Victor Brauner – Lup-masă, obiectul suprarealist

În 1930, Victor Brauner călătorește pentru a doua oară la Paris, unde va rămîne pînă în anul 1935. Vecin de atelier cu Alberto Giacometti și Yves Tanguy, devine membru al grupului suprarealist parizian din jurul lui André Breton în 1933. În același an are loc Expoziția suprarealistă la Galeria Pierre Colle, unde sînt expuse „obiecte cu funcționare simbolică“, creații suprarealiste, tablouri, sculpturi, desene și manuscrise și o serie de obiecte provenite din diverse culturi „primitive“.  Pentru suprarealiști, arta „primitivilor“ este expresia inconștientului, a visului premonitoriu și a călătoriei interioare sau calea străbătută de șamani în practica ritualurilor magice. Forța expresivă a obiectelor magice, produs al culturilor „primitive“, și funcționarea simbolică atribuită lor reprezintă pentru suprarealiști un bogat repertoriu de forme care urma să fie asociat creației suprarealiste. În 1929, sub titlul „Lumea în vremea suprarealiștilor“ (Le Monde au temps des surréalistes), este publicată, în revista Variétés, „harta lumii“ adaptată viziunii suprarealiste în care Oceanul Pacific este centrul lumii, iar Arhipelagul Bismarck, Noua Irlandă și Noua Guinee sînt mai mari ca dimensiuni decît Africa și Europa. Pe coperta revistei este reprodus Tabernacolul, prezentat de Yves Tanguy ca obiect suprarealist, o asamblare de elemente disparate asemănătoare desenelor suprarealiste numite cadavres exquis. Curiosul obiect amintește relicvarele antropomorfe ale culturilor „primitive“, în care blana, pieile de animal, elementele vegetale și minerale, metalele și materialele textile sînt asociate unei figuri reprezen-tînd adesea strămoșul mitic sau un șef de clan. Evocînd un astfel de obiect, Tabernacolul este compus dintr-un cap îmblănit cu ochii din sticlă și nas din piele, un trunchi acoperit cu blană de culori diferite și prevăzut, în loc de brațe, cu două sfeșnice în stil Louis XV, pentru a lumina o încăpere. Descoperit de pictor la una dintre piețele de vechituri din Paris, Tabernacolul face parte din seria obiectelor cu funcționare simbolică suprarealiste. În timpul unei astfel de plimbări prin talciocul din Saint-Ouen, Breton achiziționează o „lingură-pantof“ (Cuil-ler-soulier) cioplită în lemn de un artizan anonim, obiect în care poetul vede o replică surprinzătoare a pantofului Cenușăresei. Alegerea suprarealiștilor reflectă lipsa voită a criteriilor estetice în favoarea aparenței de bricolaj a obiectelor, cît și căutarea originii lor în vise, fantasme, inconștient. Totodată este căutată forța impactului asupra privitorului, fascinația și chiar repulsia care ar putea aduce la suprafață trăiri puternice, sentimente și amintiri. Un alt obiect suprarealist, Bila suspendată (La boule suspendue), realizat de sculptorul Giacometti în 1930, este expus în același an la Galeria Pierre Loeb. El avea să facă parte din ansamblul de obiecte care constituie Peretele atelierului lui André Breton (Le Mur de l’atelier d’André Breton), astăzi expus într-una dintre sălile Centrului Pompidou din Paris. Expoziția suprarealistă de obiecte, care are loc la Galeria Charles Ratton în 1936, alătură din nou „arta primitivilor“ și creațiile suprarealiste. Articolele publicate în revista Cahiers d’art cu ocazia expoziției atrag atenția asupra obiectelor domestice, îndemnînd cititorii să confecționeze obiecte iraționale. Breton clasifică obiectele expuse în mai multe categorii, obiecte naturale, obiecte perturbate, obiecte americane (provenind de la populațiile amerindiene), obiecte oceaniene și obiecte matematice. Astfel, o mască din Noua Guinee este expusă alături de Vestonul afrodiziac (Le Veston aphrodisiaque, 1936-1967), realizat de Salvador Dalí, și de obiectul confecționat de tînăra artistă Meret Oppenheim, Dejunul în blană (Déjeuner en fourrure, 1936)  a cărui realizare asociază numele lui Pablo Picasso și cel al lui André Breton. Întîlnirea dintre Meret Oppenheim, creatoarea unor obiecte pentru casa de modă Schiaparelli, și Pablo Picasso la cafeneaua Flore din Paris prilejuiește realizarea obiectului (la sugestia lui Picasso), achiziționat chiar în timpul expoziției de Alfred Barr Jr. pentru Muzeul de Artă Modernă din New York. Conform procedeului suprarealist de condensare a doi termeni, titlul sugerat de Breton ilustrează asocierea dintre tabloul Dejunul pe iarbă al lui Manet și romanul Venus în blănuri al lui Sacher-Masoch. Obiectul, compus dintr-o ceașcă de cafea, o farfurioară și o linguriță, îmblănite, provoacă pe de o parte fascinația ineditului, pe de alta repulsia în fața unui obiect utilitar acoperit cu blană. Primul obiect, opera lui Salvador Dalí, desemnat ca „mașină pentru gîndit“, face parte din categoria obiectelor matematice datorită jocului aritmetic sugerat prin ritmul paharelor cu conținut „afrodiziac“ agățate de veston. „Afrodiziac“ este și Telefonul-homar expus la New York în 1936, un telefon pictat în roșu al cărui receptor este un homar. Erotismul unui pantof roșu cu toc înalt este subliniat în Pantoful lui Gala (Le Soulier de Gala, 1931/1973) printr-un un pahar cu lapte introdus în interiorul pantofului cu scopul de a topi o bucată de zahăr suspendată deasupra lui, prin care s-ar putea obține efectul „afrodiziac“ sau „dulceața“ îmbrățișării cuplului din fotografia lipită de pantof. 

Considerat de M.H. Maxy „un suprarealist avant la lettre“, Victor Brauner anunță mai multe „invenții“, printre care „telefonul cu barbă“ și „pictofonul“, însă obiectul pe care-l va realiza este Lupul-masă (1939-1947), operă care se află astăzi în colecția Centrului Georges Pompidou din Paris. Un surprinzător desen realizat în 1933 înfățișează construcția unei mese perforate cu două picioare care se sprijină pe contururile sinuoase ale unui animal fantastic. Masa pare să fie „invenția“, vehiculul sau obiectul admirației unei perechi, bărbat și femeie, care amintesc de o vreme a „începuturilor“, temă recurentă în opera brauneriană de la începutul anilor 1930. În 1939, Brauner pictează două tablouri, Fascinație și Spațiu psihologic, în care masa din desen devine „lup-masă“. Operele fac parte din seria Licantropilor sau a Amurgurilor, o lume populată de licantropi, efialți, fantome și himere învăluite într-o atmosferă cețoasă, nebuloasă. Inițiată în 1938, seria Licantropilor este dominată de prezența „hibrizilor“ care evoluează într-un spațiu închis sau pe fundalul unor peisaje învăluite în ceață. Transpunerea în pictură a unui element cules din „forul interior“ al artistului este asemănătoare proiecției unui aparat care ar reproduce, printr-o succesiune rapidă de imagini, forme a căror percepție este neclară, fragmentară sau nebuloasă. Produs al contrariilor, prin întîlnirea dintre „umbră“ și „lumină“, pictura reflectă viziunea existenței unor ființe și a unor lumi pe care percepția comună nu le poate sesiza. Revelînd o lume necunoscută, ea este romantică, de un romantism nou care aparține viitorului, o pictură neo-mitică. Descinse dintr-o lume îndepărtată, ce ne apare ca bizară, ele dispar în nedeslușit… „Nedeslușitul va juca un rol foarte important în metamorfoză. El va lega noua formă, pe cale de a se naște, de vechea formă care moare“, notează artistul într-un carnet (Arhiva Bibliotecii Kandinsky, Centrul Georges Pompidou, Paris). Transpus în tridimensional, lupul-masă din tabloul intitulat Spațiu psihologic (1939) este „hibridul“ care avea să fie prezentat pentru întîia oară la expoziția Suprarealismul în 1947 de la Galeria Maeght din Paris într-un spațiu amenajat ca un „altar“ consacrat operei lui Victor Brauner. Pentru André Breton, el reprezintă revenirea la primitivismul integral. Obiect poetic, Lupul-masă este obiectul suprarealist prin definiție și expresia a ceea ce a fost numit „miraculos surprinzător“.

Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).