Copiii, literatura și politica – cîteva impresii de la Livre Paris

Publicat în Dilema Veche nr. 787 din 21-28 martie 2019
Copiii, literatura și politica – cîteva impresii de la Livre Paris jpeg

Este al doilea tîrg mare de carte la care particip, după Tîrgul de la Leipzig, în 2016, cu care, de altfel, am tentația să-l compar pentru că, la fel ca acesta, și Livre Paris e, în primul rînd, un tîrg pentru public. Așadar, întîlnirile profesionale dintre editori, autori, traducători, agenți literari (din țările în care aceștia chiar există) etc. sînt pe planul doi, contează mai mult expunerea (dar și vînzarea) cărților și, desigur, cititorii. Salon du Livre a fost înființat în 1981, iar din 2016 se numește Livre Paris. Aparent, nu este un tîrg foarte mare, ca întindere, aș îndrăzni să spun că este un pic mai mare decît Bookfest București, ocupă un singur pavilion expozițional (în care te pierzi, e adevărat) de la Porte de Versailles, spre deosebire de Tîrgul de la Leipzig, care are vreo șase, însă e spectaculos și plin de diversitate – anul acesta au venit distribuitori și vînzători de carte din 100 de țări, inclusiv din țări africane precum Coasta de Fildeș, Maroc, Algeria (cu un stand mare unde tot timpul a fost înghesuială și coadă, dar este firesc interesul imigranților din Paris față de țările de origine), 1200 de expozanți, peste 35.000 de nume de autori și aproximativ 180.000 de vizitatori. Au mai fost prezente cu standuri publicații de prestigiu precum Lire, Le Figaro, L’Express, Libération, televiziuni precum Arte au transmis în direct, ceea ce la noi nu se întîmplă, din păcate. Dintre scenele pentru lansări și dezbateri cele mai populare s-au dovedit a fi Scène Jeunesse, Scène BD și Scène Young Adult, copiii le-au luat cu asalt ca să-și cunoască autorii preferați și ca să participe la diferite ateliere, de altfel în fiecare zi, pînă în ora prînzului, aveai senzația că ai nimerit într-un tîrg de carte al copiilor, clase întregi și autocare pline de copii, cei mici de tot purtau niște veste (nu galbene) ca să nu se piardă prin mulțime, grupuri de adolescenți care acaparau zonele de relaxare din preajma cafenelelor și care, exact ca la Leipzig, se așezau pe jos, în cerc, fiecare cu cîte o carte în mînă. Să vezi atîția copii de toate vîrstele interesați de cărți îți dă un sentiment de bine, mă bucur că și profesorii de la noi au început să aibă astfel de inițiative, să-și ducă elevii „în excursie“ la un tîrg de carte, ca să vadă autori în carne și oase, de aici pleacă, de fapt, totul. Am mai observat, la standuri, o explozie a cărților de tip roman grafic (fără să mai punem la socoteală BD-urile, la francezi există totuși o tradiție pe care am preluat-o și noi un pic, prin anii ’80, cu Pif și Rahan, dar și cărțile manga, mai nou în trend peste tot), bijuterii de cărți, „obiecte“ de care te poți îndrăgosti pur și simplu. Dar și foarte multe albume și enciclopedii cu titluri catchy de tipul Un kilogram de cultură generală (cartea chiar cîntărea un kilogram), cărți educaționale, inclusiv de educație sexuală pentru vîrstele mici – Cum vin copiii pe lume? (și alte întrebări pe care nu le puteți adresa părinților).

Prezența constantă a copiilor și cărțile pentru ei sînt importante la orice tîrg, totuși miza ediției de anul acesta a fost cu totul alta – celebrarea patrimoniului literar european și rolul literaturii în construcția unei Europe deschise. De altfel, nu a existat o țară invitată de onoare conform tradiției, ci un întreg continent: Europa, toate dezbaterile din tîrg s-au învîrtit în jurul „contextului european“, al actualității politice și al modului în care aceasta se reflectă în literatură și nu numai. În jurul scenei Europei s-au aflat standurile statelor membre, printre care și standul României organizat de Institutul Cutural Român, cu motto-ul: „2019 – L’année de la Roumanie en Europe“ și cu un perfomance al artistului Valeriu Pantilimon. Cărțile scrise de autori români – Cioran, Eugen Ionescu, Panait Istrati, dar și autori contemporani – s-au vîndut (bine, din cîte am înțeles) la librăria europeană, de fiecare dată cînd am trecut pe acolo erau vizitatori care le răsfoiau, există în Franța o curiozitate vie legată de România, poate chiar mai mult decît atît. Temele recurente din dezbaterile de la standul românesc, dincolo de cele specializate, cum ar fi o excelentă dezbatere în trei părți despre traducere, text și nuanțe, limbă nativă, adaptarea textului etc., au fost cumva cele așteptate și de publicul francez – Est versus Vest, regimul comunist și generațiile lui, dictatura, Occidentul văzut ca un escape, idealizat, deschiderea granițelor și în cele din urmă dispariția lor. „30 de ani de la întoarcerea în Europa“ (o dezbatere moderată de Cristina Hermeziu) – scriitoarele Gabriela Adameșteanu, Ioana Pârvulescu și Adriana Babeți povestesc despre Occident ca o fantasmă, un miraj pentru români, înainte de 1990, apoi despre relația lor personală cu Occidentul, despre trecerea frontierei care acum a devenit la fel de facilă ca și cum ai merge de la București la Cluj sau la Timișoara, mirajul treptat dispare, „viața nu mai e în altă parte“, apropo de Milan Kundera, pomenit și el în dezbatere, la fel și Paul Ricœur, „trecutul care nu trece“, tema uitării – ce ar trebui să uităm? ce ar fi bine să ținem minte? avem în ADN ul nostru o componentă culturală europeană? Și dacă ar fi să definim Europa într-un singur cuvînt? „Libertate“, spune Ioana Pârvulescu, „Cultură“, spune Gabriela Adameșteanu, „Cultură liberă“, spune Adriana Babeți și în timp ce pe scena Europei se discută despre Monica Lovinescu, despre comunism și despre mici sau mari exorcizări necesare, la o scenă alăturată copiii francezi izbucnesc în urale atunci cînd un popular ilustrator le desenează rînd pe rînd personajele preferate, face parte din farmecul Tîrgului de la Paris, două lumi atît de diferite pot coexista în același spațiu, se întrepătrund, un atunci și un acum. De altfel, ce mi-a plăcut cel mai mult la Livre Paris este faptul că e un tîrg foarte „cald“, oamenii interacționează, se cunosc între ei, socializează (în prima seară, înainte de deschiderea pentru public, editorii și autorii au ciocnit cîte un pahar de șampanie, o idee excelentă care s-ar putea prelua și la Bookfest, de pildă), librarii prezintă cărțile aproape fiecărui cititor în parte, dau sugestii, explicații necesare, nu sînt doar negustori de cărți, par mîndri de meseria și de menirea lor, în fond, publicul e animat, participă, are reacții, spre deosebire de publicul german de la Leipzig, care e în primul rînd un public atent și disciplinat. Apropo de public, cîteva sute de cititori de toate vîrstele (inclusiv copii de 2-3 ani care făceau tumbe pe covorul roșu) au fost prezenți la poate cel mai important eveniment al Tîrgului, întîlnirea cu Orhan Pamuk, cu ocazia lansării romanului Femeia cu părul roșu la Editura Gallimard (cel mai mare stand al unei edituri franceze și cel mai glamour). Un Pamuk (pe care l am văzut pentru prima oară live) foarte firesc, fără prețiozități, fără fițe, un om care transmite dincolo de ceea ce spune, prin atitudine, un mare scriitor care vine dintr-o familie din Turcia pro-occidentală și cu o admirație profundă față de Europa, și care afirmă că nu mai este optimist, pentru că în urmă cu cîțiva ani în Turcia încă mai exista libertate de exprimare, acum nu mai există și fără libertatea de exprimare nu mai poate exista nici democrația. Așadar nu mai este deloc optimist, a devenit mai degrabă ironic și orecum tot ironic spune că Europa, aparent, a fost recunoscătoare Turciei pentru că i-a ținut la distanță pe migranții din Siria, iar acum, cînd democrația din Turcia are mari probleme, nu simte o fraternitate a Europei față de vecina sa (apropo de Liberté, égalité, fraternité), o îngrijorare reală.

Apoi Pamuk lasă în urmă „contextul european“ și povestește despre Muzeul Inocenței de la Istanbul – primul muzeu din lume care a fost mai întîi ficțiune și apoi a apărut în realitate, despre obiectele pe care le a colecționat, despre romanul pe care îl lansează în limba franceză și despre faptul că „nu există umanitate fără dragoste“, îi place să observe mintea unui bărbat îndrăgostit și îi mai place să fie atent la o anumită aură a obiectelor, obiectele înseamnă o recuperare a trecutului. La final este inevitabil întrebat despre Nobelul său și spune că nu-i înțelege pe alți scriitori care, după ce primesc premiul, încep să se plîngă că le sună tot timpul telefonul și că devin brusc prea ocupați, că nu mai au timp de nimic. Orhan Pamuk, cel de după Nobel, a muncit mai mult decît înainte, a fost bucuros că a avut în sfîrșit bani cu care să-și termine mai multe proiecte, inclusiv Muzeul Inocenței, așa că încheie cu următoarea concluzie: „Sînt fericit cu premiul meu și îl recomand oricui“. Un discurs fermecător, așa că plec de la Tîrgul Livre Paris ușor aeriană și cu un chef nebun de scris.

Foto: Emmanuel-Nguyen-Ngoc

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.