Victor Brauner – Despre două lucrări asemănătoare și totuși diferite
Vizitatorii expoziției „Victor Brauner. Între oniric și ocult“, care are loc la Muzeul Național de Artă al României din București între 1 decembrie 2023 și 30 aprilie 2024, pot admira, pentru prima oară în capitala României, lucrările acestui reputat pictor al secolului XX provenite din colecții de prestigiu ale muzeelor din Franța, alături de cele ale muzeelor românești. Expunerea lucrărilor a fost completată cu o serie de desene, acuarele și tablouri din colecții particulare, franceze și românești. Printre exponate se numără o lucrare în pastel pe carton cu titlul Compoziție cu nud, datată 1962, care ar fi trebuit să atragă în mod special atenția privitorilor. Lucrarea, care face parte din una dintre colecțiile particulare românești, fusese deja expusă cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la nașterea pictorului, eveniment celebrat printr-o expoziție la Piatra Neamț, orașul unde Victor Brauner s-a născut în anul 1903. În 2004 ea se număra printre lucrările reproduse într-o monografie semnată de Emil Nicolae, organizatorul expoziției. Titlul publicației apărute la Editura Hasefer, Victor Brauner. La izvoarele operei, nu putea decît să incite curiozitatea celor interesați de viața și de opera marelui artist, ea fiind precedată doar de un album ilustrat cu reproduceri după lucrările din colecțiile românești, apărut la Editura Arc 2000 în anul 1999, cu un text introductiv semnat de istoricul de artă Amelia Pavel (1915-2003). Publicat datorită unor generoase sponsorizări, albumul cuprinde douăzeci și cinci de reproduceri ale desenelor, acuarelelor și tablourilor din colecțiile particulare românești. Cîteva lucrări reprezentînd peisaje, Peisaj cu copaci, Peisaj cu clădire, Cimitir și Mănăstirea Antim, au fost datate de autoarea albumului între anii 1918 și 1919, cînd Victor Brauner începe să picteze „vedute“ din împrejurimile casei familiei Brauner de pe strada Suter și din Cimitirul Bellu, pe care îl vizitează în repetate rînduri. În 1919, el se înscrie la cursurile Școlii de Arte Frumoase din București, unde rămîne pînă în anul 1922, cînd frecventează Academia Liberă de Pictură condusă de Horia Igiroșanu. Între anii 1920-1922 își petrece vacanțele de vară la Balcic, unde pictează peisaje în spiritul lui Cézanne dintre care două, aparținînd colecției Federației Comunităților Evreiești din România, sînt reproduse în album. Coperta unicului număr al revistei 75HP și una dintre paginile revistei, PICTOPOEZIE, sînt și ele reproduse, alături de desene și tablouri din colecțiile Mihai Gavrilă, Radu Nicolae, Sașa Pană, a căror datare este uneori doar aproximată de autoare, între anii 1920 și 1930. Monografia semnată de Emil Nicolae este îmbogățită cu reproducerea unor noi lucrări și cu numele altor colecționari, Maria și Radu Nicolae (cu trei tablouri), și Ion Buză (cu șapte lucrări, printre care un tablou care reproduce aproape identic Peisajul din Dobrogea din colecția F.C.E.R., cu o elegantă semnătură în serpentină Victor Brauner plasată în dreapta jos). Printre lucrările expuse la Piatra Neamț în 2003 și reproduse în catalogul apărut un an mai tîrziu se numără și pastelul Compoziție cu nud (37,5 x 28 cm), copia sau „varianta mai modestă“ a tabloului intitulat Dimineața (Le Matin), ulei pe pînză, 92 x 73 cm, realizat de Victor Brauner în 1962. În luna iunie a anului 2002, tabloul în ulei, estimat între 230.000 și 300.000 de euro, a fost oferit spre vînzare de casa de licitație Artcurial din Paris împreună cu întreaga colecție de lucrări semnate de Victor Brauner aparținînd Domnului X. Proveniența tabloului este menționată în catalogul licitației: de la Galeria Iolas, care l-a reprezentat pe Victor Brauner începînd cu anul 1949 pînă la încheierea activității la sfîrșitul anilor 1970, la Galeria di Meo, reputată galerie pariziană, pentru a trece apoi într-o colecție particulară (Alvarez de Toledo) și, în cele din urmă, în colecția Domnului X (Monsieur X). Dimineața se numără printre tablourile de la începutul anilor 1960 cele mai apreciate și printre cele mai elogios comentate de exegeți: „Acest tablou extraordinar al lui Victor Brauner, pe care el l-a pictat cu patru ani înainte de moartea sa, în 1962, Dimineața, anunță un nou mit, un mit posibil“, scrie Alain Jouffroy în monografia consacrată pictorului. „Îl anunță pentru că propune o nouă imagine a iubirii, așa cum Victor o făcuse în 1957 într-un alt tablou extraordinar, Realizarea cuplului. Capul unui bărbat și capul unui pește avînd deasupra lui un mare semn negru se integrează în figura unei femei cu patru sexe și cu picioare de pasăre. Oferindu-se calm privirilor, în inocenta sa monstruozitate, ea ține în mîini un fel de cagulă-mască pe care sînt pictați doi ochi. Pare să ofere astfel vidului o mască a clarviziunii. Aici, ca și în alte locuri, imaginea are o putere de convingere mai mare decît a cuvintelor“ (Alain Jouffroy, Victor Brauner, Édition Fall, 1996).
Tabloul Dimineața a fost reprodus în publicații de prestigiu, în articolul semnat de Luce Hoctin, scriitoare și prietenă a soților Brauner, în revista Quadrum nr. 15, Bruxelles, 1963 și în monografia Victor Brauner semnată de Didier Semin, unul dintre exegeții operei brauneriene, publicată în colaborare cu Reuniunea Muzeelor din Franța în 1990, iar apoi, mai de curînd, într-un volum publicat în limba română în 2014 (Mihaela Petrov, Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne, editat de Fundația „Gellu Naum“). În descrierea lucrării din catalogul licitației este menționat faptul că tabloul a fost inclus în catalogul rezonat al operei lui Victor Brauner, alcătuit de Samy Kinge, expert internațional autorizat de statul francez. Importanța tabloului Dimineața este subliniată de Alain Jouffroy într-un alt text publicat în monografia dedicată pictorului, republicată în 1996: „Dimineațalui Victor Brauner avea alura ironică a utopiei noastre, iar întreaga lui operă, care se încheie cu tablouri în care subiectul desființează rama tradițională și îi impune propriile sale forme, rămîne pînă la capăt un exemplu al depășirii tuturor eurilor, individualiste și monoteiste într-un mod prostesc, ale indivizilor occidentali, victime și călăi ai acelei «barbarii moderne» căreia Rimbaud i-a spus cel dintîi pe nume“ (Alain Jouffroy, februarie-martie 1995).
Pînă în anul 1972, cînd are loc prima expoziție retrospectivă la Paris, apăruseră numai două publicații importante privind opera lui Victor Brauner, sub semnătura scriitorilor Sarane Alexandrian și Alain Jouffroy, prietenii artistului. În opinia conservatorului Muzeului de Artă Modernă din Paris, Dominique Bozo, organizatorul expoziției și legatarul testamentar al moștenirii văduvei artistului Jacqueline Brauner, întocmirea catalogului rezonat al operei brauneriene și publicarea „caietelor și carnetelor“ cuprinzînd notele artistului dintre anii 1938 și 1965 sînt extrem de necesare pentru cunoașterea evoluției operei și a vieții artistului. Samy Kinge și-a asumat responsabilitatea întocmirii catalogului rezonat în urma colaborării sale timp de mai bine de cincisprezece ani cu văduva artistului în vederea repertorierii și difuzării operei pictorului născut în România. Numărul tablourilor în ulei și al celor executate în ceară se ridică la mai mult o mie de lucrări repertoriate, iar amploarea operei sale grafice este covîrșitoare. Un număr de 3.752 de lucrări pe hîrtie, desene, gravuri, acuarele și guașe, conservate la Muzeul de Artă Modernă din Saint-Étienne Métropole, fac parte din opera grafică ce se află în patrimoniul muzeelor franceze. Expertizarea lucrărilor și introducerea lor în catalogul rezonat al operei lui Victor Brauner au, de asemenea, o importanță deosebită pentru cei care posedă lucrări presupuse a fi originale. Compoziție cu nud, copia în pastel a tabloului Dimineața, care nu poate fi considerată o schiță sau un proiect, nu a fost propusă pentru expertizare și pentru introducerea ei în catalogul rezonat al operei artistului, fapt care ar fi urmat să-i confere valoarea unei lucrări originale. Compoziție cu nud se numără printre lucrările care au fost retrase pe 26 ianuarie 2024 din expoziția consacrată lui Victor Brauner la MNAR, iar vizitatorii poate ar dori ca muzeul să le înlocuiască cu altele din patrimoniul muzeal francez, care să fie admirate de publicul bucureștean pînă la sfîrșitul lunii aprilie a acestui an.
Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).
