 7 zile într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi al Capitalei
O inedită metodă de înșelăciune a fost pusă în practică în Centrul Vechi al Capitalei, iar victimă a căzut un bărbat. Individul tras pe sfoară a fost privat de libertate timp de șapte zile și ținut într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi.
image
Românii din diaspora îi acuză pe cei din țară că au votat greșit: „Pe câți bănuți v-ați vândut?” VIDEO
O româncă stabilită în Germania și-a exprimat frustrarea și indignarea față de rezultatele alegerilor din 9 iunie, într-un videoclip postat pe TikTok, devenind rapid viral pe rețelele sociale. Femeia critică dur alegerea concetățenilor săi.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.