Laptele viselor la Veneția

Publicat în Dilema Veche nr. 951 din 30 iunie – 6 iulie 2022
 Pavilionul SUA - Simone Leigh
Pavilionul SUA - Simone Leigh

În cea de-a 59-a ediție a Bienalei de artă de la Veneția (23 aprilie – 27 noiembrie), intitulată Il latte dei sogni, e multă tăcere. Dar alături de ea sînt două tipuri de sunete. Unul amenințător, incomod, care te ține într-o pîndă continuă și în suspans. Iar celălalt e un sunet alb, de relaxare, o buclă care să te conducă spre visare. Amîndouă te plasează între veghe și somn, în acea stare în care ești tu, chiar tu, vulnerabil și cu totul la vedere.

Laptele viselor e titlul expoziției pe care curatoarea Cecilia Alemani o propune în Pavilionul Central din Giardini și la Arsenale. O celebrare totală a vieții dincolo de uman, dincolo de vegetal, de artificial, dincolo chiar de viață: transformarea e continuă, frumusețea e la fiecare pas din această evoluție, întîlnirile între alterități sînt fundamentale și de neoprit. La Veneția Laptelui viselor ai sentimentul că ești martorul unui timp unic, în care compozițiile istorice sînt perfect contemporane și anticipează impecabil viitorul. Mai mult, dacă la edițiile din urmă aveam frustranta impresie (probabil normal, dacă ne gîndim la Bienala de la Veneția ca la evenimentul care marchează direcțiile momentului în artă) că unele lucrări ar fi putut fi înlocuite ușor cu altele ale altor artiști, iar discursul ar fi rămas la fel de închegat și egal, acum acest interșanjabil mi se pare aproape imposibil. Sîntem în fața unei expoziții coerente, așezate, îndelung gîndite (amînarea bienalei – un an în plus dat de pandemie – e și ea un factor), o expoziție care seamănă și cu o colecție particulară enormă, scoasă la vedere. Intensă, surprinzătoare, obositoare și repetitivă pe alocuri.

Alături de expoziția centrală, pavilioanele naționale, atît de diverse în viziunile lor, sînt în acest an tot celebrări ale vieții. Dar dacă nuditatea din expoziția Ceciliei Alemani e una care pariază fie pe interiorul scos la vedere în atît de multe moduri ori pe un exterior care acceptă atît de multe forme noi în completarea lui, pavilioanele naționale sînt, în foarte multe situații, viața așa cum e ea: e multă sinceritate în aceste viziuni, spontan, ludic, artistic.

„…In tutta la grandezza che questa Biennale rappresenta“, spune artista venezueleană Palmira Correa despre prezența sa în pavilionul național din Giardini, ca primă artistă naivă, cu o pictură plină de culoare și de viață. Mă impresionează entuziasmul său și amintirea măreției Bienalei, un eveniment veșnic privit drept un centru unic al lumii artei. Dar ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta ca pînă acum. Spectacolul e prezent, dar e unul care mizează pe căutarea simplității: e o continuă demonstrație că ceea ce credeai că știi deja despre tine și despre lumea din jurul tău îți e de fapt necunoscut. Cam asta ar fi: ceea ce de obicei treci cu vederea și ignori devine în acestă ediție însăși vederea, ceea ce ți se arată!

Cu 213 prezențe din 58 de țări, o majoritate impresionantă de artiste, expoziția centrală are titlul unei cărți de basme semnată Leonora Carrington (1917–2011), o suprarealistă care construiește, pentru universul propriilor ei copii, o lume magică, cu ființe imaginare aflate într-un continuu proces de metamorfozare. O ediție care citește suprarealismul dincolo de anii săi de existență: ca pe o stare de spirit și cu un potențial de a redefini umanul și de a privi lumea dincolo de uman, către vegetal, animal și non-uman, o relație extinsă cu pămîntul, cu alteritatea și tehnologia. Suprarealismul nu centrat pe miezul Europei și nici pe masculinitate, ci suprarealismul ca un instrument care îți dă șansa să recitești lumea în afara constructelor care pînă acum au definit-o, cu atît de multe victime colaterale. O altfel de cîștigare a unor drepturi pierdute. Pavilionul central se deschide cu un Elefant impresionant (1987, poliester, lemn pictat, 420 x 160 x 380 cm) semnat de Katharina Fritsch, cea care primește în acest an Leul de Aur pentru întreaga activitate, pe care îl poți privi din toate unghiurile și a cărui reflexie, alături de a ta, o poți fotografia în oglinzile care îl înconjoară. E de neocolit, iar prezența lui comprimă istorii proprii expozițiilor universale, în care colonizatorii își expuneau cuceririle. Simetric, expoziția de la Arsenale se deschide cu o altă lucrare copleșitoare, Brick -House a artistei Simone Leigh (care cîștigă Leul de Aur pentru cea mai bună participare în expoziția centrală a Bienalei și reprezintă Statele Unite în pavilionul național, ca primă artistă de culoare). E o femeie cu corp de casă, din bronz, creată în 2019, parte din seria Anatomy of Architecture.

Katharina Fritsch - „Elefant”
Katharina Fritsch - „Elefant”

În jurul acestor lucrări dominatoare și care îți blochează privirea se construiește o țesătură expozițională spectaculoasă, cu instalații monumentale din structuri fragile, pictură, desen, obiect. Discursul expozițional te instalează în afara perfecțiunii și a canoanelor, iar întîlnirea cu arta devine un prilej pentru o discuție despre viață, acceptare, privire în jur la întregul potențial pe care un simplu peisaj îl poate avea.

În Pavilionul Central, o regăsesc pe Andra Ursuța, pentru a treia oară la Bienală, cu ființele ei hibride, misterioase, din cristal colorat. Alexandra Pirici, care în 2013 a reprezentat România la Bienală alături de Manuel Pelmuș, prezintă o acțiune performativă continuă intitulată Enciclopedia relațiilor, un monument efemer adus corpului, întîlnirilor lui, mișcărilor delicate (uitate de noi în gesturi pe care le facem zilnic, automat), dar și atingerii, ca simț atît de important în copilărie (și în avangardă) și pus mai tîrziu la colț, într-o ierarhie a simțurilor în care văzul cîștigă detașat.

Expoziția Ceciliei Alemani cîștigă nu doar prin prezențele contemporane și prin producțiile noi, dar și prin cele cinci „capsule istorice“, micro-muzee în bienală, care trasează istorii particulare ale artei, alături de artiste: extraordinara The Witch’s Cradle a avangardistelor marginalizate, care pun în prima jumătate a secolului 20 problema identității, a genului, în lucrări care vorbesc despre corp, sexualitate, autonomie, mașină (de la dansurile atît de senzuale și ironice la adresa societății semnate Jose-phine Baker  în anii ’20 la The Juggler, marioneta din sîrmă, care sintetizează și depășește atît de inteligent futurismul, semnată Alice Rahon în 1946); Corps Orbite, o altfel de întîlnire cu scrisul și relația acestuia cu opera de artă; Technologies of Enchantment, o privire asupra efectelor optice în artă; A Leaf A Gourd A Shell..., o expoziție despre experiențe gestaționale în toate regnurile; Seduc-tion of the Cyborg, o abordare atît de inteligentă și cu umor a unei teme obsedante pentru secolul 20.

Cu 80 de participări naționale (Camerun, Namibia, Nepal, Oman și Uganda pentru prima oară), cu un Pavilion al Rusiei închis în semn de protest împotriva războiului și o Piazza Ucraina instalată temporar în Giardini, Bienala din acest an oferă Leul de Aur Pavilionului Marii Britanii, pentru cea mai bună participare națională. Feeling her way al Soniei Boyce e reconstrucția identitară prin puterea vocii, despre impactul femeilor de culoare în producția britanică de muzică. Dar mai îndreptățite să cîștige acest premiu din perspectiva mea sînt alte prezențe naționale. Zineb Sedira transformă Pavilionul Franței într-un platou de filmare și vorbește despre independența Algeriei, așa cum s-a oglindit ea în filmele anilor ’60 și ’70, e un pavilion jucăuș cu greutate istorică. Danemarca îngheață timpul într-un setting hiperrealist, fantastic și lugubru. Germania e politică: Maria Eichhorn evacuează viața din pavilion, sapă înăuntrul lui, îl transformă într-un sit arheologic și creează toate premisele unei discuții complexe despre istoria construcției pavilionului, arhitectură și putere, dictatură și deconstrucția monumentalului (în paginile catalogului, un interviu realizat de Dana Andrei cu inginerul Adrian Iordăchescu despre metoda revoluționară a tatălui său, Eugeniu Iordăchescu, de translare a unor monumente în București, în plină sistematizare demarată de Ceaușescu).

Iar dacă Maria Eichhorn scoate la iveală un spațiu gol, al vulnerabilității, prin eliminare, Pavilionul Poloniei e îmbrăcat aproape ritualic într-o instalație textilă semnată de Małgorzata Mirga-Tas. Inspirată de Palatul Schifanoia din Ferrara, artista construiește realități ale culturii rome, pline de detalii și atît de bogate cromatic, emoționante, deschizînd o întreagă discuție despre iconografie, subiect, minoritate, periferie. Printre numeroasele evenimente colaterale, la Istituto Veneto di Scienze, Lettere ed Arti, curatoarea Ilina Schileru a creat o expoziție dedicată atît femeilor rome (Strategii performative de rezistență), cît și pictorului de etnie romă Eugen Raportoru (Răpirea din Serai).

Pavilionul României e regîndit de artista Adina Pintilie. Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului, curatoriat de Viktor Neumann și Cosmin Costinaș, vorbește despre intimitate, despre înțelegerea și acceptarea propriului corp. Un proiect care este parte dintr-o cercetare amplă, al cărei debut a fost marcat de apariția filmului Touch Me Not (2018). Iar alături de expoziția din Pavilion care oferă o imersare mediată de ecrane de mari dimensiuni, la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică trăiești o experiență de VR: vizitatorii intră în corpurile subiecților Adinei Pintilie, în pielea acestora, iar starea de neliniște dă naștere întrebărilor.

La final, Pavilionul Belgiei, Natura jocului, semnat de Francis Alÿs, acel loc în care am văzut publicul zîmbind fără oprire. Din 1999 încoace, artistul filmează jocurile copiilor în spațiul public (pot fi consultate online). În Pavilionul Belgiei ești înconjurat de ecrane și de joc. E o plimbare pe mai multe continente (Afganistan, Mexic, Congo, Elveția, Belgia), despre tradiție, libertatea jocului, puterea copiilor de a construi cu aceeași încîntare din orice li se dă, oriunde s-ar afla, în orice condiții dure. Uneori melcii, alteori țînțarii, uneori pădurile înzăpezite, alteori ruinele, praful, cioburile, nimicul devin prilej de joacă și iau locul, uneori, jocului absurd al războiului adulților. Libertatea copilăriei, spontaneitatea, fantasticul scufundat în realitate cu cea mai mare naturalețe, construcțiile hibride ale copilăriei, grotești uneori ori morbide, dar privite toate cu aceeași bucurie, avangarda ca o copilărie a artei: despre asta este vorba în Laptele viselor în 2022 la Veneția. E bucuria pură a vieții în toate aparițiile ei.

Daria Ghiu este critic de artă.

dilemaveche ro   Literatura clasica pentru copii   De ce merita redescoperita jpg
Literatura clasică pentru copii: De ce merită redescoperită
"A fost odată, ca niciodată..." Cine nu-și amintește aceste cuvinte magice care deschideau porțile unei lumi fantastice?
dilemaveche ro   Dragostea pentru lectura O mostenire pentru generatiile viitoare jpg
Dragostea pentru lectură: O moștenire pentru generațiile viitoare
Îți amintești de clipele petrecute în copilărie când stăteai cufundat în paginile unei cărți captivante?
comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.

Parteneri

cuplu jpg
Cele 4 minciuni care îți distrug relația
Relațiile de cuplu pot fi o sursă profundă de bucurie și împlinire, dar și un teren minat de capcane emoționale și așteptări nerealiste.
image png
Cel puţin 18 persoane au murit și alte peste 700 sunt rănite după explozia imensă din cel mai mare port al Iranului
Uriaşa explozie provocată, probabil, de substanţe chimice a ucis cel puţin 18 persoane şi a rănit alte peste 700, sâmbătă, în cel mai mare port din Iran, Bandar Abbas.
Donald Trump FOTO AFP
„Poate fi foarte arogant”. Popularitatea lui Trump se prăbușește. Tot mai mulți americani îl consideră „slab” sau „groaznic” SONDAJ
Aproape jumătate dintre americanii sunt înclinaţi să spună că Donald Trump s-a concentrat pe priorităţi greşite odată cu preluarea celui de-al doilea mandat de președinte, potrivit unui sondaj.
Simona Halep (EPA) jpg
image png
O mașină a lovit din plin mulțime adunată la un festival stradal în Canada. Sunt morți și răniți
Mai multe persoane au fost ucise după ce o mașină a intrat în plin în mulțime în orașul canadian Vancouver, a declarat poliția locală.
ploaie primavara shutterstock 1660946191 jpeg
Vremea continuă să se răcească. Ploi, vânt și risc de brumă în mai multe zone din țară
Administrația Națională de Meteorologie (ANM) a transmis că vremea se va răci în majoritatea regiunilor. Informarea meteorologică este valabilă până marți, 29 aprilie, ora 10:00.
image png
Vânzătorii de pe Amazon, reacție în lanț la tarifele impuse Chinei de Donald Trump. Cu cât au majorat prețurile
Vânzătorii de pe Amazon majorează preţurile după tarifele impuse de Donald Trump Chinei. Ei spun că se confruntă cu dificultăţi majore, deoarece majoritatea produselor sunt fabricate în China.
novak djokovici australian open getty jpg
australia piete jpg
Țara în care prețurile sunt mai mici ca în România, iar salariul minim e 2.234 de euro. „Poți să nu lucrezi toată viața, dar primești pensie”
România este campioana inflației și a creșterii prețurilor în Uniunea Europeană, în timp ce salariile sunt printre cele mai mici. Vloggerul Cosmin Avram a descoperit țara în care salariul minim este peste 2.000 de euro, iar prețurile sunt mai mici ca la noi.