„«Dragă Emna, iată reţeta pe care o aştepţi de aproape cincisprezece zile: 1. Pune boabele de cuşcuş într-o kassaa încăpătoare; 2. Pentru 1 kg de cuşcuş toarnă în ploaie o jumătate de litru de apă călduţă, sărată şi amestec-o treptat cu boabele; 3. Adaugă două căuşuri de ulei şi continuă să amesteci cu grijă; 4. Pune totul la fiert în kess kess; 5. Pune cuşcuşul la fiert înapoi în kassaa. Afînează boabele de cuşcuş cu o furculiţă şi adaugă roman; completează din nou cu apă călduţă sau, pentru mai multă aromă, cu o supă limpede; 6. Fierbe totul încă o jumătate de oră; 7. Afînează iar boabele, adaugă nişte aouina şi topeşte deasupra o bucată zdravănă de zebda. Sper să-ţi placă reţeta. Circulă de la vest la est, pînă la Mitidja, de mai bine de un an. Nu o trîmbiţa peste tot. Să ştii că făina vînturată cade întotdeauna greu la stomac! Stăpîneşte-ţi lăcomia şi ai grijă cum mănînci. Pe curînd, Yolande.»

Emna şi-a ridicat ochelarii şi s-a întors spre Ayla şi Taoufik. Au petrecut mai bine de două ore încercînd să descifreze mesajul, fără succes. «Tot nimic?» a murmurat Mastodontul cu o privire hulpavă. «Doar e scris negru pe alb! Taoufik, eşti zero la bucătărie, dar la arabă eşti bun, nu? Cum traduci aouina şi roman?» Chipul jurnalistului s-a luminat deodată: «Pru… prune şş… şi rodii!» a strigat, bîlbîindu-se violent, semn că trăia o emoţie intensă.“

Emna Aït Saada – din Un baiser sans moustache (1998), roman poliţist şi frescă culinară a Algeriei, scris de Catherine Simon – este o geologă mare cît pămîntul şi din cale afară de gurmandă, aflată în căutarea lui Yolande, o prietenă dispărută în Oranul violent al anilor 1990. O însoţesc Alya, fiica dispărutei, şi Taoufik Benslimane, un jurnalist algerian. Singura urmă lăsată de Yolande înainte să dispară este reţeta de cuşcuş.