Victor Brauner – Mitologia poetului
Întîlnirea cu poetul Ilarie Voronca – autor al volumului de poeme Restriști (1923), ilustrat de Victor Brauner – și colaborarea, în 1924, la revista 75HP, pe care cei doi o inițiază, vor marca parcursul creației brauneriene. Pictopoezia, creație comună a pictorului și a poetului, este anunțată și exemplificată în paginile revistei. De-a lungul anilor, prietenia, colaborările cu poeții și creațiile comune vor contribui la conturarea unei opere în care pictura și poezia se regăsesc reunite. Pentru Victor Brauner, poezia este un mod de a percepe lumea, iar creaţia este înţeleasă ca un proces al cunoaşterii de sine. Aventurile poetului apar ca un lanţ nesfîrşit al faptelor imaginare prin care artistul exprimă transformările eului, pe care le propune ca marcă a propriei sensibilităţi.
În 1946, Brauner redactează un text poetic intitulat Proclamație, care va fi publicat în anul următor în catalogul expoziției internaționale Suprarealismul în 1947, care a avut loc la Galeria Maeght din Paris. În text, artistul se declară Împărat al mitului personal, ale cărui forțe sînt absolute și confuze, feroce și melancolice. Brauner reia pasaje din scrisorile adresate lui André Breton, pe care pictorul le dezvoltă pentru a contura tema unei mitografii personale. Textul, marcat de umorul și autoironia caracteristice operei brauneriene, anunță totodată un nou ciclu de lucrări, Mitologia poetului, în care artistul este eroul modern al unor „întîmplări legendare“. Fiecare realizare reprezintă un „document autobiografic“, care dezvăluie un moment sau o „stare“ revelatoare a întîmplărilor reale şi imaginare. Tabloul Aceasta a fost povestea unui poet din Sargimegetusa (Ceci fut l’histoire d’un poète de Sargimegetusa, 1946) este prefigurarea parcursului urmat de poet în trei etape succesive, culminînd cu figura poetului reprezentat ca un sacerdot. Titlul tabloului trimite la cultul dacic, denumirea localității Sarmizegetusa fiind schimbată pentru a desemna un „lăcaș de cult“ imaginar. Oferind jocul unei imagini în care organizarea simetrică a figurii (profil dublu), văzută din faţă şi din profil, tabloul Izvorul (La Source, 1946) este un „conglomerat“ de semne şi cuvinte care alătură creaţia poetică și plastică într-un întreg. Inspiraţia este prima condiţie în procesul creator, ea avîndu-și originile în „apele profunde“ ale imaginaţiei şi inconştientului. Funcţionînd în felul unui „mecanism catapultor“, inspiraţia traversează stadiul opoziţiei dintre principiile contrarii pentru a sfîrşi prin a deschide imaginaţiei drumul către o „culme“ sau către „vîrful“ ce amintește de aspirațiile suprarealiștilor, un „curcubeu vivificator“. Uniunea dintre imagine și cuvînt este prezentă și în pictopoemele care fac parte din corespondenţa adresată lui André Breton, arătînd puternicul ataşament al pictorului faţă de poet. Într-un desen, „poetul în exil“ este numit şi „dialectician al dragostei“ sau „purtător al marelui mesaj“, desenul fiind însoțit de o dedicaţie, pictopoem pentru André Breton. În tabloul intitulat Leul dublu (Le Lion double, 1946), „dubla esenţă a tuturor lucrurilor“ este prefigurată printr-un semn care trimite la grafia literei, sugerînd totodată „calităţile“ pe care Brauner le atribuie poetului prin figura leonină bicefală, pasărea şi sceptrul Luna-Sol.
Între anii 1946 și 1948, Victor Brauner pictează seria de tablouri închinate Poetului, figură în jurul căreia trasează coordonatele unei mitologii personale. Poetul este eroul modern ale cărui aventuri spirituale sînt înfăţişate ca fiind „fapte eroice“, similare celor ale unor personaje supranaturale. Umorul se împleteşte cu autoironia pentru a deveni un fel de „crez al artistului“, prin care Brauner îşi face cunoscute ideile privind creaţia şi arta. Seria de trei tablouri intitulate Mitologia poetului „înscenează“ trasformările prin care poetul trece de-a lungul parcursului creator, (Mythologie du poète, 1-ère, 2-ème, 3-ème naissance, 1947). În primul tablou, nașterea are loc prin trupul unui șarpe, simbol al naturii poetice în opera brauneriană. În tabloul Mitologia poetului, a 2-a naştere, poetul apare încadrat între două divinităţi protectoare sau „principii universale“. „În acest tablou putem vedea sfîşierea primordială a conflictului simbolic prin care trece poetul, care tinde către unificarea exemplară a fiinţei“, explică artistul. În Mitologia poetului, a 3-a naştere (Mythologie du poète, 3-ème naissance), poetul, înfățișat în chip de Superman, este eroul înzestrat cu calităţi excepţionale, înnoitoare. El pare să descindă din benzile desenate ale comics-urilor, iar şarpele, prezent aproape întotdeauna alături de poet, reprezintă „forțele regeneratoare“, creatoare. „Mitul poetului este mitul omului care își cucerește libertatea. Întreaga mea operă este o simulare a unei mitologii. Fiecare tablou este o poveste a poetului în care omul este suprarealistul. Poetul sînt eu“, declară Victor Brauner.
În 1947, Suprarealistul, poet și magician, este reprezentat printr-o figură emblematică ce simbolizează „principiul creator“. Suprarealistul reia figura Scamatorului din jocul de Tarot, prefigurare a literei Alef și simbol al întregului univers. În jocul de Tarot, Scamatorul (Le Bateleur), căruia îi sînt atribuite cele mai înalte calități, reprezintă omul-microcosmos, universul activ sau principiul a tot ceea ce există. Începutul și sfîrșitul se regăsesc reunite în simbolul alchimic, șarpele încolăcit care formează un mare semn al infinitului așezat pe pălăria Suprarealistului. Figura Scamatorului apare și în tabloul intitulat Îndrăgostiții, mesageri ai numărului (1947) alături de Papesa din cărțile de Tarot, pentru a simboliza „uniunea contrariilor“. Inscripțiile din dreapta și din stînga tabloului reiau schema tripartită pe care pictorul o introduce adesea în lucrările anilor 1940: DESTINUL corespunde TRECUTULUI, MAGIA – PREZENTULUI și LIBERTATEA – VIITORULUI. Triada simbolizează uniunea dintre actul poetic, dragoste și libertate.
Tabloul autobiografic ultratablou biosensibil încheie, în 1948, etapele anterioare în care episoadele autobiografice, reale și imaginare, culminează cu trasarea planului unei ființe umane ideale. Ansamblul, în care imaginea și cuvîntul scris sînt din nou reunite, apare ca o „cartografie“ a evenimentelor interioare/exterioare care l-au marcat pe artist. Tabloul este un document autobiografic, iar textele, introduse în mici cartușe, explică imaginea și/sau îi conferă un nou sens. Mențiunea adăugată în josul titlului, „scopul acestui document este fără scop“, atrage atenția asupra faptului că tabloul nu este purtătorul unui mesaj special, ci, mai degrabă, o trecere în revistă a etapelor dezvoltării personalității artistului, tabloul avînd rolul unui curriculum imaginar transpus în imagini. Autointitulîndu-se Împărat al regatului mitului personal, pictorul creează un „dublu“ caricaturizat. „Cînd Brauner se reprezintă în chip de «împărat infinit », el nu se proclamă suveran al picturii, ci al lui însuși“, scrie Alain Jouffroy.
În seria Onomatomanie (1949), al cărei titlu reunește onomastica și mania, Victor Brauner realizează un număr de 37 de tablouri în care vede exercițiul imaginat al unei autoanalize. Victor-Victoraș victorios, din seria Onomatomaniei, este „dublul“ inventat de artist, micul Victor, „ființa secretă“ sau „omulețul din om“, o ființă ultrasensibilă și necunoscută. În 1962, Victor Brauner va scrie: „Pictura mea este autobiografică. Eu îmi povestesc viața. Viața mea este exemplară, pentru că e universală. Ea povestește, totodată, reveriile primitive în forma și în timpul lor“.
Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).
