Victor Brauner – Onomatomanie sau „portretul“ stărilor interioare

Publicat în Dilema Veche nr. 939 din 7 – 13 aprilie 2022
Victor Brauner – Onomatomanie sau „portretul“ stărilor interioare jpeg

În 1976, Galeria Alexandre Iolas din Paris publică, în colaborare cu Jacqueline Brauner, Onomatomania lui Victor ∞ (Onomatomanie de Victor ∞), volum în care sînt reproduse 37 de tablouri realizate de Victor Brauner în anul 1949 și textele care însoțesc fiecare lucrare. Conform dorinței văduvei artistului, reproducerile au fost realizate în alb-negru. Prima colaborare dintre Alexandre Iolas și Victor Brauner a avut loc în 1949, cînd Iolas, director al galeriei Hugo din New York, expune lucrări semnate de artist. Începînd cu anii 1950, Alexandre Iolas expune operele lui Victor Brauner în galeriile sale din New York, Paris, Geneva și Milano, permițînd astfel pictorului, confruntat cu dificultăți materiale, să se concentreze asupra realizării operei sale.

În 1948, excluderea lui Victor Brauner din grupul suprarealist şi despărţirea de André Breton marchează un moment de criză în viața artistului şi totodată începutul unei noi etape creatoare. De-a lungul anilor, schimbul de scrisori dintre pictor și poet este dovada prieteniei și a unei strînse colaborări care iau sfîrșit pe 25 octombrie 1948, cînd Brauner, refuzînd să semneze „excomunicarea“ pictorului Roberto Matta, este la rîndul său exclus din grupul suprarealist. Despărţirea lui Victor Brauner de André Breton va dura pînă în anul 1956, cînd cei doi se reconciliază. La invitaţia lui André Breton, Victor Brauner şi Roberto Matta vor participa în anul 1959 la Expoziţia internaţională a suprarealismului de la Galeria Daniel Cordier din Paris.

Victor Brauner devine creatorul în jurul căruia gravitează tineri artişti şi scriitori reuniţi într-un grup care se va numi Contragrupul H, grup care se declară împotriva tuturor formelor de demagogie pseudo-revoluţionară. Atît prin operă, cît și prin comportamentul său, pictorul devine „centrul tuturor răspunsurilor“ la întrebările pe care și le puneau Sarane Alexandrian, Claude Tarnaud, Stanislas Rodanski, Francis Bouvet, Jean-Dominique Ray, Alain Jouffroy: „Ce este ființa în lumea aceasta? Trebuie să continuăm a folosi arta pentru a încerca să răspundem la întrebări metafizice fundamentale? Într-o societate interesată de profit și de rafinament, mai e în stare poezia să joace rolul Nordului absolut în rătăcirea celor care caută să reaprindă flacăra libertății?“ (Alain Jouffroy, „Victor Brauner, ou le premier dépassement du surréalisme“, Victor Brauner, Didier Imbert Fine Art, 1990).

Excluderea din grupul suprarealist este resimțită de Victor Brauner ca unul dintre evenimentele cele mai dureroase pe care le-a trăit, eveniment care-i provoacă o veritabilă criză de conștiință. În cursul anului 1949 (între 14 martie și 7 iulie), sub denumirea de Onomatomanie, prin care sînt reunite cuvintele „onomastică“ și „manie“, Victor Brauner realizează seria de 37 de tablouri care avea să fie considerată cel mai complex ansamblu al operei sale. Tablourile create în 1949 marchează distanțarea artistului de grupul suprarealist din jurul lui André Breton.

p21 totemul subiectivitatii ranite ii 1948 jpg jpeg

În vara anului 1948, în timpul unui sejur la Ronco, în Elveția, unde este invitat de prietenii Sylvie și Rudy Stauffacher, Brauner descoperă „metoda transferului imaginat“ descrisă de psihanalista Marguerite Sèchehaye într-un volum cu titlul Realizarea simbolică: o nouă metodă de psihoterapie aplicată unui caz de schizofrenie (Marguerite Sèchehaye, La Réalisation symbolique: nouvelle méthode de psychothérapie appliquée à un cas de schizofrénie, Èditions Hans Huber, Berna, 1947). Terapia aplicată în tratamentul unei adolescente suferind de schizofrenie este pretextul autoanalizei imaginate de pictor în seria de tablouri în care Sarane Alexandrian vede o „terapeutică“ sau „proiecția în imagini a unor conflicte ale intimității“ (Sarane Alexandrian, Victor Brauner l’illuminateur, 1954). Demersul introspectiv imaginat în tablouri amintește de procedeul descris în manualul de terapie al psihanalistei Sèchehaye prin care recuperarea structurilor personalității tinerei Renée are loc datorită folosirii unui limbaj simbolic. Pentru a-i diminua sentimentul de culpabilitate sînt inventate obiecte simbolice compensatorii: mere, pentru a aminti de sînul matern, un „dublu“ (bebelușul Ézéchiel), un tigru numit „mamă tigru“ sau frișca numită „zăpadă purificatoare“. Comparațiile dintre „mărul verde“ sau „arborele verde“ și sînul matern sînt sursa tablourilor Totem al subiectivității rănite (Totem de la subjectivité blessée, 1948) și Mărul socialist (La pomme socialiste, 1948). În seria Onomatomanie, pictorul imaginează o epopee picturală în care forțele interioare/exterioare ale ființei și ale lumii înconjurătoare, deopotrivă benefice și malefice, sînt prefigurate prin întîlnirea dintre Eul ascuns și conștiința exterioară. Semnătura pictorului este însoțită de semnul infinitului, Victor ∞, mărturie a nenumăratelor întîlniri ale Eului cu Sinele într-o experiență extatică dezvăluită într-o manieră burlescă, în care umorul și autoironia, hilarul și grotescul sînt alăturate. Tablourile sînt însoțite de scurte texte care explică sau completează imaginea. Lucrarea realizată pe 14 martie 1949, Les Victor „Je et moi“, este explicată de artist prin „integrarea Eului în Sine“. În întîlnirea dintre Marii Victor și Micul Victor sînt personificate „rațiunea“ și „conștiința“. În Victor Victoraș dublat de spaimă își privește inima tremurătoare (Victor Victorach doublé d’angoisse regarde son cœur tremblant), ființa secretă – sau Eul ascuns – descoperă spaima în spatele căreia bătăile bubuitoare ale inimii generează ultrasunetul spaimei sau spaima ultrasunetului. Spaima este provocată de „opresorii“ aparținînd lumii exterioare (Marii Victor) sau de preponderența realului asupra imaginarului, imaginar fără de care echilibrul ființei ar putea fi răsturnat sau pus în pericol de „conștiința exterioară“. „Ființa secretă“ sau „omulețul din om“, „micul Victor“ din seria Onomatomanie este ființa ultrasensibilă și necunoscută pe care fiecare o poartă în sine. Iar Sinele, transformat în funcție de stările de spirit prin care trece artistul, este totodată unic și multiplu. Tratat cu ironie și bunăvoință, Victor Victoraș Victorios este „dublul“ inventat de artist, deopotrivă persoana pe care o reprezintă și un obiect distinct. Seria Victor Victorel, compusă din nouă tablouri, tratează subiecte erotice prin care pictorul ilustrează visul „unei forțe sexuale nelimitate“, „amor propulsator“ sau „motorul“ forțelor creative. „Brauner exprimă în delirul dionisiac al lui «Victor Victorel» beția libertății și a bucuriei de a picta, regăsite“ (Didier Ottinger, Victor Brauner dans les collections de l’Abbaye Sainte-Croix, Spadem, Paris, 1991). Libertatea de expresie trimite deopotrivă la creațiile artei populare, la cele ale naivilor sau ale copiilor. Soarele (Victor victorescent) și Luna (Victor semivictorescent), încadrate de motive geometrice, amintesc de reprezentările din folclorul românesc. „Eul își încheie povestea la începutul fiecăreia dintre poveștile sale, dezintegrînd pentru totdeauna imensitatea universală și aruncîndu-se eroic în golul creat în jurul său de el însuși“ – în Victor Victorel fără de număr (Victor Victorel sans nombre). În tabloul cu titlul – în limba germană – Victor Victorios beim Osterspaziergang (Victor Victorios la plimbarea de Paști), „«Eul» își plimbă orgolios măreția primăvăratică pentru a demonstra Devenirea înnoitoare a subiectivității“.

„Opera lui Victor Brauner este o ontologie“, scrie Sarane Alexandrian în monografia consacrată pictorului în 1954, Victor Brauner iluminatorul, ea este „legenda extraordinară a aspectelor interioare ale omului în luptă cu propriul destin“. În seria Onomatomaniei, exegetul operei brauneriene vede „o veritabilă genealogie a Eului, o istorie legendară a formării personalității artistului“ (Sarane Alexandrian, Victor Brauner l’illuminateur, Éditions Cahiers d’Art, 1954).

Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).

Ilustrații: Victor Brauner - „Victor Victorios beim Osterspaziergang”, 1949 (sus), „Totemul subiectivității rănite” II, 1948 (jos)

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.