Voință și putință

Publicat în Dilema Veche nr. 374 din 14-20 aprilie 2011
Voință și putință jpeg

Spuneam în articolul de săptămîna trecută că la Academia de Teatru din Tîrgu-Mureş (oraş în care am văzut, nu de mult, cîteva spectacole) există bunul obicei ca profesorii de actorie şi de regie să se prezinte din cînd în cînd în faţa publicului nu numai cu produsele muncii lor pedagogice (cu producţiile studenţilor, adică), ci şi cu mostre ale propriei înzestrări în meserie – meserie pe care, să nu uităm, le-o predau altora. Găzduite de un program numit Atelierul Academic de Creaţie, aceste mostre sînt, de fapt, spectacole „în toată firea“, la care se face publicitate, se vînd bilete ş.a.m.d. Despre unul dintre ele (Guppi de Vasili Sigarev, în regia lui Zsolt Harsányi) am vorbit deja; celălalt a fost Nora. Reloaded, adaptare după celebra piesă a lui Henrik Ibsen, montat de Éva Patkó. Reluare (după anul de masterat petrecut de regizoare la Universitatea Berkeley din California) a unei variante scenice din 2008, intitulate NoraNora, spectacolul de acum propune o versiune de tip digest a textului ibsenian, în care prim-planul îl ocupă povestea, „intriga“, şi personajele. La drept vorbind, asta e suficient (mai ales privind chestiunea din unghiul sensibilităţii – şi al nerăbdării – specifice zilei de astăzi), cu atît mai mult cu cît Ibsen nu este tocmai un stilist; nu în această piesă, oricum. (Îmi dau seama brusc – şi cu destulă spaimă – că, în ziua de azi şi pentru cei mai mulţi dintre noi, „stilist“ a ajuns să însemne altceva, nu „maestru al stilului“, cum zice DEX. Viaţa cuvintelor este însă un subiect care, nu-i aşa?, nu are de ce să-l intereseze pe un cronicar de teatru. (Nu-i interesează ea nici pe membrii Academiei Române.) Altfel spus, derulată pe „repede înainte“, în răstimpul a circa o sută de minute, istoria emancipării Norei, femeia-păpuşă, de sub tutela soţului ei şi a prejudecăţilor sociale, nu pierde prea mult, iar personajele-cheie păstrate în adaptare – Nora (Klára Tompa), Torvald (Barna Kelemen Bányai), Doctorul Rank (András Korpos), Krogstad (studentul Csaba Vass) şi Kristine, adică Doamna Linde (Rozália Máthé  Lörinczi) – apar perfect conturate (dramaturgia spectacolului: Zsolt Láng). Regizoarea introduce în acţiune şi o cameră video, mînuită „la vedere“ dintr-un colţ al scenei; stop-cadrele proiectate pe fundal contribuie şi ele la amănunţirea fizionomiei văzute şi nevăzute a eroilor. Jucaţi de cinci foarte buni actori, aceştia se imprimă în memoria spectatorului şi îi dau, eventual, subiecte de meditaţie. Ceea ce e foarte bine. 

Ca regizoare „emancipată“, la rîndul ei, Éva Patkó semnează şi concepţia spectacolului Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare avortat de Matei Vişniec, recentă producţie a Teatrului „Tony Bulandra“ din Tîrgovişte (care a şi organizat, în preajma reprezentaţiei „oficiale“, cu autorul în sală, o sesiune de comunicări şi dezvelirea unei plăci comemorative). Avatarurile administrative ale tinerei instituţii de spectacole sînt prea multe şi prea încurcate spre a le pomeni acum; important este că viaţa teatrului merge înainte – că merge, în general. Foarte entuziasta trupă dîmboviţeană, alcătuită majoritar din proaspeţi absolvenţi, a colaborat bine cu regizoarea (nici ea mult mai bătrînă în meserie), dar piesa, prea dificilă pentru forţe atît de fragede, a rămas o enigmă pentru asistenţă. (De fapt, e mai puţin o piesă, cît o alăturare cinematografică de secvenţe lirice sau epice, la marginea absurdului.) Publicul s-a bucurat totuşi de simpatica dezlănţuire de energie a echipei. 

Foarte tineri sînt şi Flavia Cazacu, Nicu Rotaru şi Valentin Corneanu, trei actori care, sub egida Institutului Polonez de Cultură din Bucureşti şi a unui acronim  misterios (F.I.M.), au transplantat piesa O zi de vară de Slawomir Mrozek în subsolul Teatrului „Nottara“ (sala „George Constantin“). Sub supravegherea regizorală a lui Marcel Ţop şi purtînd costumele de-a dreptul opulente „desenate“ de Agnes Toma (decorul e aproape inexistent), ei au dat viaţă, haz şi, cu mici sincope, sens, scurtei parabole despre putere şi manipulare a faimosului dramaturg polonez. 

Nici actorilor „cu vechime“ nu le este însă străină iniţiativa particulară. Apelînd la oblăduirea Centrului de Proiecte Culturale (ArCuB) al Primăriei bucureştene, Cerasela Iosifescu, Silviu Biriş şi Ion Arcudeanu au reunit două dintre piesele scurte ale lui Cehov – Ursul şi Cerere în căsătorie – într-o montare intitulată Două poveşti de amor, începută sub direcţia de scenă a Teodorei Câmpineanu, dar parafată, în cele din urmă, de semnătura experimentatului Mircea Cornişteanu. În decorul solid gîndit de Bogdan Spătaru, cei trei actori oferă o adevărată demonstraţie de inventivitate, poftă de joc şi – mai cu seamă – talent, animînd fiecare cîte două personaje foarte diferite ca psihologie şi comportament. 

Sînt, toate cele de mai sus, spectacole avînd în comun, dincolo de orice, dorinţa de a face ceva, de a „provoca“ lumea şi destinul (profesional) în ciuda feluritelor piedici, greutăţi, indiferenţe şi indolenţe ce ne covîrşesc adesea. După cum afirma cîndva un slogan publicitar, „Dacă vrei, poţi!“. Păi nu?

Alice Georgescu este critic de teatru.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.