„Cînd lucrezi cu noile tehnologii, eşti mereu în criză“

- interviu cu Romelo PERVOLOVICI, preşedintele fundaţiei META -

Fundaţia Culturală META organizează la Bucureşti, în perioada 11 octombrie – 11 noiembrie, Bienala Tinerilor Artişti. Ediţia din acest an, a cincea, se desfăşoară sub titlul „Overlapping Biennial“ şi are la origine un proiect curatorial de artă contextuală. Directorul bienalei, Radu Pervolovici, propune o viziune nouă în ceea ce priveşte abordarea unei expoziţii şi interacţiunea publicului cu lucrările de artă. Arta vizuală a devenit informaţie iar percepţia se poate realiza prin intermediul unui cod-matrice (QR-code) scanat cu ajutorul telefonului sau al tabletei. 

Fiecare ediţie de pînă acum a Bienalei a avut o temă sau un slogan care dă o direcţie expunerii. Care e tema de acum?

Fiecare ediţie are istoria ei – şi curatorii au fost cei care au dat titlul. Anul acesta am plecat de la un proiect al grupului 2 META+ pe o problematică destul de contemporană despre ce se întîmplă cu arta în postmodernism. Arta nu se mai găseşte în muzee, a renunţat la a mai fi obiectuală. Am simţit această presiune a artei care începe să se transforme în informaţie. În momentul în care am lansat această propunere, am primit reacţii foarte bune din partea curatorilor invitaţi şi asta ne-a încurajat.

Ce înseamnă, de fapt, Bienala Tinerilor Artişti?

Noi încercăm, de fapt, să transformăm Bienala Tinerilor Artişti în Bienala de artă tînără. Cînd am început, acum zece ani, cu prima ediţie, am mers pe ideea că, dacă facem o bienală avînd în vedere situaţia economică, ne va fi mai uşor, că artiştii debutanţi, dar promiţători vor fi mai deschişi în a participa chiar şi în condiţii financiare modeste. Am constatat însă pe parcurs că sînt tot mai mulţi artişti din generaţii diferite interesaţi să expună în cadrul Bienalei. Anul acesta am vrut să schimbăm denumirea, dar am fost sfătuiţi de prieteni să-i păstrăm brandul.

Dincolo de mijloacele noi pe care le oferă, cum au influenţat noile tehnologii artele vizuale? Cum au influenţat estetica?

Şi aceasta e, pînă la urmă, o chestiune financiară. În momentul în care faci o pictură sau un desen, ai nevoie de nişte instrumente, uneori costisitoare. Pentru arta video, costurile sînt încă şi mai mari. Artiştii români îşi permit mai greu să plătească aceste costuri în ideea că, la un moment dat, cineva poate le va cumpăra o lucrare. Pe de altă parte, România nu e un mare centru tehnologic – aşa cum sînt Japonia sau Statele Unite ale Americii. Artiştii de aici sînt puşi într-o poziţie ciudată. Să zicem că ar cumpăra cele mai noi resurse tehnice disponibile pe piaţă. Ei bine, ceea ce şi-au permis, cu greu, să-şi cumpere acum, va deveni istorie peste un an. În lucrul cu noile tehnologii e nevoie de relaxare financiară – artiştii trebuie mereu să fie la zi cu instrumentele de lucru. Nu e ca o pictură care, precum vinul, cîştigă valoare pe măsură ce trece timpul. Cînd lucrezi cu noile tehnologii, eşti mereu în criză.

Altminteri, ca să mă refer şi la a doua parte a întrebării, trebuie să admitem că termenul „frumos“ are, astăzi, conotaţii tot mai ciudate. Poate se mai întoarce din cînd în cînd, în discursul despre artă, după ce „s-a tras tare“ pe arta urîtului, însă, oricum, sensurile sînt diferite de cele la care ne-am aştepta. Pentru că şi contextul e diferit. Există un frumos, care nu mai e frumosul clasic, la care nu poţi să nu te raportezi. Însă cu estetica e o problemă foarte ciudată, căci artele vizuale au renunţat la estetică. Astăzi vorbim despre artă contextuală, despre artă socială. A intervenit discursul politic. Sînt alte criterii – treaba cu estetica e depăşită. Adesea nici măcar nu se lucrează cu imaginea. Uneori imaginea nu e esenţa lucrării. Astăzi se poate face, de pildă, sculptură în sunet. Am fost foarte surprins să văd că prin doar cîteva difuzoare se poate crea o ambianţă specială: simţi cum te loveşte sunetul.

Anul acesta, cei care vor vizita Bienala Tinerilor Artişti vor „vedea“ lucrările doar cu ajutorul telefoanelor mobile inteligente. Şi asta pentru că sînt expuse doar coduri QR. E o expunere mediată prin intermediul unui device. Cît de pregătit e publicul?

Am tot avut rezerve legate de această modalitate de expunere. Am auzit mereu acest reproş, că poate publicul nu e pregătit suficient. Am avut însă şocul să constat că, de fapt, vizitatorii sînt foarte pregătiţi. Nu se iese suficient în întîmpinarea lor. Or, o bienală a tinerilor artişti tocmai asta ar trebui să facă, să le iasă tinerilor în întîmpinare. Astăzi, tinerii stau mult pe Internet, sînt, în general, echipaţi cu toate gadget-urile contemporane, cunosc limba engleză – nu văd nici un motiv pentru care n-ar fi capabili să se descurce în expoziţie.

Cum aţi ales lucrările expuse la această ediţie a Bienalei?

Deşi conceptul curatorial ne aparţine nouă, celor de la 2 META+, nu apărem la Bienală în calitate de curatori. Am invitat zece curatori care, la rîndul lor, plecînd de la un slogan de-al nostru care spune că „Arta este mereu în altă parte“, au invitat, la rîndul lor, artişti.

Există o continuitate, un element comun care se regăseşte în toate în cele cinci bienale de pînă acum?

Tocmai l-am menţionat: Arta este mereu în altă parte, cum spunea avangarda. Şi bineînţeles că acest „în altă parte“ nu se referă la spaţiul de expunere. Şi pentru noi s-a creat tensiunea pentru următoarea ediţie şi aştepăm cu nerăbdare să anunţăm unde va fi „în altă parte“ ediţia a VI-a. 

Romelo Pervolovici este artist şi curator. Este preşedinte al Fundaţiei Culturale META şi membru al grupului artistic 2 META+, alături de Maria Manolescu şi Radu Pervolovici. A iniţiat şi a condus primele patru ediţii ale Bienalei Tinerilor Artişti.

a consemnat Matei MARTIN