Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA

Publicat în Dilema Veche nr. 957 din 11 – 17 august 2022
© R. Năstase
© R. Năstase

La Diptych Art Space din București (str. Plantelor 58) este deschisă, în perioada 7 iulie – 17 august, expoziția TOMAGRAPH. Pornind de la poemele unor scriitori contemporani, artistul vizual și editorul Ana Toma recompune relația imagine-text într-un stil care s-a dovedit a fi incomparabil în contextul artistic contemporan. Această manieră a ajuns recognoscibilă mai degrabă cititorilor de poezie, întrucît identitatea vizuală a Casei de Editură Max Blecher a fost întemeiată cu grijă de artistă, pe baza instalațiilor create. Expoziția poate fi vizitată cu o programare pe pagina de Facebook sau Instagram @diptych.artspace.

O mare parte din elementele folosite în construcția asamblajelor au, de cele mai multe ori, o proveniență ordinară, întrucît TOMAGRAPH își apropriază diverse obiecte de uz cotidian care devin pre(ten)țioase, atunci cînd fac parte din montaje. Iar cînd acestea nu se substituie impulsului creator, artista compune construcții de la zero, folosindu-se de ceramică, lemn, sticlă, hîrtie, carton, metal, existînd la fiecare pas al procesului creativ posibilitatea de a fi alterate, decontextualizate, destructurate.

TOMAGRAPH s-ar integra foarte bine în peisajul anilor ’60, cînd curentul arte povera prindea amploare și devenea tot mai tentant pentru artiștii italieni care își doreau să transgreseze limitele impuse de mediile tradiționale de creație, folosind, în schimb, materiale „sărace”, menite să disloce valorile susținute de galeriile contemporane. Dar aici nu este vorba despre eliminarea unor preconcepții în ceea ce privește arta, ci despre capacitatea unui personaj de a extrage și transporta sensuri dintr-un domeniu în altul, de a se exprima vizual cu instrumente literare, conturînd, de fapt, niște cronici tridimensionale ale volumelor unora dintre cei mai relevanți poeți contemporani. (L. Ț.)

Ana Toma, TOMAGRAPH sau, pur și simplu, Toma. Cine sînt acestea și ce vor ele, de fapt? Cînd ies la suprafață și cum se manifestă?

Mai întîi a(m) fost (și continuăm să fim) Toma&Toma, datorită proiectelor regizorale ale Cameliei Toma. Așa am descoperit scenografia, pe lîngă nenumărate lucruri minunate care se descoperă într-o familie cu adevărat fericită.

Am fost (și sper să mai am ocazia să fiu) chiar și Miriam Toma, într-o formație „de garaj”, pentru coloana sonoră live a cîtorva piese de teatru și în mici performance-uri, acompaniind la pian (ce altceva decît) versuri.

Pe lîngă proiectele mai mărunte de început, am început să aud rostit din ce în ce mai des și Ana Toma, odată ce am început să fac schimb de exigențe literare și artistice cu scriitorul Claudiu Komartin, alături de care am construit Casa de Editură Max Blecher, fiind unul dintre primii oameni importanți care mi-au încurajat căutările și experimentele.

De ceva vreme a ieșit la suprafață și TOMAGRAPH, titulatură aleasă ca un fel de „nume de scenă” pentru inițiative personale, din dorința de a păstra distincte celelalte „roluri”. Între timp, cu ajutorul Soranei Greucean / Les Aubergines, acesta începe să devină brand. Nu aș fi crezut că cineva își va înrăma vreodată o carte poștală cu un detaliu de lucrare ori că se va lăuda cu un tricou marca TOMAGRAPH.

Te exprimi vizual, muzical și, uneori, cu ajutorul teatrului, dar totodată te confrunți zilnic cu sarcinile birocratice ale editurii pe care ai co-fondat-o. Cum ai ajuns astăzi în postura aceasta care impune multiple competențe?

Răspunsul standard ar fi „văzînd și făcînd”. Văzînd (și constatînd cu dezamăgire) cum au apărut disocieri în plan artistic și încercînd, prin evenimente, să invităm scriitori, artiști, muzicieni ș.a.m.d. care au ocazia să creeze laolaltă ceva mai mult decît un simplu produs cultural definit cu sintagme de tipul „interferențe/confluențe artistice”.

Ai studiat grafică la Facultatea de Arte din Timișoara. Cum s-a produs trecerea de la grafică la asamblaje/instalații? În lucrările tale, pare că scenografia se întrepătrunde cu designul grafic, devoalîndu-și volumele și umbrele.

Asamblaje făceam dintotdeauna, în joaca din „atelierele” revendicate prin casă, ori în spatele fotoliului din sufrageria bunicii mele: obiecte în balans legate cu sfoară, colaje tridimensionale perisabile, o păpușă rămasă prizonieră pînă în zilele noastre într-un borcan cu apă, hîrtii catalogate în funcție de texturi. În liceu descopeream deja felul în care uneori placa de gravură e mult mai ofertantă din punct de vedere estetic față de lucrarea în sine.

Mai apoi, pe lîngă studiile tradiționale și o bursă Erasmus destupătoare-de-minți la Paris, am lucrat cărți-obiect care deveneau din ce în ce mai hibridizate. La Timișoara am avut parte de îndrumarea și de toată susținerea artistului Daniel Apostu Teodorescu, chiar și atunci cînd a devenit limpede că voi „migra” în alte zone de expresie artistică.

Fiindcă am avut ocazia să manipulez lumini de scenă, am regîndit felul în care eclerajul influențează obiectul expus/fotografiat și am început să cred că umbra aruncată poate fi chiar mai importantă decît lucrarea în sine.

© R. Năstase
© R. Năstase

Cînd am discutat despre lista lucrărilor care sînt expuse în acest moment la Diptych Art Space din București, am observat că titlurile lor corespund cu cele ale volumelor de poezie. Astfel, m-am gîndit că, de fapt, lucrarea devine finală în momentul în care este armonizată în formatul și detaliile specifice unei coperte de carte.

Sensurile multiple ale lucrărilor nu se devoalează atunci cînd sînt privite într-o galerie, ci doar după o lectură integrală a cărților de care acestea aparțin și de unde împrumută sau, mai degrabă, traduc imagini. Rămîne în sarcina cititorului să le (re)descopere printre poeme.

Negociezi cu scriitorii în ceea ce privește coperta volumului?

Recunosc că nu accept nici un fel de sugestie înainte de a propune eu o ilustrație – mă blochez total fiindcă se dezechilibrează acel „ritual” pe care îl respect de fiecare dată cînd concep o instalație: notez, recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu, nu doar pornind de la imaginea unui vers. Abia apoi ating ustensilele.

Seria „Rejected” se referă la acele lucrări care nu au mai devenit copertă de carte fiindcă autorii nu au rezonat cu ele, uneori din motive care mi s-au părut, să spunem, surprinzătoare. Însă, de multe ori, a doua sau a treia variantă a fost cea cu adevărat potrivită.

Negociez îndelung în mintea mea, în special cu cei care nu mai sînt. Și uneori îmi e ciudă că nu ripostează. Ori mă prefac că mă dezaprobă, că se minunează, că am făcut ce trebuie.

Simți că, de fapt, prin prisma distribuției volumelor de poezie, lucrările tale sînt expuse mereu? E prima oară cînd ai o expoziție în București, iar pînă acum ai avut doar două, în 13 ani de cînd ai început să faci asta.

Am expus, după îndelungi insistențe, la Galeria Triade din Timișoara, la Muzeul de Artă Comparată din Sîngeorz Băi și la Diptych Art Space din București, deși nu țineam să (mă) expun – a se remarca și absența răsunătoare din expoziții colective. Spun mereu că ceea ce fac eu și-a atins deja scopul, instalațiile avînd ca destinație spațiul bidimensional al copertelor sau al afișelor care circulă în librării sau online. Sigur că unele lucrări arată mai bine în realitate. Dar probabil cele mai multe dintre ele apar în cea mai bună versiune a lor în unghiul găsit pentru copertă, la fel cum, atunci cînd ne fotografiem, vrem să arătăm doar the good side.

Spuneai într-un interviu că, atunci cînd oamenii se uită la copertă, nu își dau seama dacă e o randare pe calculator sau nu. Asamblajele tale sînt realizate „pe viu”, cu diverse materiale sau obiecte apropriate, această tehnică a ta conturînd un soi de design grafic analog.

Într-adevăr, singurele intervenții digitale sînt eliminarea fundalului și, acolo unde se impune, minime denaturări cromatice. Observînd discret reacțiile vizitatorilor care erau familiarizați cu volumele publicate la Casa de Editură Max Blecher, am constatat că, pentru cei mai mulți dintrei ei, a fost o surpriză faptul că se întîlnesc cu imaginea de pe copertă „în carne și oase” – un fel de revedere cu un prieten pe care, altfel, l-ar fi cunoscut doar virtual.

prezentare și interviu realizate de Lina ȚĂRMURE

Credit foto: R. Năstase

426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.
1034 17 cover  jpg
Spirite naturiste
Ozric Tentacles vor concerta în Control Club din București pe 17 aprilie.
p 23 1 Dimineața,1962 jpg
Victor Brauner – Despre două lucrări asemănătoare și totuși diferite
Compoziție cu nud se numără printre lucrările care au fost retrase pe 26 ianuarie 2024 din expoziția consacrată lui Victor Brauner la MNAR
event Constante jpg
Întîlnire cu Oana Pellea, Ioan Stanomir și Lidia Bodea despre Lena Constante și volumele Evadarea tăcută și Evadarea imposibilă
Sînt pagini extraordinare, scrise de Lena Constante, pictoriță și scenografă româncă, închisă în spațiul unei celule de cinci metri pătrați, unde timpul picură cu o încetineală care poate ucide sufletul și mintea.
1033 16 cop1 jpeg
Fericirea, între matematică și ficțiune
Un exercițiu de lectură activă pe care l-am deprins este acela de a citi în dialog cu autorul.
p 17 jpg
Danger Zone
Există film mai simptomatic pentru anii ’80 decît debutul lui Olivier Assayas „Désordre”?
1033 17 audio a2508700233 10 jpg
Un colaj de gospel-uri cinice
Sunetul muzicii ei, dincolo de enervanta și evaziva etichetă de „experimental”, se revendică mai degrabă de la un impuls spiritual.
1033 21 memorial 1 jpg
Memorialul Monica Lovinescu – Virgil Ierunca
Este lucrarea frumoasă? Este ea adecvată locului? Și, în final, este ea suficientă?

Adevarul.ro

image
De ce își pun tinerii din ziua de azi telefoanele pe „nu deranja” 24 din 24. Răspunsul o să îți dea de gândit
Mulți dintre tinerii din ziua de azi, cunoscuți pentru faptul că își exprimă liber gândurile, aleg să ignore apelurile telefonice.
image
Voievozii care au umplut țara de bastarzi. Fustangii nebănuiți, rămași în istorie cu supranume cuminți
Istoria medievală a românilor a fost plină de voievozi implicați în relații extraconjugale. Culmea, cei mai pătrunși de patimă erau și cei la care nu se aștepta nimeni. În comparație cu ei, Ștefan cel Mare, considerat pe nedrept un fustangiu, era un sfânt.
image
Cum să dezosezi un pui la rotisor în doar câteva minute fără să te murdărești pe mâini. „Mi-ai schimbat viața” VIDEO
O tânără a împărtășit o metodă inedită de a dezosa un pui la rotisor, astfel încât să nu fie nevoie să te murdărești pe mâini.

HIstoria.ro

image
Cum a revenit Emil Racoviță în România?
La câțiva ani după revenirea din expediția de la Polul Sud, care l-a făcut celebru, viața și cariera omului de știință Emil Racoviță au luat o nouă turnură: interesul pentru organismele marine a fost înlocuit de cel pentru studiul faunei subterane.
image
Spectaculoasele grădini ale Palatului Versailles
Spectaculoasele grădini sunt situate în partea vestică a palatului și sunt alcătuite din Parcul Versailles și Grădina Versailles-ului.
image
Cetățuia Brașovului, inspectată de trei împărați ai Austriei
Cetățuia Brașovului a fost suficient de importantă încât să fie inspectată de trei împărați ai Austriei și impunătoare cât să atragă atenția reginei României, „ultima romantică a Europei”.