Carnet incomplet de note răzleţe – Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu

Publicat în Dilema Veche nr. 540 din 19-25 iunie 2014
Carnet incomplet de note răzleţe – Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu jpeg

Ca în fiecare an de peste două decenii, Festivalul este acelaşi rîu din ce în ce mai imens, ce curge în toate părţile, generos, plin de zgomot şi de culoare, unde te pierzi, dar te bucuri de pierzanie, te învinovăţeşti că renunţi, că trebuie să alegi, că nu poţi vedea tot, că nu poţi vorbi despre tot. Totuşi, o primă „despărţire de ape“ – sau de estetici – se impune cînd alegi să mergi doar la teatru, şi nu la tot ce te mai pîndeşte în margini: pe de o parte, estetica consacrată de marile nume şi, pe de altă parte, ceeea ce o carte recentă numeşte noile practici teatrale (Noi practici în artele spectacolului din Europa de Est / News Performing Arts Practices in Eastern Europe, editată de Iulia Popovici, Editura Cartier). Includem aici, cu o formulă ce are tendinţa să devină clişeu, teatrul noului val, fie el românesc sau de pretutindeni, fără să excludem nici una din aceste estetici, cu riscul de a deveni hemiplegic. 

Să începem cu o estetică a anilor ’90, dar iremediabil intrată în secolul nostru, pe care nimeni n-o mai poate ignora. L-am regăsit pe Silviu Purcărete cu două mari spectacole despre care s-a spus deja aproape totul, monumentalul Faust şi neaşteptatele Călătorii ale lui Gulliver. Şi un Oidip în premieră la festival, pe un scenariu de Silviu Purcărete după Sofocle – Oidip rege şi Oidip la Colona, şi în decorurile lui Dragoş Buhagiar. (Autorii au ales această nouă ortografie, mai aproape, se pare, de greaca veche, decît clasicul Oedip, preluat din franceză.) Teatrul antic al Danaidelor a rămas departe, cu explozia sa de mijloace şi de colaje clasice. Purcărete face un Oidip modern, scăldat în muzica languroasă, obsedantă a anilor ’40-’50, filtrată de Vasile Şirli, unde povestea e tratată ca un imens flashback, ce nu lasă nici un suspans în ce priveşte finalul tragic. Spaţiul scenic construit de Buhagiar, extrem de funcţional, o adevărată boîte à jouer, devine astfel cutia de rezonanţă a tragediei, suplă ca un decor de cinema, se deschide spre o pădure mitică în proiecţie video sau spre terasa unui banchet ce sfîrşeşte în carnagiu ca un bal al damnaţilor... Visconti nu e departe. Personajele alunecă pe o bandă rulantă, de travelling, ca împinse de destin, „spurcăciunea“ ce apasă cetatea Thebei şi palatul ei e încarnată într-un uriaş om-vierme, umbră a nefericitului rege. E neaşteptată şi extrem de complexă apariţia lui Constantin Chiriac în rolul titlu, alături de Ofelia Popii – Iocastă, Antigona sau o femeie din cor...

Cu spectacolul Intrigă şi iubire de Schiller, pus în scenă de Lev Dodin, un text clasic german şi un mare regizor rus impus de o generaţie ce a năvălit pe scenele europene cu toată energia tinereţii, acum vreo două decenii, aveam garanţia de a ne situa fără riscuri într-o zonă securizată a unui teatru solid şi extrem de eficient. Cine nu a auzit de Gaudeamus sau de Viaţă şi destin, după romanul de război al lui Vasili Grossman, ambele puse în scenă de Dodin? Spectacolul Teatrului Malîi din Moscova era, pînă la un punct, aşa cum mă aşteptam, superb, deşi cam lent, de o eleganţă glacială, cu actori formidabili, cu soluţii regizorale simple şi clare. Finalul însă ne-a trezit ca un duş rece şi ne-a adus aminte de secolul în care trăim şi a adus în prim-plan o întrebare esenţială, pusă în numele unei generaţii sacrificate. Cei doi tineri îndrăgostiţi mor şi rămîn în faţa scenei, inerţi, pe două scaune, în timp ce de undeva de afară se aude, la difuzoare, o voce voioasă ce anunţă nunta ducelui şi promite o societate nouă, plină de justiţie şi fericire. Adică demagogia curentă. Cei doi tineri ridică capul şi privesc ţintă către noi: aşa să fie oare?

Wajdi Mouawad, născut în 1968 în Liban, izgonit – copil fiind – de războaiele civile, din ţara de naştere, în Franţa, apoi în Canada, astăzi om de teatru francofon ce se împarte între trei continente, vorbeşte şi el în numele unei generaţii sacrificate. Scrisul său are parfumul otrăvitor al poveştilor orientale, căci vine dintr-o lume plină de zgomot şi de furie, dar e perfect familiar cu tehnicile cinematografice sau ale noilor tehnologii. La Sibiu a venit cu două texte – Seuls, un monolog, şi Ciels, în lectură, ultima parte a unui quator – Le Sang des promesses sau Sîngele făgăduinţelor. În deschiderea quatorului se află un citat din Hölderlin: „Noi nu sîntem nimic. Ceeea ce căutăm este totul.“ Primele trei piese sînt, astfel, de fiecare dată, o lungă odisee sau peregrinare a unui personaj principal, uşor de identificat cu autorul, plecat în căutarea originilor sale, peregrinare ce-l scufundă într-o serie de coşmaruri şi de încercări limită, în căutarea identităţii sale pierdute. Litoral, prima piesă, porneşte de fapt de la moartea tatălui, al cărui cadavru fiul vrea să-l îngroape în ţara de baştină, niciodată numită. De fapt, trilogia e dominată de trei figuri literare legate de figura tatălui: Hamlet, Oedip şi prinţul Mîşkin. Reia, de altfel, o replică din Idiotul în Ciels, piesă catapultată în viitor, despre frumuseţea ce va salva lumea... speranţă pusă, de altfel, la îndoială într-o lume din ce în ce mai ameninţată de distrugere. Seuls reia aceeaşi temă obsedantă sau descindere către origini, dar naraţiunea se întoarce, la un moment dat, pe dos, ca o piele de şarpe jupuit, eroul narator se regăseşte închis în propria poveste: moartea sau coma tatălui se confundă cu propria sa moarte. Wajdi Mouawad însuşi este un actor uimitor, creator total, aş spune, dar care nu uită să specifice că lucrează şi scrie în echipă cu actorii săi, un stil de lucru ce face parte din noile practici ale tînărului teatru de pretutindeni.

Festivalul de la Sibiu a ştiut însă să rezerve o mare parte din repertoriul său noilor estetici, sau tinerilor creatori, aşa-zisul nou val. Fie că este vorba de valori sigure, şi pe care e chiar deplasat să le tot cităm la capitolul tinerelor mlădiţe, pline de promisiuni. Mă gîndesc la teatrul Gianinei Cărbunariu, extrem de inteligent, de original, de unic în peisajul românesc, şi chiar european. Spectacolele sale circulă peste hotare, la festivaluri şi alte întîlniri internaţionale. Vara aceasta va reprezenta România la Festivalul de la Avignon, tocmai cu un spectacol creat la Teatrul Naţional din Sibiu – Solitaritate, prezent şi anul acesta în festival alături de Tipografic Majuscul, spectacol ce reprezintă un moment de maturitate artistică al acestei tinere creatoare, care a ştiut ca întotdeauna să adune în jurul ei o echipă de actori ce încarnează perfect tipul său de teatru: direct, violent, cu picioarele pe pămîntul unei realităţi necosmetizate. Tot la Sibiu aş cita Punct triplu al lui Bogdan Georgescu, din aceeaşi familie a teatrului realităţii transfigurate fără să-şi piardă luciditatea.  

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de recherche sur l’intermédialité et les arts du spectacle, CNRS, Paris. 

p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara
p 16 Dan Barbilian adevarul ro jpg
Viața sau opera
„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseși.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.