Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA

Lina ȚĂRMURE
Publicat în Dilema Veche nr. 957 din 11 – 17 august 2022
image
© R. Năstase

La Diptych Art Space din București (str. Plantelor 58) este deschisă, în perioada 7 iulie – 17 august, expoziția TOMAGRAPH. Pornind de la poemele unor scriitori contemporani, artistul vizual și editorul Ana Toma recompune relația imagine-text într-un stil care s-a dovedit a fi incomparabil în contextul artistic contemporan. Această manieră a ajuns recognoscibilă mai degrabă cititorilor de poezie, întrucît identitatea vizuală a Casei de Editură Max Blecher a fost întemeiată cu grijă de artistă, pe baza instalațiilor create. Expoziția poate fi vizitată cu o programare pe pagina de Facebook sau Instagram @diptych.artspace.

O mare parte din elementele folosite în construcția asamblajelor au, de cele mai multe ori, o proveniență ordinară, întrucît TOMAGRAPH își apropriază diverse obiecte de uz cotidian care devin pre(ten)țioase, atunci cînd fac parte din montaje. Iar cînd acestea nu se substituie impulsului creator, artista compune construcții de la zero, folosindu-se de ceramică, lemn, sticlă, hîrtie, carton, metal, existînd la fiecare pas al procesului creativ posibilitatea de a fi alterate, decontextualizate, destructurate.

TOMAGRAPH s-ar integra foarte bine în peisajul anilor ’60, cînd curentul arte povera prindea amploare și devenea tot mai tentant pentru artiștii italieni care își doreau să transgreseze limitele impuse de mediile tradiționale de creație, folosind, în schimb, materiale „sărace”, menite să disloce valorile susținute de galeriile contemporane. Dar aici nu este vorba despre eliminarea unor preconcepții în ceea ce privește arta, ci despre capacitatea unui personaj de a extrage și transporta sensuri dintr-un domeniu în altul, de a se exprima vizual cu instrumente literare, conturînd, de fapt, niște cronici tridimensionale ale volumelor unora dintre cei mai relevanți poeți contemporani. (L. Ț.)

Ana Toma, TOMAGRAPH sau, pur și simplu, Toma. Cine sînt acestea și ce vor ele, de fapt? Cînd ies la suprafață și cum se manifestă?

Mai întîi a(m) fost (și continuăm să fim) Toma&Toma, datorită proiectelor regizorale ale Cameliei Toma. Așa am descoperit scenografia, pe lîngă nenumărate lucruri minunate care se descoperă într-o familie cu adevărat fericită.

Am fost (și sper să mai am ocazia să fiu) chiar și Miriam Toma, într-o formație „de garaj”, pentru coloana sonoră live a cîtorva piese de teatru și în mici performance-uri, acompaniind la pian (ce altceva decît) versuri.

Pe lîngă proiectele mai mărunte de început, am început să aud rostit din ce în ce mai des și Ana Toma, odată ce am început să fac schimb de exigențe literare și artistice cu scriitorul Claudiu Komartin, alături de care am construit Casa de Editură Max Blecher, fiind unul dintre primii oameni importanți care mi-au încurajat căutările și experimentele.

De ceva vreme a ieșit la suprafață și TOMAGRAPH, titulatură aleasă ca un fel de „nume de scenă” pentru inițiative personale, din dorința de a păstra distincte celelalte „roluri”. Între timp, cu ajutorul Soranei Greucean / Les Aubergines, acesta începe să devină brand. Nu aș fi crezut că cineva își va înrăma vreodată o carte poștală cu un detaliu de lucrare ori că se va lăuda cu un tricou marca TOMAGRAPH.

Te exprimi vizual, muzical și, uneori, cu ajutorul teatrului, dar totodată te confrunți zilnic cu sarcinile birocratice ale editurii pe care ai co-fondat-o. Cum ai ajuns astăzi în postura aceasta care impune multiple competențe?

Răspunsul standard ar fi „văzînd și făcînd”. Văzînd (și constatînd cu dezamăgire) cum au apărut disocieri în plan artistic și încercînd, prin evenimente, să invităm scriitori, artiști, muzicieni ș.a.m.d. care au ocazia să creeze laolaltă ceva mai mult decît un simplu produs cultural definit cu sintagme de tipul „interferențe/confluențe artistice”.

Ai studiat grafică la Facultatea de Arte din Timișoara. Cum s-a produs trecerea de la grafică la asamblaje/instalații? În lucrările tale, pare că scenografia se întrepătrunde cu designul grafic, devoalîndu-și volumele și umbrele.

Asamblaje făceam dintotdeauna, în joaca din „atelierele” revendicate prin casă, ori în spatele fotoliului din sufrageria bunicii mele: obiecte în balans legate cu sfoară, colaje tridimensionale perisabile, o păpușă rămasă prizonieră pînă în zilele noastre într-un borcan cu apă, hîrtii catalogate în funcție de texturi. În liceu descopeream deja felul în care uneori placa de gravură e mult mai ofertantă din punct de vedere estetic față de lucrarea în sine.

Mai apoi, pe lîngă studiile tradiționale și o bursă Erasmus destupătoare-de-minți la Paris, am lucrat cărți-obiect care deveneau din ce în ce mai hibridizate. La Timișoara am avut parte de îndrumarea și de toată susținerea artistului Daniel Apostu Teodorescu, chiar și atunci cînd a devenit limpede că voi „migra” în alte zone de expresie artistică.

Fiindcă am avut ocazia să manipulez lumini de scenă, am regîndit felul în care eclerajul influențează obiectul expus/fotografiat și am început să cred că umbra aruncată poate fi chiar mai importantă decît lucrarea în sine.

image
© R. Năstase

Cînd am discutat despre lista lucrărilor care sînt expuse în acest moment la Diptych Art Space din București, am observat că titlurile lor corespund cu cele ale volumelor de poezie. Astfel, m-am gîndit că, de fapt, lucrarea devine finală în momentul în care este armonizată în formatul și detaliile specifice unei coperte de carte.

Sensurile multiple ale lucrărilor nu se devoalează atunci cînd sînt privite într-o galerie, ci doar după o lectură integrală a cărților de care acestea aparțin și de unde împrumută sau, mai degrabă, traduc imagini. Rămîne în sarcina cititorului să le (re)descopere printre poeme.

Negociezi cu scriitorii în ceea ce privește coperta volumului?

Recunosc că nu accept nici un fel de sugestie înainte de a propune eu o ilustrație – mă blochez total fiindcă se dezechilibrează acel „ritual” pe care îl respect de fiecare dată cînd concep o instalație: notez, recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu, nu doar pornind de la imaginea unui vers. Abia apoi ating ustensilele.

Seria „Rejected” se referă la acele lucrări care nu au mai devenit copertă de carte fiindcă autorii nu au rezonat cu ele, uneori din motive care mi s-au părut, să spunem, surprinzătoare. Însă, de multe ori, a doua sau a treia variantă a fost cea cu adevărat potrivită.

Negociez îndelung în mintea mea, în special cu cei care nu mai sînt. Și uneori îmi e ciudă că nu ripostează. Ori mă prefac că mă dezaprobă, că se minunează, că am făcut ce trebuie.

Simți că, de fapt, prin prisma distribuției volumelor de poezie, lucrările tale sînt expuse mereu? E prima oară cînd ai o expoziție în București, iar pînă acum ai avut doar două, în 13 ani de cînd ai început să faci asta.

Am expus, după îndelungi insistențe, la Galeria Triade din Timișoara, la Muzeul de Artă Comparată din Sîngeorz Băi și la Diptych Art Space din București, deși nu țineam să (mă) expun – a se remarca și absența răsunătoare din expoziții colective. Spun mereu că ceea ce fac eu și-a atins deja scopul, instalațiile avînd ca destinație spațiul bidimensional al copertelor sau al afișelor care circulă în librării sau online. Sigur că unele lucrări arată mai bine în realitate. Dar probabil cele mai multe dintre ele apar în cea mai bună versiune a lor în unghiul găsit pentru copertă, la fel cum, atunci cînd ne fotografiem, vrem să arătăm doar the good side.

Spuneai într-un interviu că, atunci cînd oamenii se uită la copertă, nu își dau seama dacă e o randare pe calculator sau nu. Asamblajele tale sînt realizate „pe viu”, cu diverse materiale sau obiecte apropriate, această tehnică a ta conturînd un soi de design grafic analog.

Într-adevăr, singurele intervenții digitale sînt eliminarea fundalului și, acolo unde se impune, minime denaturări cromatice. Observînd discret reacțiile vizitatorilor care erau familiarizați cu volumele publicate la Casa de Editură Max Blecher, am constatat că, pentru cei mai mulți dintrei ei, a fost o surpriză faptul că se întîlnesc cu imaginea de pe copertă „în carne și oase” – un fel de revedere cu un prieten pe care, altfel, l-ar fi cunoscut doar virtual.

prezentare și interviu realizate de Lina ȚĂRMURE

Credit foto: R. Năstase

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

auchan png
Zeci de magazine Auchan din toată ţara, amendate de ANPC. Care au fost cele mai frecvente abateri
Comisarii pentru protecţia consumatorilor au amendat 50 de magazine Auchan din toată ţara cu suma de 750.000 de lei, în urma unor controale efectuate în cursul ultimei luni.
WhatsApp Image 2022 09 15 at 15 42 13 jpeg
Experiența unei studente Erasmus în Perugia. Care sunt diferențele față de București
Să obții o bursă Erasmus poate fi un vis pentru un student român. Totuși, numărul aplicanților nu este foarte mare, însă cei care studiază în străinătate spun că au parte de o experiență de neuitat
Jim Cantore a fost aproape de a fi lovit de un fulger png
Uraganul Ian: Reporter, la un pas de a fi lovit de fulger, în timp ce transmitea live VIDEO
Jim Cantore, un legendar reporter de televiziune din Florida, a văzut cu proprii ochi furia uraganului Ian de categorie 4, și a fost aproape de a-și pierde viața când s-a aventurat să transmisită live din mijlocul unei străzi.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.