Biblioteca Publică din New York
N-aveam nici un plan să vizitez New York Public Library, mai ales pentru că nu-mi trecea deloc prin cap că un astfel de loc poate fi vizitat mai departe de holul de la intrare. Dar, cum într-o zi în care se anunțase „the blizzard of the century“ eram pe 5th între 40 și 42, am zis să intru că poate, totuși, cine știe, se poate vizita.
Și s-a putut, iar locul arată exact așa cum visezi bibliotecile – o clădire veche, imensă, superbă, săli de lectură de la cele mai mici la unele imense, cu fresce pe pereți, cu un calendar de evenimente de neratat, cu veioze și candelabre și cu acel peisaj uman fantastic de divers pe care doar New York-ul îl are.
În NYPL pur și simplu intri și te plimbi. Nu te întreabă nimeni de nimic, nu cumperi bilet, trebuie doar, bineînțeles, să nu faci zgomot când bagi capul în sălile de lectură, să nu-ți bagi nasul unde nu trebuie și, dacă scrie să nu fotografiezi, să nu le bagi blitz-ul în ochi cititorilor. Mai simplu spus, să nu deranjezi. În rest, te poți plimba în voie prin clădirea uriașă pentru a te convinge că Paradisul chiar e o bibliotecă. Mai mult decît atît, e un loc unde poți lucra sau studia, chiar dacă nu ai abonament. Te legitimezi, intri și poți petrece cîteva ore bune în compania cărților sau, pur și simplu, scriind în liniște. Iar cum liniștea este o chestiune rară și delicată în foarte zgomotosul New York, biblioteca este, pe bună dreptate, o oază.
Un pic de istorie a începutului: în secolul al XIX-lea, New York-ul avea deja două biblioteci măricele – Astor și Lenox –, dar care, pe lîngă faptul că n-o duceau prea bine, nu făceau față unui oraș ce creștea într-un ritm amețitor. În plus, accesul era limitat sau condiționat de plătirea unei taxe pe care nu mulți și-o puteau permite. De aceea, un domn cu ceva posibilități financiare, Samuel J. Tilden, a lăsat prin testament 2,4 milioane de dolari pentru construcția unei biblioteci.
Construcția a fost demarată la începutul secolului 20 și avea să fie cea mai mare și mai impresionantă clădire de marmură din SUA. Așa este și acum, clădirea monumentală păzită de leii de marmură (simbolul NYPL) domină prin eleganță zgîrie-norii din jur. Colecția de cărți este impresionantă, de la Biblia lui Gutenberg pînă la ediții rare din mai mulți autori decît putem enumera aici.
Ce-mi place mult la NYPL este că e o bibliotecă vie – evenimente peste evenimente, unele foarte simpatice (întîlniri între cititori, teme neconvenționale, grupuri de conversație în engleză, implicarea artiștilor plastici să creeze obiecte pornind de la cărți, expoziții, proiecții, instalații ce țin de istoria New York-ului – de exemplu, am văzut ceva cu street food – și multe, multe altele) la tot felul de campanii neconvenționale de promovare a lecturii sau de implicare socială.
Ca să nu mai vorbesc de magazinul bibliotecii, unde găseai tot felul de lucruri faine legate de cărți. Am plecat de acolo cu tote bags (plăsuțe din pînză) cu coperte de cărți sau citate, cu cărți faine sau cu tot felul de mici obiecte inspirate din lumea cărților. NYPL este, cu siguranță, inima livrescă a New York-ului și unul dintre punctele sale cheie, parte din cultura locului.
Foto: C. Foarfă
